24,150 matches
-
am ieșit, strada neagră, urcând în pantă, clipea cu ochi de ciclop la răspântia dinspre „Roza Vânturilor“, care era închisă. M-am întors acasă și-ți scriu cu inima plină de tine; te iubesc, scumpa mea, te iubesc. Sâmbătă Am dormit foarte bine; mi-am băut cafeaua cu lapte, fără unt, la Muedin; cei doi băieți ai lui Muedin mi-au dus bagajul, mi-au pus cortul; la scurt timp au sosit Irène, și apoi Mirona. Întâi am sporovăit îndelung cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am pus cortul. Irène și inseparabila ei Mirona au venit să-și lase lucrurile, apoi au plecat și am revăzut-o pe Irène astă-seară la 9. După-masă am stat mult la cafeneaua lui Muedin, pe urmă, întoarsă acasă, am mai dormit până la 6; voiam să mă duc până la capătul digului, dar nu m-am mai dus, fiindcă am vrut să-i evit pe „poeții noștri“, care au sosit de curând, înlocuindu-i pe cei care se aflau deja aici. Dimineață am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Mirona s-a lovit rău de o stâncă; și a făcut două tăieturi mari în zona apendicelui; șocul a fost groaznic. S-a întors dusă pe brațe de dl Negulescu, Dron și Giurgea; e în pat cu febră și Irène doarme în seara asta la ea. Cum e ziua marilor aventuri, a avut loc aseară, după miezul nopții, o încercare de a o șterge cu aceleași mijloace de care ni s-a vorbit, pe urmă, Irène, vrând să se scalde la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
stau „la Negulescu“ și s’a întors iar la mine, căutând pe sub pat, pe sub masă. M’a cam necăjit chestiunea asta. De dimineață, deși meltemul persista, rece, tăios, am făcut iar plajă în barca de eri, de unde, găsind pe cineva dormind, l-am dat afară du droit du premier occupant. Am nemerit bine : era chiar proprietarul bărcii, care mi-a oferit-o pe toată ziua. Cred că sunt singura care am făcut plaje de la 9½ la 1, cu toată viscoleala de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
operației mele sufletești. De la tine, tot n’am primit scrisoare... Ce greu vin veștile, când le aștepți cu înfrigurare. Iubita mamei, mi-e dor de tine până la amețeală și abrutizare. Acum, probabil și din pricina schimbării de vreme, nici nu mai dorm bine. Aștept vești. Ce vei fi făcând acolo fără bani? Îngrijește-te. Eu sper că odată ajunsă la București voi încerca să-ți completez cu cât voi putea modesta ta bursă. Te iubesc atât de mult că mă doare și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sufletesc, să rămână în casă în lipsa mea, să meargă la Mang[alia] după provizii, să-mi facă piața aici. Nu, zău!! O întrevedere oțioasă și imbecilă cu parteneri șerbi. Rezultatul: deocamdată Chirana, cu cozile ei blonde revăr sate pe perină, doarme în patul meu. Urmarea, pe mâine, ca în romanele de senzație. Și acum comisioanele: telefon lui Biemel, natural imposibil de găsit, [și] Sabinei; i am transmis tot. Margetta Gueta, cu mii de aprecieri extrem de elogioase; apoi plecarea la Adevărul, mâine
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mă doboare somnul - azi noapte din pricina enervării drumului, a aventurii cu „mosafirii“ și în primul rând a bucuriei de a ceti de trei patru [ori] scrisorile tale, la 1 noaptea, la 3, la 5 fără un sfert, n’am prea dormit; continui să scriu; Gaby va veni mâine la 3 să ia acestea toate pentru valiză și eu mâine plec la școală la 8½ și mă voi reîntoarce, din pricina curselor multiple, la 2½, ca tine. Cu cea dintăi persoană care va
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pe hârtie și mă înșeală. Curge lumina albăstrie pe hârtia albăstrie și, sub peniță, umbra ei aleargă de zor pentru aceleași cuvinte. A bătut 12½. Se va fi răcit apa din baie? Mie nu-mi strigă nimeni: „Cum, încă nu dormi? Nu ți-e rușine să veghezi așa de târziu noaptea! Trebuie să fie ora 3“... Ca să aud: „Nu, scumpo, e abia douăsprezece și ceva“... Noapte bună, negruța mea, nu crede când ți se spune că ești frumoasă... Dulceața mea, te
