221,804 matches
-
mușchilor din jurul vaginului, al mușchiului ridicător anal, al mușchiului pubococcigian, în cazuri severe fiind implicat și mușchiul drept abdominal. ( "Sexual Disfuncțion - A guide for Assesment and Treatment , J Wincze and Michael P Carey)" Aceste spasme involuntare ale musculaturii vaginale pot duce la imposibilitatea penetrării și a realizării actului sexual. Concomitent poate apărea contracția mușchilor planșeului pelvin, anticiparea durerii și implicit fobia (aversiunea) față de de actul sexual. În absență altei disfuncții sexuale asociate, dorința, lubrefierea și orgasmul clitoridian pot fi normale. ul
Vaginism () [Corola-website/Science/337402_a_338731]
-
Târgu Ocna (1949-1952), unde a fost un adept al ortodoxiei, regimul dur al detenției, torturile și bolile contactate aici întărindu-i credința. A compus aici poezii, care se cântau în celule, iar acum se cântă în biserică. În 1949 este dus la sanatoriul-închisoare de la Târgu Ocna într-o stare foarte gravă: TBC pulmonar, osos, ganglionar, reumatism, lipsă de hrană. La data de 2 februarie 1952 le-a cerut colegilor de suferință să-i procure o lumânare, o cruciuliță și o
Penitenciarul-Spital Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337394_a_338723]
-
a Misiunii Militare Franceze din Siberia. Comisia a preluat întreaga răspundere a contingentului de voluntari români înrolați în "Legiunii de Vânători Ardeleni și Bucovineni", precum și pe cea a celorlalți prizonieri supuși români. Demersurile celor 2 ofițeri precum și munca de organizare dusă de aceștia s-au concretizat mai întâi prin repatrierea cu succes și fără pierderi, a efectivului de voluntari din Siberia. Acesta a plecat din portul Vladivostok cu primele 2 transporturi, pe 25 și respectiv pe 1 iunie 1920. În completare
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
prizonieri de origine română. Această cifră varia în funcție de estimarea conducătorului Misiunii Militare Franceze în Siberia a Consiliului Suprem Aliat - generalul Maurice Janin sau de cea a "Comitetului Național Român" din Siberia - coroborată cu alte informații. Însărcinat ca efect al negocierilor duse în timpul Conferinței de Pace de la Paris cu organizarea, coordonarea și finalizarea repatrierii tuturor „legiunilor” naționale și prizonierilor de război din în Siberia a fost Consiliul Suprem Aliat - care a asigurat tonajul maritim necesar. Tot ce a privit transportul și întreținerea
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
pus în contact cu Cădere la date de 20 ianuarie 1920, moment considerat ca fiind cel al constituirii Comisiei. Mandatul acestora - anume acela de a urgenta repatrierea prizonierilor ardeleni aflați în Siberia, a fost comunicat numai lui Cădere, ceea ce a dus la o cooperare defectuoasă în ceea ce privește scopul propus. Pe parcursul lunii ianuarie 1920, diplomații români au depus diligențe pe lângă guvernele Franței și Japoniei pentru a obține din partea reprezentanților acestora din Siberia, sprijin pentru Comisia română. Diplomația a urmărit îndeosebi ca cei 2
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
absența formării conștiinței naționale. O primă cauză a acestei întârzieri a constituit-o faptul că stăpânirea otomană era privită ca ,statul califatului islamic”, căpătând, în acest mod, importanță de ordin spiritual. În acest context, Al-Ḥușrī remarcă faptul acest aspect a dus la alienare, la neglijarea propriei națiuni. Sati’ al-Ḥusri consideră că o greșeală a arabilor făcută în momentul preluării unor elemente din cultura și politica europenilor, care a determinat întârzierea apariției conștiinței naționale a fost și orientarea numai către Anglia și
Sati’ al-Ḥusri () [Corola-website/Science/337405_a_338734]
-
filme documentare și artistice, mii de pagini de cronici. Vosganian povestește: „Personajele din carte au existat iar evenimente descrise s-au petrecut într-adevăr. Traducătorul meu spaniol, Joaquin Garrigos, a vrut să se convingă de asta și atunci l-am dus în cimitirul armenesc din Focșani unde, cu cartea în mână, a căutat - și a găsit - pe cruci numele personajelor din carte, inclusiv vestitul cavou unde bătrânii armeni ai copilăriei mele se adunau ca să vorbească despre abdicarea regelui Mihai, despre înăbușirea
Cartea șoaptelor () [Corola-website/Science/337417_a_338746]
-
Manthra Spenta (Cuvântul sacru și darnic) și Anaghra Raocha ('Lumina nesfârșită' a paradisului). Denumirile lunilor și versiunile lor moderne sunt date în tabelul următor. În 637, Persia este cucerită de armatele califului Umar după câteva mari bătălii, care Persiei a dus la sfârșitul dinastiei Sassanide și la sfârșitul Zoroastrismului. De-a lungul timpului, majoritatea iranienilor s-au convertit la Islam, iar calendarul adoptat de conducătorii musulmani a fost de asemenea impus. În secolul al XI-lea, apare însă prima versiune a
