23,608 matches
-
mult decât atrăgătoare", pe care Sofia nu-l identifică în vis, dar în care-l va recunoaște a doua zi pe Dürrfeld. Ca și în ziua în care se întâlniseră, tânăra femeie simte că "se topește de dorință". Bărbatul îi zâmbește arătându-și dinții de un alb sclipitor, îi mângâie fesele, rostește câteva cuvinte deopotrivă de neînțeles și de o lascivitate fățișă, apoi dispare. Sofia se pomenește apoi în pragul unei capele așezate pe coama unei dune suspendate deasupra mării. Nu
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
neșlefuit. Tânăra pufnește în râs, fără să știe de ce. Dintr-odată, micuța capelă se umple de sfâșierea unei voci de contralto cântând o cantată tragică. Sofia stă, goală, în fața altarului. Bărbatul de pe plajă reapare pe neașteptate. Este gol. Nu mai zâmbește; chipul îi este umbrit de o grimasă posacă și feroce, iar expresia amenințătoare de pe fața lui o excită pe Sofia, îi ațâță dorința. Îi ordonă pe un ton dur să-și coboare privirea. Avea penisul gros și țeapăn. Îi porunci
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
încotro, înnebuniți, ambulanțe cu geamurile găurite de gloanțe. Aruncă pe furiș câte o privire pe străzile blocate, încearcă să facă niște fotografii. Tânăra este vitează, nici vorbă, însă înfățișarea ei plăcută o apără mai bine decât orice scut. Nemții îi zâmbesc atunci când trece pe lângă ei și o privesc cu un aer binevoitor. La rândul ei, Micheline nu le mai aruncă priviri insolente. Nu mai găsește nimic seducător în ochii albaștri și părul bălai al germanilor. În zilele acestea ale insurecției, tânăra
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
era tare vrednică și, ca atare, foarte apreciată; băieții ei au frecventat grădinița iar fetița a fost răsfățata creșei din cadrul Centrului. I-am vizitat de mai multe ori; treptat, Vasilica își recăpătase încrederea în forțele proprii, își revenise, reînvățase să zâmbească; copiii se socializaseră, vorbeau frumos, erau curați; se înghesuiau să-mi povestească noutățile; erau frumoși și inteligenți, în special fetița - o minune dumnezeiască. Cum Centrul de consiliere colaborează permanent cu autoritățile administrației publice locale și oferă servicii de consiliere, chiar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
Vodă. l-am căutat pe doctorul Călin Gheorghe, un bun prieten, ca să o asiste. —Mai așteptați, m-a sfătuit cineva din personalul medical. Mai apoi, noi doi cu copilul... După nici două ore, m-a întâmpinat doctorul Călin, care, venind zâmbind, mi-a spus, parcă poruncit or. — Fugi repede și cumpără flori, ai un fecior voinic, cum nici N-ai visat, mi-a spus doctorul care se vede intrase în atribuțiile de serviciu, când colegi de ai lui ca și mine
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
ochii minții clipă de clipă, dar o întâlnesc mai cu seamă noaptea în visurile puține și de loc liniștitoare. Ca o lumină vie care îmi picură în s uflet, o văd și o simt. Stau de vorbă cu dânsa, îmi zâmbește, mă mângâie ca atunci când îmi făceam reapariția de după prichiciul de la soba din odaie, locul meu de d ormit și de veghe... Mâinile ei mici și neobosite, mereu lucrătoare, mereu agitând, spălând și dereticând, îmi apar împreunate că într-o rugăciune
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
încît, după ce am ajuns în fața ghișeului, biata funcționară s-a uitat năucită, cînd la mine, cînd la itinerarul meu, pentru ca, pînă la urmă, să-l întindă unei colege mai în vîrstă, gemînd: "Poate reușești tu să te descurci". Colega a zîmbit, a luat foaia din mîna ei, a luat o hartă a Europei și a început să facă bilete peste bilete pînă ce mi-a întins un teanc considerabil cu care am plecat triumfătoare pentru a-mi lua toate vizele. Cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
un cuvînt uzbec învățat din dicționar și douăzeci de alte vorbe din alte graiuri, le-am explicat ce mare cinste ar fi pentru mine dacă aș putea păstra imaginea chipurilor lor venerabile. Bătrînii și-au clătinat ușor bărbile și au zîmbit, sau poate mi s-a părut mie că zîmbesc și au acceptat. Nu era singurul loc din lume unde am văzut oameni zîmbind. Despre zîmbetul acesta nu scrie nicăieri, în nici un ghid din lume, dar eu știam că am să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
