22,519 matches
-
existente și eliminarea oricărei dogme. Raționalismul critic propune o societate deschisă, pluralistică și tolerantă, în care oamenii sunt liberi, cu un sens individual în problemele actualității și ale viitorului, în care conflictele să fie rezolvate prin discuții și apel la rațiune. În consecință, se combate orice fel de punere sub tutelă de către o autoritate, se condamnă intoleranța și ideologiile, totalitarismul sub orice formă și iraționalismul. Intenția obținerii unor aserțiuni valabile cu ajutorul teoriilor duce în mod obligatoriu la necesitatea recunoașterii realității. În
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
mod de examinare al problemelor și nu o teorie, nu este falsificabil, el poate fi însă supus criticilor. Hans Albert a dezvoltat raționalismul critic în domeniul științelor sociale și umanistice în opera sa principală, "Traktat über kritische Vernunft" ("Tratat asupra rațiunii critice", 1968). David Miller reunește pozițiile lui Bartley și Albert, dezvoltându-le mai departe. Joseph Agassi s-a ocupat mai ales cu problemele de bază ale raționalității, în timp ce Gerhard Vollmer încearcă să reunească reționalismul critic cu naturalismul. Imre Lakatos propune
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
păstrează în mod conștient sau inconștient convingerile de bază, care alcătuiesc așa numitul nucleu al programului de cercetare, și numai afirmațiile din afara acestui nucleu sunt modificate. Adversari ai "fallibilismului" (principiul failibilității) sunt Wolfagang Kuhlmann și Karl-Otto Apel, de pe poziția tezelor "rațiunii ultime" (în limba germană: "Letztbegründung"), care propun ca rațiune ultimă pe calea investigării adevărului posibilitatea comunicării prin limbaj, un patrimoniu care precede orice discuție speculativă. Jürgen Habermas reproșează raționalismului critic faptul de a nu fi suficient de autoreflexiv, ceea ce îl
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
care alcătuiesc așa numitul nucleu al programului de cercetare, și numai afirmațiile din afara acestui nucleu sunt modificate. Adversari ai "fallibilismului" (principiul failibilității) sunt Wolfagang Kuhlmann și Karl-Otto Apel, de pe poziția tezelor "rațiunii ultime" (în limba germană: "Letztbegründung"), care propun ca rațiune ultimă pe calea investigării adevărului posibilitatea comunicării prin limbaj, un patrimoniu care precede orice discuție speculativă. Jürgen Habermas reproșează raționalismului critic faptul de a nu fi suficient de autoreflexiv, ceea ce îl apropie de pozițiile pozitiviste. Joachim Hoffmann apără metodologia inducției
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
ființe, ceea ce decide cum ne comportăm. El considera această esență ca un ocupant necorporal, etern al ființei noastre. În timp ce corpurile mor, sufletul este în continuu renăscut ulterior în alte corpuri. ul Platonic cuprinde 3 părți: 1. Logosul - (mintea, nous, sau rațiunea) - (trad." Cuvântul") 2. Thymos/Thumos (emoția, plin de spirit sau masculinul) - (trad."Îndrazneală/Spirit") 3. Eros-ul (apetitul, dorința sau femininul) Toate acestea au o funcție într-un suflet echilibrat și împăcat. Aristotel, urmându-l pe Plato, a definit sufletul
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
oferă viețile noastre înapoi de la Dumnezeu (ex. învierea) ca și atunci când ni s-au oferit pentru prima oară de la El." Augustin, unul din cei mai influențabili prim gânditori creștini din Creștinismul Occidental, descria sufletul ca "o substanță specială, înzestrată cu rațiune, adaptată că stăpânească peste trup". Unii creștini îmbrățișează o perspectivă tricotomică a oamenilor, ce caracterizează oamenii constând într-un corp ("soma"), suflet("psihic"), și spirit ("pneuma"), totuși majoritatea învățaților Biblici moderni scot în evidență modul cum termenii de spirit și
