KorAP: Find »[drukola/base=divin & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...882 883 884 ...890 >

22,232 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

Mithra"; Yașt 14, lui Verethraghnaxe "Verethraghna"; Yașt care cuprinde capitolele 9-10 din Yasna (cf. mai jos), lui Haomaxe "Haoma", În timp ce alte imnuri de o vechime relativă, foarte interesante din diferite motive, sunt dedicate unor entități mai mult sau mai puțin divine, dar, În orice caz, demne de cult, cum ar fi Fravașixe "Fravași" (Yașt 13) și Khvarenahxe "Khvarenah" (Yașt 19). Însă nici pentru unele, nici pentru celelalte nu este ușor să se reconstruiască un fond cert indo-iranian. Dintre toate aceste divinități

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Sarasvatș", „cea care stăpânește apele”), dar ipoteza sa, deși verosimilă În unele aspecte, nu i-a convins pe toți cercetătorii (cf. Schwartz, 1985a, pp. 670 sq.). Bazându-se pe această ipoteză, M. Boyce a propus reconstituirea complexă a două figuri divine distincte, una indo-iraniană și una de origine occidentală, Încercând să explice afirmația lui Herodot (I, 131) despre originea mesopotamiano-semitică (asiriană și arabă) a Afroditei Urania, pe care persanii au preluat-o și venerat-o printr-o influență străină (În inscripțiile

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
fi fost absorbite de zoroastrism când a avut loc reforma religioasă a Avestei târzii. Fravașixe "Fravași" sunt entități care ajută vânturile și le protejează În situații dificile sau periculoase. Au și funcții cosmologice, cum ar fi păzirea ordinii naturale și divine, apărarea sevei haoma și garantarea distribuirii echitabile a apelor. În zoroastrism, Fravași constituie partea nemuritoare a individului, care nu numai că Îi supraviețuiește, ca suflet (urvan), de care e strâns legat, ci, mai mult, preexistă nașterii sale. Sub unele aspecte

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mai ales un atribut al regalității. Nu are o paralelă clară În India antică, dar pare să aparțină Într-un fel sau altul, ca aojah „putere” și vareèah „prestigiu, forță”, aceluiași complex ideologic al noțiunilor vedice legate de diferitele puteri divine și umane (Gonda, 1962, pp. 38 sqq.), cum ar fi tejas, energia luminii și a focului, sau ojas și varcas, corespondente indiene antice ale termenilor aojah și vareèah din Avesta (Gonda, 1952, pp. 57 sqq.; Gnoli, 1962, pp. 95 sq

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Zaradukhșt sau Zaradușt, care supraviețuiește În persana nouă. Tradiția zoroastriană Îi atribuie În mod categoric lui Zoroastruxe "Zoroastru" compunerea celor cinci „cânturi” (g³th³), care corespund cu șaptesprezece din cele șaptezeci de capitole (h³ti) din secțiunea Avestei numită yasna, „venerație, slujire divină, jertfă”, mai exact, capitolele din Yasna 28-34 (Ahunawitș G³th³), 43-46 (Uștvaitș G³th³), 47-50 (Spent³-mainyu G³th³), 51 (Vohu khșathr³ G³th³) și 53 (Vahișt½iști G³th³). Prima G³th³ Își are numele de la o formulă sacră imediat anterioară, În timp ce următoarele sunt numite după cuvintele

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
dintr-un plan cosmic și ritual Într-un plan cu precădere, deși nu exclusiv, etic, dominat de conceptul alegerii (cf. mai jos, subcapitolul 2.6). Pornind de aici, apar interconexiunile cu alte concepte abstracte, care dau substanță diverselor experiențe ale divinului și umanului, constituind, prin Împletirea lor și a relațiilor reciproce, rețeaua În care se desfășoară o gândire organică și coerentă, la baza căreia se găsește aspirația constantă de a birui opoziția radicală dintre Bine și Rău, prin adeziunea la valorile