alte vorbe din alte graiuri, le-am explicat ce mare cinste ar fi pentru mine dacă aș putea păstra imaginea chipurilor lor venerabile. Bătrînii și-au clătinat ușor bărbile și au zîmbit, sau poate mi s-a părut mie că zîmbesc și au acceptat. Nu era singurul loc din lume unde am văzut oameni zîmbind. Despre zîmbetul acesta nu scrie nicăieri, în nici un ghid din lume, dar eu știam că am să pot povesti despre el oricui m-ar întreba ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
mine dacă aș putea păstra imaginea chipurilor lor venerabile. Bătrînii și-au clătinat ușor bărbile și au zîmbit, sau poate mi s-a părut mie că zîmbesc și au acceptat. Nu era singurul loc din lume unde am văzut oameni zîmbind. Despre zîmbetul acesta nu scrie nicăieri, în nici un ghid din lume, dar eu știam că am să pot povesti despre el oricui m-ar întreba ceva despre cei ce trăiesc departe, pe un tărîm unde crește măceșul galben. Drept este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
și povestesc, se documentează la plecare și-i documentează pe ceilalți la înapoiere, împrumută sau cumpără ghiduri, iau notițe, scriu impresii și arată poze. Iar eu îndrăznesc uneori să întreb: Dar oamenii? Cum sunt oamenii pe-acolo? Ce povestesc? Cum zîmbesc? Nu știu. N-am vorbit cu oamenii. Și mi se pare deodată că am fost păgubită de ceva foarte important, de ceva esențial și că o dimensiune cea a profunzimii a dispărut din decor. Privesc la imaginea Turnului Eiffel, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
n-am aflat niciodată sau am uitat repede dimensiunile exacte ale unui monument; poate că, uneori, mi s-a indicat o direcție greșită... Dar vă pot jura, cu mîna pe inimă și cu conștiința împăcată, că pot povesti întotdeauna cum zîmbesc oamenii din locurile străbătute de mine... EȘTI DIN ȚARA LUI BRÂNCUȘI Veneția era prea încărcată, prea înzorzonată, prea... kitsch. Trecusem peste Ponte Rialto și eram foarte impresionată de aspectul acesta de bîlci internațional pe care îl descopeream la mult cîntata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
pentru că aș fi fost prevenită, dar lucrul acela aprins, de pe pînză, zboară. Nu plutește, nu, zboară năvalnic, se zbate în noaptea aceea care o învăluie, își caută drum ca o migratoare în furtună. Îi spun toate astea cocoșatului și el zîmbește mulțumit întorcînd altă pînză, apoi alta, alta și iar alta. Atelierul s-a umplut de făpturi zburătoare, de zbateri de aripi agitate, halucinante, amenințate sau amenințătoare. Ciudat. Ce legătură au toate astea cu Păsările brâncușiene? Cu liniile pure ale Măiestrelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
pe umeri o haină și pleacă împreună cu el, iar dansatorul care ne încîntase atîta se îndreaptă spre grupul nostru. Îl înconjurăm cu bucurie și îi strîngem cu căldură degetele lungi și suple. Ajungînd în fața Rodicăi, o privește lung și-i zîmbește: Pe mine mă cheamă Colea. Pe tine cum te cheamă? Rodica! răspunde ea și rîde. Și vă rog să mă credeți că atunci cînd rîde Rodica, ți se pare că-i tot timpul primăvară. Colea ne conduce spre hotel. Ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
toarnă ceaiul cîte puțin, pentru a ne dovedi că bucuria de a primi oaspeți este fără sfîrșit. Odată ritualul pus la punct, suntem întrebați cine suntem, din ce parte a lumii venim și gazdele noastre dau ușor din cap, și zîmbesc clătinîndu-și bărbile. Oferim țigări "Carpați" și ochii pătrunzători privesc lung literele latine de pe pachet. Cel mai bătrîn le cunoaște și silabisește rar numele munților noștri. Pentru ceilalți doi, îl transcriu cu litere cirilice. Conversația noastră se desfășoară după tipicul oricărei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
să dispară în spatele cupolelor albastre. Se apropie seara, una din serile acelea calde și blînde, ce lunecă molcom deasupra Asiei Centrale, după o zi călduroasă. Oferim țigările noastre gazdelor atît de îndatoritoare care ne întreabă: E darul vostru? Da. Ne zîmbesc și le acceptă senini și demni, fără false ezitări, căci așa este normal: să împarți ceaiul și țigările cu prietenii. Ne ridicăm de pe covor, ne încălțăm în prag și înainte de a pleca la drum, ne înclinăm frumos către cele trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