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
Darwin începe să aibă îndoieli în ceea ce privește imutabilitatea speciilor. În acea perioadă, în întreaga lume apăruseră reacții și manifestări critice la adresa scrierilor religioase, care căutau să argumenteze că Biblia nu este de inspirație divină și că adevărul se obține pe baza rațiunii, nu a dogmelor religioase. Tot acest curent era împotriva fundamentalismului religios și favorabil ateismului. După întoarcerea sa, în octombrie 1836, Darwin se gândește tot mai intens nu numai asupra geologiei și al transmutației speciilor, dar și asupra religiilor în general
Concepția despre religie a lui Charles Darwin () [Corola-website/Science/314698_a_316027]
-
Erasmus. Până atunci știintele naturii se bazau pe creaționism. Și cum natura era considerată o creație divină, în acea epocă, specialiștii în științele naturii aparțineau clerului, adică Bisericii Anglicane. Cultele protestante, printre care și unitarienii respingeau această idee, susținând că rațiunea se supune legilor fizicii. Erasmus Darwin, în lucrarea sa "Zoönomia" (1818), în care sunt prezentate idei evoluționiste, merge mai departe susținând: ""...ar fi prea îndrăzneț să ne imaginăm că toate animalele cu sânge cald au apărut de la o viață cu
Concepția despre religie a lui Charles Darwin () [Corola-website/Science/314698_a_316027]
-
sale. În scrisorile ei, aceasta își exprima dezamăgirea: Când sunt cu tine, îmi vin în minte tot felul de gânduri melancolice, dar, când pleci, acestea mă părăsesc parcă de teamă că opiniile noastre asupra celui mai important subiect sunt diferite. Rațiunea îmi spune că îndoielile sincere și conștiente nu pot fi un păcat, dar pot deschide un gol dureros între noi doi. Îți mulțumesc din toată inima pentru sinceritatea ta față de mine căci îmi dau seama cu ce sentiment îți ascunzi
Concepția despre religie a lui Charles Darwin () [Corola-website/Science/314698_a_316027]
-
este imposibil, cum s-a arătat, să susținem că această credință este înnăscută sau instinctivă în om. Pe de altă parte, credința în entități spirituale omniprezente pare să fie universală și în mod aparent urmează după un considerabil progres al rațiunii umane, și după un și mai considerabil progres al puterii sale de imaginație, curiozității și uimirii sale. Sunt conștient că aceasta credință în Dumnezeu, adoptată în mod instinctiv, a fost folosită de mai multe persoane ca argument al existenței Sale
Concepția despre religie a lui Charles Darwin () [Corola-website/Science/314698_a_316027]
-
voie să aducăcu ei un "obiect de lux". Unele sezoane au introdus jucătorii în joc pe neașteptate, părăsind concurenții doar cu hainele și incălțările cu care erau îmbrăcați in acel moment (deși au primit până la urmă pantofii de sport, din rațiuni de securitate). Divizarea concurenților în triburi a fost facută în mai multe feluri pe parcursului emisiunii. În primele sezoane, triburile erau divizate aproximativ egal în ceea ce privește vârsta și sexul. În unele sezoane, triburile au fost divizate pe bază de gen, vârstă
Survivor () [Corola-website/Science/314707_a_316036]
-
de piese ale arhitecturii postmoderne își trag inspirația și includ referiri explicite către neoclasicism, Teatrul Național al Cataloniei din Barcelona fiind printre ele. Această artă se apropie de universul grandilocvent al barocului, facând apel nu atât la emoție cât și rațiune, pentru a obține aceeași glorificare a unui simbol. Acest stil a fost considerat în tote țările Europei, stilul revoluției burgheze. Clasicismul s-a bazat pe rațiune, simplitate și sobrietate dar și prin unitate, măsură și impresia de liniște pe care
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