Calendare iraniene () [Corola-website/Science/337422_a_338751]
-
sosind la Petrograd pe 11 mai 1916). Generalul Janin s-a dovedit a fi o alegere potrivită. Având în spate o carieră în bună parte dedicată evaluării locului Imperiului Rus în politica de apărare a Franței și unor acțiuni personale duse cu scopul strângerii relațiilor dintre cele două armate, dotat fiind în plus cu tact și îndemânare, a căpătat influență asupra Statului Major Rus. Din poziția sa aflată în contact cu STAVKA, Janian a intrat în contact cu două probleme majore
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
din februarie. De asemenea, avându-l alături pe Milan Rastislav Štefánik, a devenit un susținător al cauzei cehoslovace. Prima dintre probleme a fost grevată de faptul că a opus Franța și Rusia de pe poziții antagonice, în negocierile care s-au dus pentru intrarea Regatului Românei în Alianță. În acest context, lui Janin - nou numit la conducerea Misiunii, i s-a cerut "„să acorde prioritate efortului de a face România să intre în Război și de a obține de la ruși în acest
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
-42°C. Din cauza frigului, opt oameni au murit în România și în jur de 60 au avut nevoie de ajutor medical, după ce au intrat în hipotermie. Mercurul în termometre a coborât până la -32°C în centrul țării, iar frigul a dus la închiderea școlilor. Moscova a avut parte de cel mai rece Crăciun ortodox pe rit vechi din ultimii 120 de ani. Temperaturile au ajuns la circa -30°C în timpul nopții. Aproximativ 100.000 de locuitori ai localităților din Regiunea Moscova
Valul de frig din Europa din ianuarie 2017 () [Corola-website/Science/337430_a_338759]
-
săi. În 1914 el a fost ales președinte al Comitetului executiv sionist din Statele Unite. În scrierile sale el a subliniat că dreptul evreilor la un stat face parte din dreptul lor la egalitate. El a sprijinit procesul politic care a dus la Declarația Balfour din 1917. În anul 1919 el a vizitat Palestina. Cu această ocazie el a întâlnit și reprezentanți ai evreilor orientali și sefarzi din țară, Yossef Eliyahu Shlush (Chelouche) și Yehoshua Abrabiya, cărora le-a pus întrebări în legătură cu
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
Hill în districtul Boston. Li s-au nascut două fiice, Susan (născută în 1893) și Elizabeth (născută în 1896) Alice Brandeis a sprijinit hotărârea soțului ei de a dedică cea mai mare parte a timpului cauzelor publice. Familia Brandeis a dus o viață îndestulata, dar fără un lux excesiv. Cu timpul au putut să achiziționeze o casă de vacanță la Dedham, Massachusetts. unde și-au petrecut multe din sfârșiturile de săptămâna și concediile de vară. Cum însă la un moment dat
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
scrum trecuta mărire de-o clipă, care a fost odinioară nebiruitul Ștefan ". În momentele arderii rănii, înfrățindu-și durerea cu patimile lui Iisus, Ștefan cel Mare capătă o aură de sacralitate. Măreția voievodului este însă dincolo de uman: hotărârea de „a duce" Moldova și după ce nu va mai fi, testamentul politic lăsat tinerilor (în care domnul le dăruiește țara, lor și generațiilor care vor veni, până „în veacul vecilor"), fac din Ștefan o figură legendară. Strâns legat de al Il-lea conflict
Apus de soare () [Corola-website/Science/335840_a_337169]
-
asupra țărănimii predominant creștine era într-o constantă creștere. Rebelii au fost ajutați cu arme și voluntari din principatele autonome Muntenegru și Serbia, ale căror guverne au declarat în cele din urmă război otomanilor la 18 iunie 1876, ceea ce a dus la declanșarea Războiului Sârbo-Turc (1876-1878) și a celui Otomano-Muntenegrean (1876-1878), și care la rândul lor au condus la Războiul Ruso-Turc (1877-1878) și la Marea Criză Orientală. Un rezultat al acestor războaie și răscoale a fost Congresul de la Berlin din 1878
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
iulie și august, rebelii distruseseră majoritatea posturilor de grăniceri și asediaseră Trebinje la 5 august. Turcii au recâștigat Trebinje la 30 august. La sfârșitul lui august, au izbucnit însă lupte și în Bosnia, iar Serbia și Muntenegru au promis ajutor, ceea ce a dus la escaladarea violențelor. Principele Nikola l-a trimis pe Petar Vukotić și un număr mare de voluntari muntenegreni au sosit sub comanda lui Peko Pavlović. Guvernul sârb nu a îndrăznit să acorde asistență fățișă din cauza presiunilor internaționale, dar l-a
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