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ducea acasă pe Sorana, care având furunculoză, localizată la picior, nu putea scoborî și nici urca. Și în vreme ce Maria aștepta sus, eu, în mașină la Sorana, vorbeam de tine. Apoi au venit amândoi copiii Curti; am mâncat împreună și acum dorm, Iani în sufragerie, Chirana în patul meu... Unde ești, Monica? Am închis radio[ul] și îți scriu la lumina scundă și modestă a becului albastru al pomilor tăi de Crăciun. Nu va fi rămas poleit pe el râsul tău zglobiu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
meu, ca un inextricabil ghem de îndoeli și tresăriri. Ca să mă luminez și să nu urlu, te văd, urcându-te triumfătoare, în trenul spre Paris. Cum n’ai înțeles că tăcând această parte, voi inventa, mă voi tortura, nu voi dormi? [...] Prietenele tale au tăcut toate; Biemel e de negăsit, la Vremea nu s’a mai văzut de mult... Te iubesc; sunt obosită; aștept scrisoarea ta, mereu, mereu. În viitor se va găsi mijlocul de a se închide omul într’un
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sistemul și acasă (sticle cu apă fierbinte, vârâte în patul respectiv). Ți-l recomand ca pe un mijloc infailibil de relaxare, împotriva frigului de toamnă care te înțepenește. Ai impresia că ești într-o cameră cu 23 de grade. Am dormit regește! Duminică dimineața la ora 9, la gară! până la amiază. În loc să ajung la 12.20, am ajuns la 4. Abia am avut timp să mă spăl, să-mi schimb rochia și să primesc lumea care sosea pentru prima ședință. 25
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
avut o zi extraordinar de plină, care m’a obosit, și aseară, mocnită de căldura patului, unde mă aștepta sticla de În limba română în original (n. tr.). apă clocotită, nu am mai putut scrie. Dar nici nu am putut dormi de părere de rău că nu am avut energia să înfrunt frigul și oboseala care mă anihilaseră. Acum, dimineața, cum ora întâia sunt liberă, am rămas în pat și scriu, [și] de aceea, nu de bătrânețe, scrisul e inegal și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
bouillota mă așteaptă. Știi că așa ceva se cheamă un moine? Mi-e gândul mereu la tine; e ciudat: am impresia că gândul acesta continuu de adorație și dor face din mine un fel de buisson ardent. [...] Noapte bună, bit mic, dormi cuminte și dulce; culcă-te uneori mai devreme, ca să poți rezista acestei cheltuieli necesare, dar excesive. 28 octombrie [1947], marți Când m’am întors de la școală, am găsit casa încălzită; mi-a venit să țip de bucurie; zilele acestea din
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
din folclor, altele noui cu splendide îndemnări (sic) la înfrățire internațională. Îți închipui, iubito, ce repercusiuni au în sufletul meu atât de acce sibil marilor mișcări ale țării mele. Mă gândesc cu fervoare la tine ca la un ideal inaccesibil; dorm seara cu fotografiile tale de când erai mică; vai! acum le-aș suporta și pe cele mai recente, dar nu le mai am. La radio, un splendid cântec al partizanilor ruși de Alexandrov. Melodia mă melancolizează; sunt singură și trebuie să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
telefon: Maria, cu vești. Foarte drăguță și mi-a făcut un imens serviciu: tocmai îți apăruse articolul și eu nu știam, din cauza cumplitei timidități care mă împiedicase să mai sun o dată la Adevărul ca să aflu data apariției. N-am putut dormi decât foarte agitat gândindu mă că ai greșit având încredere în mine; de dimineață de la 8 la 12, ore; la douăsprezece fix, la redacția jurnalului. N-am găsit decât trei, dar mâine în clasă vreau să fac un apel foarte
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Paris vor fi avut vreun rost, că am silit destinul, că poate nu trebuia să pleci. Aici [am fi fost] amândouă, cu nădejdi și spaime, dar amândouă. Apoi mă 175 1. 2. scutur și aștept, dar astă noapte nu voi dormi. Acum voi sunteți izolați acolo, scrisorile nu vă pot ajunge; trenurile voastre nu merg: formidabilă această putere a muncii care nu mai vrea să mai muncească. Dar țip egoist: Dar noi, noi două? De ce să ni se taie firul subțire
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
