24,313 matches
-
de mareșalul Vasilievski. După cum se povestește, primele reacții ale lui Stalin la înaintarea germană spre Moscova au fost acelea de negare a adevărului și de căutare a unor țapi ispășitori pentru înfrângerile sovietice. De îndată ce și-a dat seama de dimensiunile amenințărilor la adresa capitalei, Stalin a ajuns la o stare de-a dreptul isterică. Pe 13 octombrie, el a ordonat evacuarea structurilor de conducere ale Partidului Comunist, a Marelui Stat Major și a diferitelor birouri guvernamentale din Moscova la Kuibîșev (azi Samara
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
li s-a permis să se întoarcă în patrie cu tot echipamentul din dotare. Polonia a capturat 231 tunuri și 1.023 mitraliere. Aripa sudică a forțelor Armatei Roșii a fost pusă pe fugă și nu a mai reprezentat o amenințare pentru polonezi. Armata I de cavalerie a lui Semion Budionîi, care asedia Lwówul, a fost învinsă în Bătălia de la Komarów (31 august 1920) și în Bătălia de la Hrubieszów. Până la mijlocul lunii octombrie, armata poloneză atinsese aliniamentul Tarnopol-Dubno-Minsk-Drisa. Tuhacevski a reușit
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
pe insulă armament, și a explicat faptul că SUA nu va mai tolera existența amplasamentelor de lansare a rachetelor. Președintele a ținut să întărească ideea că America nu se va opri din acțiunea sa militară legată de ceea ce el numea: "amenințare clandestină, nesăbuită și provocatoare ce amenință pacea mondială". Pe 14 octombrie 1962, personalul tehnic al spionajului american, care analiza datele avionului-spion U-2, a descoperit că sovieticii construiau baze de lansat proiectile de rază mijlocie în Cuba. În ziua următoare, președintele
Criza rachetelor cubaneze () [Corola-website/Science/299318_a_300647]
-
transportând o încărcătură nucleară de 3-5 megatone până la 12.000 km. Atât ca număr, cât și ca performanțe, această armă, alături de puținele bombardiere intercontinentale ale URSS, nu putea asigura paritatea nucleară cu SUA. Singurul as în mâneca lui Hrușciov, la amenințarea americană cu represalii nucleare complete, era situația periculoasă a Europei de Vest (în special RFG și Berlin) de a fi luate ostatice, având în vedere că pe continentul european, URSS deținea, mai ales la capitolul armelor convenționale, un avantaj considerabil
Criza rachetelor cubaneze () [Corola-website/Science/299318_a_300647]
-
a contractat o febră severă, pe care inițial Conroy a respins-o ca un pretext pueril. În timp ce Victoria era bolnavă, Conroy și Ducesa au încercat fără succes să-l facă pe Conroy secretarul ei particular. Ca adolescentă, Victoria a rezistat amenințărilor lor și a refuzat cererea lor. Imediat ce a devenit regină l-a interzis pe Conroy și pentru că nu putea să-l alunge din poziția de administrator al mamei sale, și-a expediat mama într-un colț îndepărtat al palatului, de
Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/299326_a_300655]
-
de Saxa-Meiningen, și a sărbătorit "biata mea aniversare de 60 de ani". Între aprilie 1877 și februarie 1878, ea a amenințat de cinci ori cu abdicarea în timp ce-l presa pe Disraeli să acționeze împotriva Rusiei în Războiul Ruso-Turc (1877-1878) însă amenințările nu au avut nici un impact asupra evenimentelor sau la încheierea lor cu Congresul de la Berlin. Politica expansionistă externă a lui Disraeli, pe care Victoria a aprobat-o, a condus la conflicte, cum ar fi Războiul Zulușilor și al doilea război
Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/299326_a_300655]
-
de lungă durată în zona Canalului Suez. Contrainformațiile israeliene, după ce au detectat mișcări masive de trupe, au apreciat aceste concentrări ca fiind un nou exercițiu. Mișcările trupelor siriene către graniță puteau da de gândit, dar nu au fost considerate o amenințare, deoarece contraspionajul militar a considerat că Egiptul și Siria nu vor ataca decât după ce vor fi dotate cu ultimele tipuri de arme sovietice contractate. Motivul evident pentru care a fost aleasă sărbătoarea evreiască de Iom Kippur pentru declanșarea atacului surpriză
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
Hermon), unde erau amplasate numeroase echipamente de supraveghere. Luptelor de pe Platoul Golan li s-a acordat o importanță de prim rang de către Înaltul Comandament Israelian. Luptele din Sinai erau suficient de depărtate de teritoriul național pentru a nu reprezenta o amenințare imediată pentru Israel. Dacă Platoul Golan ar fi fost cucerit însă, sirienii ar fi putut avansa chiar pe teritoriul israelian. În zona de conflict din nord au fost trimiși rezerviști mobilizați în grabă. Ei au fost îmbarcați pe tancuri făra
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