apropie de universul grandilocvent al barocului, facând apel nu atât la emoție cât și rațiune, pentru a obține aceeași glorificare a unui simbol. Acest stil a fost considerat în tote țările Europei, stilul revoluției burgheze. Clasicismul s-a bazat pe rațiune, simplitate și sobrietate dar și prin unitate, măsură și impresia de liniște pe care construcțiile, grădinile și interioarele o vor emana, în ciuda impozității lor. Dezvoltarea orașelor, necesitatea restructurării și a sistematizării acestuia, precum și posibilitățile economice și nevoile resimțite ale reprezentanților
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
Versailles), cvartele destinate clădirilor și alături de străzi -piețe, element care demonstrează că acest spațiu urban predestinat relațiilor sociale este considerat indispensabil. Simțul urbanisticii, fericita rezolvare a piețelor, a palatelor, în special a parcurilor care prezintă imaginea unei naturi supuse legilor rațiunii, au dus cel mai mult și mai departe faima arhitecților francezi. Nu mai puțin celebre au fost ansamblurile urbane. Monumentalele piețe construite în perioada Clasicismului de curte sunt menite să creeze un cadru maiestuos pentru statuia suveranului. Tipul de piață
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
cu cititorul. Vraciul, alias profesorul Wilczur, nu este un ideal, un model abstract, ci sinteză unor valori umane, rezultată dintr-o pătrunzătoare și fină investigație în cele mai diverse sfere ale potențialului uman, un simbol care pledează pentru echilibrul dintre rațiune și sentiment. Debutul lui Tadeusz Dołęga-Mostowicz cu românul "Cariera lui Nikodem Dyzma", în 1932, a stârnit multă senzație. Cititorii l-au primit cu entuziasm, critică i-a arătat și ea interes. Cartea apărea la șase ani după lovitura de stat
Tadeusz Dołęga-Mostowicz () [Corola-website/Science/313499_a_314828]
-
întări în sufletul elevilor spiritul de alipire către patria maghiară și conștiința aparținerii la națiunea maghiară” Ca urmare învățătorii au fost decretați drept funcționari publici cu obligația de a educa elevii în spiritul legii, considerat ca fiind „lipsit de orice rațiune pedagogică și absurd prin tendința și conținutul său” De asemenea, aceștia au fost obligați să facă jurământ de credință față de statul maghiar, în schimbul acestuia decretându-se o îmbunătățire a salarizării lor. În acest fel, limbii maghiare i-au fost alocate
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
în politica inchiziției și a rugurilor". Ioana a rămas în istorie cu numele "cea nebună", un supranume jignitor, și poate chiar a înnebunit după 46 de ani de captivitate aproape neîntreruptă. Michael Pradwin a văzut secretul din Tordesillas: închisă din rațiuni de stat, folosind ca pretext nebunia, captivitatea a făcut-o să-și piardă mințile cu adevărat. Ioana a demonstrat până la final o hotărâre și o forță morală pe care nici măcar captivitatea dură, nemiloasă și lipsită de orice privilegiu nu a
Ioana de Castilia () [Corola-website/Science/313714_a_315043]
-
Ion Săsăran. Semnificativ este faptul că marele actor și regizor Liviu Ciulei (distins, în 1965, cu premiul pentru regie la Festivalul de la Cannes, pentru pelicula Pădurea spânzuraților) a montat două piese de teatru în Baia Mare - Clipe de viață și Somnul rațiunii de Antonio Buero Vallejo. A fost singura colaborare a regizorului cu un teatru de provincie din România. Pe scena teatrului din Baia Mare au mai interpretat, de-a lungul anilor, actori de prestigiu: Ștefan Iordănescu, Iancu Economu, Vasile Crețoiu, Larisa Stase-Mureșan
Teatrul Municipal din Baia Mare () [Corola-website/Science/314131_a_315460]
-
fiind 666. Deismul iacobin și ateismul hebertist asociate cu Revoluția Franceză au săvârșit, începând cu anul 1793, așa numita „descreștinare”. Biblia și biserica au fost îndepărtate, cu dispreț și cu multă vărsare de sânge. Ca înlocuitor, unii au proclamat cultul rațiunii, care nu a durat prea mult; alții au proclamat cultul ființei supreme, care însă nu a durat. Armata revoluționară a intrat și în Roma, a desființat Statul Papal în 1798 și toată lumea a înțeles că se născuse o eră nouă