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
poate cel mai superficial, fiindcă, dacă este adevărat că, teoretic, monoteismul nu se opune dualismului, ci politeismului (Pettazzoni, 1920, pp. 96, 112, nota 109), atunci este adevărat că nu există simple diteisme. În orice dualism, puterea benefică este doar cea divină: adversarul, ca de altfel și În zoroastrism, este conceput ca fiind diabolic, deși este Înzestrat cu o imensă și cumplită putere. În realitate, Învățătura gathică trebuie definită corect ca fiind dualistă În inspirația sa de bază: aceasta se prezintă ca

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
zoroastrism, este conceput ca fiind diabolic, deși este Înzestrat cu o imensă și cumplită putere. În realitate, Învățătura gathică trebuie definită corect ca fiind dualistă În inspirația sa de bază: aceasta se prezintă ca un „monoteism dualist”, În care puterea divină este limitată de prezența Răului pe un plan care Îl precede și transcende pe cel al vieții materiale, la rândul ei puternic și dramatic condiționată. În G³th³, ca de altfel În toată lumea religioasă a Iranului antic, răul este un dat

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sale din existența spirituală În cea materială. Din acest motiv, zoroastrismul s-a străduit mereu să explice prezența Răului În creație ca pe o consecință a „asaltului” dezlănțuit din afară, adică din lumea spirituală, de către puteri spirituale malefice, potrivnice lucrării divine. Ansamblul acestor concepții, care au fost elaborate cu atenție de tradiția religioasă posterioară, În contextul speculațiilor despre cele două condiții ale existenței, m¶n½g și g¶tșg (cf. mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 2.3), a avut fără Îndoială premise

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
explică prin intermediul celor doi termeni care o compun, ameșa, „nemuritor”, și spenta, „bun”; acest nume este dat uneori În Avesta și În textele În pahlavi (Amașaspand, Amahraspandxe "Amahraspand"), tuturor ființelor demne de cult, pe lângă cei care constituie așa-numita „Heptadă” divină (Boyce, 1992). Fragmentul gathic este (Yasna 47, 1): „Pentru Spiritul Bun și pentru Celxe "Cel" mai Bun Gând, conform cu Adevărul, pentru faptă și cuvânt, lui Îi dau Integritate și nemurire: Domnul Sfânt este alături de Puterexe "Putere" și Devoțiunexe "Devoțiune"”. Nemuritorii

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mai Bun Gând, conform cu Adevărul, pentru faptă și cuvânt, lui Îi dau Integritate și nemurire: Domnul Sfânt este alături de Puterexe "Putere" și Devoțiunexe "Devoțiune"”. Nemuritorii Bunixe "Nemuritorii Buni" corespund, În mod clar, unor calități și facultăți care pot fi atât divine, cât și umane. Din acestea apare deci o doctrină originală de o natură care s-ar putea defini ca teo-antropologică, prezentă deja În G³th³, cel puțin Într-o formă inițială. Dar tocmai din cauza caracterului său speculativ și filozofic este greu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
fără să se țină seama se concepția gathică a celor două existențe. La o privire mai atentă, o asemenea ontologie consimte, de fapt, prin utilizarea categoriilor unei gândiri nu tocmai conforme cu viziunea originală zoroastriană, o interpretare imanentistă a Heptadei divine (cei șapte Nemuritori Buni ca mainyu prezenți În cele șapte elemente ale lumii create: Boyce, 1992, pp. 68 sqq.). O constantă a Învățăturii zoroastriene, din cea mai Îndepărtată antichitate până În zilele noastre, a fost Întotdeauna convingerea naturală a unei solidarități

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de o reformă, ci mai de grabă despre o revoluție propriu-zisă) este respingerea unei divinități ca Indraxe "Indra" (cf., mai sus, subcapitolul 1.2), cel mai ilustru dintre devaxe "deva" panteonului vedic, căruia, În mod semnificativ, i se adăuga epitetul divin și eroic adhrigu, „puternic, ne-slab, non-dhrigu” (cf. avesticului drigu, În G³th³ sau drighu), și care se afla În centrul unui complex ritual și mitologic, În cadrul căruia jertfa animal și consumarea de soma (Gonda, 1962, pp. 70 sqq.) erau părți