și oprirea ciocnirilor de-a lungul liniei frontului și nu a risipit tensiunea militară. Având armata a 3-a izolată, lipsită de orice posibilitate de aprovizionare, egiptenii aveau o mare masă de oameni ostatică în mâinile israelienilor. Israelul a primit amenințarea lui Kissinger (de sprijinire a soluției ONU de retragere), dar mai înainte de a da vreun răspuns, consilierul egiptean pentru securitatea națională a trimis lui Kissinger un mesaj surprinzător: Egiptul era gata să înceapă discuții directe cu israelienii, în condițiile în
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
și materiale de război fuseseră imense. Ca răspuns al sprijinului american pentru israelieni, națiunile OAPEC - membrii arabi ai OPEC - în frunte cu Arabia Saudită, au decis pe 17 octombrie să reducă producția de petrol cu 5% pe lună și au lansat amenințarea unui embargo. Președintele Nixon a cerut Congresului SUA pe 18 octombrie să aprobe fonduri de 2.2 miliarde de dolari pentru aprovizionarea cu arme a Israelului. Pe 20 octombrie, în plin război, Arabia Saudită, iar ulterior și alte națiuni arabe, au
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
legii CNSAS, formulată de senatorul Dan Voiculescu. După alegerea lui Andreicuț în funcția de mitropolit, scriitorul Mircea Dinescu, membru în colegiul CNSAS, a reiterat pentru agenția Mediafax că acesta semnase angajamentul în anul 1983 ca urmare a unui șantaj, sub amenințarea întocmirii unui dosar penal pentru dare de mită. Mircea Dinescu a descris cazul lui Andreicuț drept atipic în rândul preoților colaboratori, deoarece acesta nu a încercat să facă o carieră în Securitate. Andrei Andreicuț a declarat într-o conferință că
Andrei Andreicuț () [Corola-website/Science/299365_a_300694]
-
de mită. Mircea Dinescu a descris cazul lui Andreicuț drept atipic în rândul preoților colaboratori, deoarece acesta nu a încercat să facă o carieră în Securitate. Andrei Andreicuț a declarat într-o conferință că a semnat angajamentul cu Securitatea sub amenințarea cu închisoarea și a vorbit despre perioada în care ar fi fost urmărit de Securitate, făcând apel la mila divină și la iertare pentru cei care au greșit și regretă. Conform memoriilor preotului greco-catolic Ioan Mitrofan, prieten al său din
Andrei Andreicuț () [Corola-website/Science/299365_a_300694]
-
I. În ianuarie 1349 partizanii Casei de Wittelsbach au încercat să obțină alegerea lui Günther von Schwarzburg ca rege, însă el avea puțini susținători și a murit neobservat după câteva luni. Ulterior, Carol nu s-a mai confruntat cu nici o amenințare directă pentru pretenția sa asupra tronului imperial. La 17 iulie 1349 a fost ales fără opoziție regele Germaniei și a fost încoronat la Aachen la 25 iulie în același an. Inițial Carol a încercat să-și consolideze puterea. Praga a
Carol al IV-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/299368_a_300697]
-
care atentau la existența ei și în scopul unei gospodăriri mai bune a resurselor materiale. Nu doar statul poate asigura forța de constrângere. Armata, biserica, grupuri criminale, economice sau revoluționare pot și chiar au impus, uneori, regulile lor celorlalți sub amenințarea cu sanctiunea. Accepțiunile noțiunii de drept Dreptul pozitiv reprezintă totalitatea normelor în vigoare; este o parte a dreptului obiectiv. Factori de configurare a dreptului normativ. În literatura de specialitate sunt considerați ca fiind cei mai importanți factori de configurare ai
Teoria Generală a Dreptului () [Corola-website/Science/299367_a_300696]
-
populației poloneze, oficialii acestui guvern fiind recrutați în special din rândul membrilor minorităților, în special bieloruși și evrei. În momentul în care conflictul ajunsese la apogeu, evreii au fost subiectelor violențelor antisemite ale forțelor poloneze. Evreii au fost considerați o amenințare potențială, sau au fost acuzați ca ar fi fost creatorii bolșevismului rus În timpul Bătăliei de la Varșovia, guvernul polonez i-a internat pe toți voluntarii evrei în lagăre indiferent de grad. Premierul britanic David Lloyd George, care era interesat să negocieze
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
iulie termenii britanicilor și au făcut o contrapropunere pentru negocieri de pace direct cu Polonia. Britanicii i-au amenințat pe sovietici cu întreruperea negocierilor pentru tratatul comercial în cazul în care sovieticii și-ar fi continuat atacurile împotriva Poloniei. Aceste amenințări au fost ignorate de sovietici. Pe 6 august 1920, laburiștii au publicat un broșură în care afirmau că muncitorii britanici nu vor lua niciodată parte la război ca aliați ai Poloniei. Sindicatele au blocat trimiterea de provizii în Arhanghelsk forței
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
lume. De fapt, trei Jocuri Olimpice au fost anulate din cauza războiului: JO de vară din timpul Primului Război Mondial și JO de vară și de iarnă din 1940 și 1944 din cauza celui de-al Doilea Război Mondial. Terorismul a devenit recent o amenințare pentru Jocurile Olimpice. În 1972, când s-au desfășurat Jocurile de vară de la München, 11 membri ai echipei olimpice israeliene au fost luați ostateci de un grup extremist palestinian „Septembrie negru”; zece din ei au fost uciși. În timpul Olimpiadei de vară