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
multe culturi și stadiul etnografic: o viață violent întreruptă se continuă printr-o altă modalitate de existență” Ceea ce se ignoră adesea este că postexistența rituală identificată de Mircea Eliade se datorează analizei "versiunii-colind", căreia îi este specifică. În "versiunea-baladă" această rațiune (post-existențială) dispare, ajungându-se “la o idee vecină (...), anume, înlocuirea elementelor rituale indispensabile înmormântării, pe care Brăiloiu o considera, alături de moartea-nuntă, ca esențială pentru înțelegerea Mioriței”(Ibidem). Subiectul pare definitiv clasat, din moment ce numeroasele cercetări arheologice au confirmat teoria lui Mircea
Obiectele meseriei de păstor în „Miorița” () [Corola-website/Science/314214_a_315543]
-
existența unei clase privilegiate de sisteme inerțiale care se află în stare de "repaus absolut", în particular sub forma ipotezei eterului luminifer. În calculele moderne, trebuie să se aleagă de multe ori originea și orientarea unui sistem de coordonate. Din rațiuni practice, sunt frecvent alese sistemele cu originea în centrul Soarelui sau în centrul de masă al Sistemului Solar, și cele două adjective pot fi folosite în acest context. Totuși, o astfel de alegere de coordonate nu are implicații filozofice sau
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
antici amestecau evenimentele din mitologia lor cu cele din istorie. De asemenea Iliada și Odiseea sunt considerate istorice. În mitologie există eroi semizei care înfruntă destinul și chiar zeii însiși, specific caracterului civilizației grecești în care s-au pus bazele rațiunii și ideii că omul poate să fie răspunzător de acțiunile sale și să-și schimbe destinul. Noi filozofii și religii au apărut atât în vest cât și în est, în special cam prin secolul al VI-lea î.en, răspândite
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
a explica lumea fără a recurge la mitologie ori la divinitate. Thales din Milet și Pitagora din Samos, dupa ce au facut descoperiri cruciale în matematică, au stabilit paralele cu natura lucrurilor. Parmenide a făcut diferența între lumea empirică inaccesibilă rațiunii și lumea intelectului în care se regăsește adevărul existenței. Heraclit vedea lumea în continuă schimbare; Empedocle susținea că erau patru elemente de baza puse în mișcare de forțele iubirii și urii, aflate în opozitție. Atomiștii Leucip și Democrit au încercat
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
tinerilor și este nevoit să se sinucidă. În filosofia lui Platon, ideile formează un tărâm al adevărului la care omenirea nu va avea acces direct. Ca în peștera alegorică, realitatea îi învăluie pe oameni în feflecțiile imperfecte ale ideilor. Cu ajutorul rațiunii, putem recupera din inconștientul nostru cunoașterea înnăscută, dar uitată, cunoașterea fiind rememorare. A examinat natura iubirii platonice în dialogul său Symposion, spunând că iubirea este căutarea nemuririi. Aristotel, ca dișcipol al lui Platon, a considerat metafizica ca cea mai importantă
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
importantă dișciplină filosofică și vedea omul ca pe o ființă politică, o entitate socială capabilă să își găsească fericirea numai în cadrul unei comunități. Diogene din Sinop a căutat fericirea în izolare de toate convențiile și nevoile, iar Epicur a promovat rațiunea contra pasiunii, poftelor trupești și credinței. În India secolului VI î.en., la 29 de ani, Gautama Siddhartha, un prinț, era nesatisfăcut de viața sa. În timpul unei ieșiri s-a întâlnit cu cele patru imagini: un bătrân suferind, un om
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]