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
diferiți Yașt (cf. infra). Pe ansamblu, se poate estima că din Avesta sasanidă s-a păstrat aproximativ un sfert. Filologia modernă distinge În Avesta următoarele părți: Yasna, Wisprad, Khorda Avesta, Sșh-r½zag, Yașt, Wid¶wd³d și diferite fragmente. Yasna, „venerație, slujire divină, jertfă”, este compusă din șaptezeci și două de capitole (h³ti), recitate În timpul ceremoniei omonime, dedicate sacrificiului haomei (cf. supra, „Religiile Iranului antic și Zoroastrului”, subcapitolul 2.1). Această scriere este compusă În două dialecte diferite: avestico-gathica, numită și avestică veche

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
avestica târzie, limba restului textului avestic. În ceea ce privește restul textului din Yasna, capitolele 9-11 alcătuiesc un imn pentru Haomaxe "Haoma" (H½m Yașt), capitolul 12 este profesiunea de credință sau Crezul zoroastrismului (Fravar³n¶: „mărturisesc”), capitolele 19-21 (Bag³n Yașt, un imn către entitățile divine: bag³n) sunt un comentariu la trei rugăciuni care apar În capitolul 27. Celelalte capitole conțin invocații, formule de binecuvântare, rugăciuni, cum ar fi cele legate se ritualul apelor (Âb z½hr), cărora le sunt dedicate capitolele 63-69. Wisprad, „rugăciune către toți

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
este o sinteză a istoriei universale, avându-l pe Zoroastruxe "Zoroastru" În centru; cărțile a VIII-a și a IX-a sunt expuneri ale conținutului Avestei sasanide, În funcție de diferitele nask pe care le conține. Ard³ Wșr³z n³mag a fost numită „Divina Comedie iraniană” (cf. Vahman, 1986). Chiar dacă influența directă asupra operei dantești se poate exclude, este posibil totuși ca această lucrare să fi influențat tradițiile islamice ale mi’r³j-ului sau ale ascensiunii lui Mu¡ammad, deci și ale Cărții Scării (cf.

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
asemenea, specifică zoroastrismului este și credința Într-o existență dincolo de cea pământeană (Söderblom, 1901; Pavry, 1929), de care sunt legate cultul spiritelor defuncților și o practică rituală ce reflectă o ideologie funerară complexă. Sufletul celui mort este supus judecății tribunalului divin, care Îi va decide soarta: În paradis, În infern, În zona intermediară (cf. infra, subcapitolul 2.4). Apoi, la judecata universală, la sfârșitul timpurilor, trupurile vor Învia, iar viața, inclusiv cea materială, va fi garantată Într-o existență perfectă, eliberată

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
zeul suprem al zoroastrismului În toată istoria sa. Ahura Mazd³xe "Mazda>" este considerat, nu fără motiv, unicul „zeu” adevărat al zoroastrismului (confirmându-i-se În acest fel monoteismul), prin faptul că este și creatorul unor divinități minore, pentru care calificativul divin nu este folosit, În Iranul antic, În sens strict, ci mai degrabă ca baga, „zeu” În Iranul antic (Boyce, 1975a, p. 196). În Avesta târzie, Ahura Mazd³ domină un fel de panteon bogat și complex, compus dintr-un grup de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
este cazul zeiței An³hit³xe "Ana>hita>") și cel de figuri și puteri angelice. Lumea supraomenească a zoroastrismului este subîmpărțită simetric Între entități pozitive și negative, conform viziunii sale dualiste originale (cf. „Religiile Iranului antic și Zoroastrului”, subcapitolul 2.6): entităților divine sau angelice le corespund entități demonice (da¶va; În limba pahlavi, d¶w), masculine sau feminine, acestea din urmă fiind numite druj. Dualismul zoroastrian Împarte Întreaga lume spirituală zoroastriană În două părți opuse, până Într-acolo Încât și limbajul poate