Jocurile Olimpice () [Corola-website/Science/298755_a_300084]
-
optica lui Iancu de Hunedoara despre domnitorul valah. Iancu declanșează o serie represalii. Astfel în octombrie 1452 voievodul Transilvaniei cerea brașovenilor să nu mai primească „nici asprii, nici moneda voievodului transalpin“, pentru ca anul următor să își pună în practică și amenințările de anexare a celor două feude din Transilvania, Amlașul și Făgărașul, încredințând la 3 februarie 1453 Amlașul sibienilor. Cu toate acestea, Vladislav al II-lea respectă angajamentele față de regatul maghiar, ajutându-l în continuare pe Iancu de Hunedoara. Situția se
Vladislav al II-lea () [Corola-website/Science/298781_a_300110]
-
acorde un sprijin important garnizoanei răsculate. Guvernul bolșevic a început atacul asupra bazei navale Kronstadt pe 7 martie. După 10 zile de atacuri continui, timp în care multe unități ale Armatei Roșii au fost obligate să-și atace camarazii sub amenințarea pedepsei capitale, perioadă în care au existat dezertări care au îngroșat rândurile răsculaților, cei aproape 50.000 de militari de sub comanda lui Mihail Tuhacevski au înabușit în sânge rebeliunea. Pe 17 martie, forțele bolșevice au intrat în cele din urmă
Rebeliunea din Kronstadt () [Corola-website/Science/298799_a_300128]
-
următoarea generație de exploratori”. Ca urmare a programului spațial sovietic de lansare a primului satelit artificial (Sputnik 1) în 4 octombrie 1957, atenția SUA s-a orientat către eforturile proprii în ce priveste programul spațial. Congresul SUA, alarmat de evidentă amenințare asupra securității și a poziției de lider în tehnologie a SUA, a îndemnat la o reacție rapidă și imediată; președintele Dwight D. Eisenhower și consilierii săi au dezbătut măsuri în acest sens. Câteva luni de dezbateri au condus la decizia
NASA () [Corola-website/Science/298808_a_300137]
-
pentru care a primit ca feude Amlașul, Severinul și Făgărașul. Noul voievod va adăuga la titlurile moștenite și pe acelea de Ban de Severin (1368) și Duce de Făgăraș (1369), deși s-a aflat,încă de la urcarea pe scaun sub amenințarea permanentă a coroanei angevine. Astfel, în 1365, printr-o proclamație regală, Vlaicu era considerat uzurpator deoarece nu a prestat omagiul de vasalitate și și-a însușit un titlu ce nu-i aparținea. Relațiile rămân încordate și, înainte să aducă la
Vladislav I () [Corola-website/Science/298855_a_300184]
-
pe tron pe Maria Stuart, care era considerată de mulți moștenitoarea legitimă a tronului Angliei. Elisabeta I decide să trimită trupe în sprijinul rebelilor protestanți din Scoția și deși campania este un eșec, Tratatul de la Edinburgh din iulie 1560, îndepărtează amenințarea franceză. Maria refuză să ratifice tratatul. Când Maria se întoarce în Scoția în 1561, după ce petrecuse mai mult de un deceniu în Franța, țara stabilise o biserică protestantă și este guvernată de un consiliu de nobili protestanți. În 1563 Elisabeta
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
slab al unei femei, dar am inima și stomacul unui rege și a unui rege al Angliei- și nu-mi pasă de ducele de Parma(Farnese), sau de oricare prinț din Europa care îndrăznește să invadeze hotarele regatului meu" Înlăturată amenințarea invaziei, poporul sărbătorește. Procesiunea Elisabetei la ceremonia de la catedrala Old St. Paul's, rivalizează cu fastul încoronării sale. Înfrângerea Armadei spaniole, a fost un important succes de propagandă pentru Elisabeta I și pentru Anglia protestantă. Englezii au considerat victoria ca
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
dovadă a inviolabilității națiunii, sub conducerea unei regine fecioară. Însă această victorie nu a fost un punct de cotitură al războiului, care a continuat și de multe ori a fost în favoarea Spaniei. Spaniolii continuă să controleze Țările de Jos, iar amenințarea unei invazii rămâne prezentă. Sir Walter Raleigh după moartea reginei a declarat că prudența ei a fost un obstacol în războiul împotriva Spaniei: "Dacă regina ar fi crezut în oamenii săi de război ca și în scribii ei, am fi
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
durabilă și este reamintită în timpul Războaielor Napoleoniene, când Anglia era în pericol să fie invadată. În Epoca victoriană, legenda Elisabetei a fost adaptată ideologiei imperiale și la jumătatea secolului XX, Elisabeta a fost un simbol romantic al rezistenței naționale în fața amenințării externe. Istoricii J. E. Neale(1934) și A. L. Rowse(1950) au interpretat domnia Elisabetei ca o perioadă de aur și au idealizat imaginea reginei: toate acțiunile ei au fost drepte, iar caracteristicile mai puțin apreciabile au fost ignorate sau
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]