să acorde asistență fățișă din cauza presiunilor internaționale, dar l-a trimis în secret pe (care participase la răscoala din 1852-1862) și pe alții. A existat un conflict și între rebeli din cauza dezacordului între reprezentanții guvernelor sârb și muntenegrean, ceea ce a dus la pierderi pentru răsculați. Primul succes semnificativ a venit la 29 august în atacul asupra orașului Nevesinje. Orașul era apărat de 370 nizami, un detașament de bașbuzuci, și în Odžak erau alți 300 de călăreți. Atacul a fost efectuat de
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
și bașbuzuci detașare și le-a învins. Muhtar Pașa a strâns în secret 16 batalioane în Trebinje, care pe timp de noapte au ieșit la Popovo și pe 29-30 ianuarie l-au atacat pe Pavlović din toate părțile. S-au dus lupte toată ziua, iar răsculații au reușit să iasă din încercuire pe timp de noapte către Trebišnjice. Pierderile sârbilor au fost de peste 100 de morți și răniți. La 31 ianuarie, Austro-Ungaria a cerut din nou Porții să implementeze reformele promise
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
puști. Muhtar Pașa a primit alte întăriri în martie și avea deja 22.000 de soldați. La începutul lunii aprilie, forțele sale din Gacko erau 20 de batalioane și 2000 nizami și bașbuzuci. La 13 aprilie, grosul trupelor s-a dus la Niksic și rebelii au reușit să opună rezistență numai la ieșirea din defileu. Ultimele lupte s-au dat între 14 și 17 aprilie cu forțele rebele localnice. Turcii au suferit pierderi grele și s-au retras spre Gacko. În
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
Gacko, turci au suferit alte pierderi în urma unui atac al rebelilor. În timp ce revolta încă se desfășura, Germania, Rusia și Austro-Ungaria au propus două luni de încetare a focului în cadrul reuniunii ce a avut loc la mijlocul lunii mai. Întrte timp, se duceau negocieri și între guvernele Serbiei și Muntenegrului, care a condus la declarația de război dată Imperiului Otoman la 30 iunie 1876. Insurgenții herțegovineni au aderat la armata Muntenegrului și au contribuit la bătălia de la Vučji Do din 28 iulie 1876
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
din Balcani (cu precădere în Bulgaria, unde a avut loc Revolta din Aprilie) și a declanșat ceea ce avea să fie cunoscut ca Marea Criză Orientală. Atrocitățile comise de Imperiul Otoman în încercarea de a reprima revoltele din provinciile balcanice a dus în cele din urmă la Războiul Ruso-Turc din 1877-1878, terminat cu înfrângerea turcilor și cu semnarea Tratatului de la San Stefano din martie 1878, urmat în luna iulie a aceluiași an de tratatul de la Berlin, prin care teritoriile și puterea otomanilor
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
pe hanul să atace Marele Cnezat al Moscovei. În același timp, Albert al Prusiei a devenit al Cavalerilor Teutoni și nu era dispus să accepte suzeranitatea Poloniei așa cum obliga . Tensiunile s-au soldat în cele din urmă cu și a dus la alierea lui Maximilian I, sfânt împărat roman cu Vasile al III-lea. În decembrie 1512, moscoviții au invadat Marele Ducat al Lituaniei cu scopul de a captura Smolenskul, un târg important. Primele lor asedii din 1513, de șase, respectiv
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
a cucerit Velij, Usveat Velikie Luki. În 1581, lituanienii au ars , cu 100.000 de oșteni. Ștefan Báthory a început dar nu a reușit să cucerească cetatea. Asediul prelungit și neconcludent a condus la negocieri care, cu ajutorul Antonio Possevino au dus la în care țarul a renunțat la a revendica Livonia și Polock dar nu a cedat teritorii rusești. Pacea a durat un sfert de secol, până când oastea Uniunii a invadat Rusia în 1605.
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
opunea rezistență o parte a Ordinului care rămăsese mai mult sau mai puțin loială romano-catolicismului. Puțin înaintea războiului Livonia avea o administrație slabă supusă rivalităților interne, nu avea fortificații puternice și nici susținere din exterior, fiind înconjurată de monarhii ce duceau politici expansioniste. consemna despre această regiune volatilă: „măcinată de certuri intestine și amenințată de mașinațiunile politice ale vecinilor săi, Livonia nu era în stare să reziste unui atac.” "Landmeisterul" și "gebietigerul" Ordinului, precum și proprietarii de moșii din Livonia, erau toți
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
Rigăi a reușit să depășească rezistența micii nobilimi. a fost numit arhiepiscop al Rigăi, iar coajutor al său, cu suportul fratelui său Albert (Albrecht) de Brandenburg-Ansbach, fostul "hochmeister" prusac care sudul statului Ordinului Cavalerilor Teutoni și în 1525 se proclamase duce în Prusia. Wilhelm și Christoph urmau să susțină interesele lui Albert în Livonia, între care se numărau apariția unui ducat livonian ereditar după modelul Prusiei. În același timp, Ordinul cerea reînființarea sa („"Rekuperation"”) în Prusia, se opunea secularizării și apariției
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]