te plimb, tu cu enorma ta păpușe în gând și în brațe cu o carte din bibliothèque rose, pe jos, în fața casei alăturate erau numai confetti. Orașul era pustiu, tragic de pustiu... eram numai noi două vii în orașul care dormea în iluziile și bucuriile recente. Îți doresc, minunea mea dragă, să ai un Crăciun bun, un an nou bun și fericit, să ți se împlinească viața și gândurile tale; te rog să râzi, să fii fericită, să te bucuri, să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a fost ziua cea mare, când alergam peste tot, ca o amforă de preț plină ochi, gata să se reverse, plină de tot ce mi-ai trimes în cele 12 pagini, mărunt dar nu și citeț scrise. Joi noapte am dormit 3 ore; ți-am răspuns în parte întrebărilor tale, dar mai ales mi s’a părut că erai fără să fii, ca un suflet conturat transpus într’o nebuloasă concretă și estompată; ceva opalin: erai în casă. Noaptea am pus
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în parte întrebărilor tale, dar mai ales mi s’a părut că erai fără să fii, ca un suflet conturat transpus într’o nebuloasă concretă și estompată; ceva opalin: erai în casă. Noaptea am pus paginile sub pernă și am dormit cu mâna pe ele și s’a încercat un vis cu tine, vag... când începuse să se precizeze, m’am sculat. Nu te-am visat niciodată, cred. Și ce e mai ciudat, ți-am mai spus, nu te pot contura
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
scriai într-una din frumoasele tale scrisori. Azi-dimineață, programul indicat în susul paginii, apoi întoarcere la noi, unde casa se întrece pe sine în gama ei feerică de covoare catifelate și moi, sub pașii mei șovăielnici. Voiam să mă odihnesc, să dorm azi după-masă, dar, cum am rămas complet singură, copiii fiind la școală, iar Ina plecată să ne ia buletinele de vot pentru data de 28, am vrut să-ți vorbesc, liber, ca și cum am fi amândouă libere și singure în casă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
electricității mangaliote, s’a tăiat curentul blocului; ce[lă]lalt e tăiat de 3 zile și Mangalia și-a scos umilele opaițe; am tresărit și a început inima să-mi bată ca pentru cataclisme. De altminteri, de vreo 4 zile dorm prost, somn întretăiat de vise, la sfârșitul cărora realizez (sic) câteodată să te găsesc concret, în vreun crâmpei. E 9½; am luat cafeaua cu André - la urmă a apărut și Irena - la Muedin. Cunoști amestecul din zilele cenușii. Cei care
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
A percheziționat două rafturi - din fericire, cutia de bijuterii era goală, apoi a închis dulapul, foarte dezamăgit. În raftul al treilea erau discurile, discurile voastre. N-a văzut nimic! Era sâmbătă. Și atunci, toată după-masa, toată noaptea - am încercat să dorm între 3 și 5, dar timp de cinci nopți n-am putut închide un ochi - am sustras corespondența, Mălurenii, jurnalul tatei; crematoriul casei a ars, de la ora unu după-amiază până la șase, corespondența și jurnalele rămase de la tata. Ne-am pregătit
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
tresăream la orice țârâit al telefonului sau al soneriei; prieteneletale m-au ajutat să scot cele două manuscrise: Mălurenii și jurnalul. Ileana a plecat încărcată peste puterile omenești: printr-un subterfugiu extraordinar, le aranjase așa încât să pară însărcinată. N-am dormit toată noaptea. Următoarea zi, luni, la 8 fără un sfert, totul s-a reluat; s-a instalat [numai] anticarul, marele șef n-a mai venit. Scara bibliotecii scotea un scrâșnet lugubru când se deplasa de-a lungul rafturilor; agentul cerceta
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Azotei, soră cu EBL). fălcile, mâinile nu mai știu să apuce, îmi cad, inerte, de-a lungul trupului, sau se încrucișează resemnate pe piept, ca o mărturie a descurajării, a renunțării la viață, la luptă. Poate și fiindcă nu mai dormisem de patru nopți decât cel mult câte două ore, dar nu mai aveam decât o singură dorință: să plece odată. Un strat gros de praf acoperea ce mai rămăsese. Și atunci altă clacă: unele semnau cărți, altele măturau, dereticau și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mea, când m-am întors de la Ver[eș], eram gata să leșin în fața ușii apartamentului nostru. Fuga, fuga, pe divanul tău drag, care mi-a fost leagăn și pat de odihnă, în amintirea ta. Puteam eu să-mi închipui că dormeam în el pentru ultima oară? Fiindcă nu puteam respira, am rugat-o pe Mabell să-mi pună ventuze. Era ora 3. Iarăși sună. Mabell îmi spune: „Domnii de azi dimineață au venit iar, așteaptă în vestibul“. Nu erau decât doi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]