ales îi place să înalte căpițele, simetric, să le „perie” de paie, să le facă „moți`. Mișcările lui sunt sigure, căpițele lui nu se dărâma niciodată, iar ploaia nu pătrunde în interiorul lor, apa scurgându-se pe poalele netede ale acestora. Zâmbește fericit în colțul gurii când termină fiecare capita, lăsând să i se vadă dinții mărunți, frumos arcuiți, iar soarele îi bate în sticlă ochelarilor fumurii. Brațele îl dor parcă pentru că palmele lui nu mai sunt destul de puternice ca să aducă fan
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
fetele de vârsta ei. Lăură își ridică privirea de pe pluta unditei și privi în aval către un băiat care vâslea într-o luntre cioplita dintr-un trunchi de salcie. Ea îl privește atent peste ochelari, imitând îngrijorarea tânărului care îi zâmbește în colțul gurii. O ciocârlie își cântă trilul între trestii, în timp ce băiatul ocolește cu barca un pâlc de papura. O clipă privirile lor se întâlnesc; lumea lor, din dimineața aceea, devine deodată una comună. Băiatul se apropie cu
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Scuză-mă! -Mă întreba: unde pot să mai găsesc o margareta? -De ce? -Să fac și eu la fel!.. Se lasă o scurtă tăcere. Andrei privește dincolo de rău spre norii adunați la asfințit. Apoi, privirile li se întâlnesc, isi zâmbesc, și amândoi își țintuiesc ochii în pământ cu acea conștiința de sine a adolescenților sensibili la situații noi, la cunoștințe noi. Andrei se uită la ceas. -Ar trebui să plec!... Face câțiva pași prin spatele salciilor, încercând să vadă dacă
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
ceas. -Ar trebui să plec!... Face câțiva pași prin spatele salciilor, încercând să vadă dacă vine cineva. Băiatul o cuprinde de dupa umeri și o săruta ușor pe tâmpla. Lăură se uită nedumerita în iarbă. -De ce ai făcut asta? Andrei zâmbește. -Așa am simțit eu că trebuie. O IMPRESIE CIUDATĂ La un moment dat, am menționat faptul că am jucat într-o piesă de teatru, „Siciliana”, de Aurel Baranga. I-am povestit cât de mult mi-a plăcut să fiu actrița
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
de mână și m-a condus spre canapea. Și-a plimbat mâna peste capul meu, uitându-se la mine. A spus: -N-am putut să-ți telefonez. Trebuia să te văd. I-am spus: - Ai făcut foarte bine! Apoi ne-am zâmbit. Eu eram reținută parcă, l- am lăsat să facă ce a vrut, mai aveam încă incertitudini, nu eram sigură că îl doream, desi nici nu-mi era indiferent. În cele din urmă, m-am gândit la mama. Cum voi da
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
gândul că noaptea e cel mai bun sfetnic. Acasă, se duse mai întâi la fereastra și se uită la florile din grădina, rămânând așa gânditoare cu capul în mâini. - Bei un ceai, Lăură? Ea se întoarse către bunica și-i zâmbi ușor. - Ceai? Mai bine lapte... - Mă duc să-ți aduc imediat. Și-i aduse o ceașcă mare de porțelan cu lapte cald, abia fiert, cerându-și scuze că a uitat să-i păstreze laptele crud, așa cum obișnuia ea să bea
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Bacalaureat. Aș lua-o drept o amenințare... Lăură avea ochii atât de adânci, era atât de tânără în clipa aceea, cu privirile ațintite în ochii lui Emil. - Oricum, sunt sigură că mă consideră o nouă „cucerire” pe lista lui. CAPCANĂ Zâmbi. - Te presează cumva povestea asta? - Mă cunoști doar. Ridică din umeri. Nu sunt omul căruia să-i impună cineva ceva. - Săptămâna aceasta am inteles perfect ce urmărește și că de fapt este mult mai afemeiat decât crede lumea. Este un
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
de fapt este mult mai afemeiat decât crede lumea. Este un obsedat sexual în toată regula. - Am încercat să-i explic că eu nu pot fi din alea... - Și a priceput? - Dimpotrivă. S-a făcut că nu înțelege . Emil îi zâmbi cu complicitate. - Problema lui e că nu poate fi decât el însuși.Tu și cu mine putem fi și altcineva. - Acum îl acuzi și de lipsă de imaginație. Ești incorectă. - Nu lipsa de imaginație, ci de posibilitatea de a se
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
te vei mărită cu altcineva...,căci destinul tău e altul. Emil încetase să o mai privească. - E o aiureala tot ce discutăm noi acum. Cine știe ce ne va rezervă viața fiecăruia dintre noi?!.. În ce mă privește, adaugă Lăură zâmbind, am idealuri înalte, de la care nu voi abdica. - Și tu la fel, bănuiesc. - Desigur. Mi-aș dori să fiu medic militar, iubesc mult disciplină, rigoarea, responsabilitatea majoră cu care m-am desprins din familie. Aș mulțumi-o astfel pe mama
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]