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
angelice le corespund entități demonice (da¶va; În limba pahlavi, d¶w), masculine sau feminine, acestea din urmă fiind numite druj. Dualismul zoroastrian Împarte Întreaga lume spirituală zoroastriană În două părți opuse, până Într-acolo Încât și limbajul poate fi divin (ahuric) sau demoniac (daivic) (Güntert, 1914; Gray, 1927; Burrow, 1973, pp. 128-133; Boyce, 1975a, p. 298). Angra Mainyuxe "Angra Mainyu" (În limba pahlavi, Ahrimanxe "Ahriman") este deci oponentul simetric al lui Spenta Mainyuxe "Spenta Mainyu", ba chiar și al lui

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
1985) - ocupă o poziție bine reliefată În panteonul compozit zoroastrian și divinități precum Mithraxe "Mithra" (În limba pahlavi, Mihrxe "Mihr") și An³hit³xe "Ana>hita>" (În limba pahlavi, Anahșd) care, Împreună cu Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>", se găsesc În vârful ierarhiei divine, atât În zoroastrismul ahemenid cât și În cel sasanid. Divinități cu un puternic caracter polivalent - prima, păzitor și garant al legămintelor și, În același timp, geniu al luminii cu un oarecare caracter războinic; cea de-a doua, zeiță a apelor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
probabil din cauza legăturii cu răspândirea doctrinelor astrale și astrologice - religiei misterice, care la sfârșitul secolului I d.Hr., s-a afirmat În Imperiul Roman (Cumont, 1913; Vermaseren, 1959; Turcan, 1981; Beck, 1984). Deosebit de importante În panteonul zoroastrian sunt și alte entități divine sau angelice, cum ar fi Verethraghnaxe "Verethraghna", yazataxe "yazata" victoriei (În limba pahlavi, Wahr³mxe "Wahra>m", În persană, Bahr³mxe "Bahra>m"); Da¶n³, yazata (feminină) a Religiei (Însă numele Înseamnă propriu-zis „viziune”, iar conceptul pe care Îl exprimă se apropie

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
1896-1904, pp. 646 sqq.; Gray, 1929, pp. 175 sqq.; Lommel, 1930, pp. 93 sqq., Christensen, 1941) este extrem de detaliată și arată tocmai forța simetriei Între lumea binelui și cea a răului, concepută de speculația teologică zoroastriană. Parțial, acestea perpetuează figuri divine antice condamnate de zoroastrism, ca, de exemplu, Indraxe "Indra", Saurvaxe "Saurva" și N³naithya, opuși divinităților Ameșa Spentaxe "Ameșa Spenta" Așaxe "Așa", Khșatra, respectiv Ârmaiti; parțial, sunt exact contrariul unor Ameșa Spenta, ca Aka Manahxe "Aka Manah", „gândul rău” (În limba

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Conduita morală de-a lungul vieții este factorul care va decide soarta persoanei respective: călătoria se poate continua spre paradis (În limba pahlavi, gar½dman sau wahișt) sau spre infern (În limba pahlavi, hamistag³n). Actorul suprem al judecății este un tribunal divin compus din Mihrxe "Mihr" (Mithraxe "Mithra"), Sr½șxe "Sro>ș" (Sraoșaxe "Sraoșa") și Rașnxe "Rașn" (Rașnuxe "Rașnu"). Zoroastrismul, după cum s-a spus deja, crede În Învierea trupului și În nemurirea sufletului. Sufletul poate trăi și fără trup până la Înviere, iar apoi

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și, de multe ori, lămurită, chiar prin recurgerea la doctrinele specifice, Înrădăcinate În tradiția religioasă iraniană, cu puternicul ei ritualism și cu preocuparea constantă de a nu vătăma ordinea cosmică și ființele: lucruri, animale, oameni. Acestea sunt rodul puterii creatoare divine și replici - se poate spune așa - pe pământ ale modelelor spirituale și cerești. Cosmosul, În convingerea credinciosului zoroastrian, este În Întregime manifestarea grandioasă a puterii imense a celui care a creat „acest pământ, acel cer, omul și fericirea pentru om

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]