22,649 matches
-
timp, Carol de Anjou făcea toate eforturile pentru a atrage Veneția în cadrul coaliției antibizantine. De asemenea, el desfășura cea mai mare activitate în Balcani, încheind un tratat de prietenie cu suveranul Thessaliei și trimitea în Moreea în cursul anului 1273 efective numeroase. În Albania, poarta Bizanțului, el "pusese piciorul" solid, partea catolică a țării recunoscându-l drept stăpân. El încheia alianțe cu Serbia și Bulgaria; în 1273, primea la curtea sa trimiși ai țarului și ai regelui sârb. Toți dușmanii imperiului
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
sub conducerea acestuia un număr de victorii, cucerind o serie de fortificații și așezări, uneori fără luptă. După șase luni de la declanșarea marșului, răsculații au asediat fără succes orașul Orenburg. În tot acest timp, armata impostorului Pugaciov și-a mărit efectivele în mod neîncetat prin recrutarea a numeroși țărani, muncitori din regiunea Uralilor, bașchiri, tătari, calmîci sau kazahi. În noiembrie, cazacii conduși de Andrei Ovcinnikov și Ivan Zarubin au fost zdrobiți de trupele aflate sub comanda generalui-maior Kara. În acest timp
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
adjuncții acestuia: Afanasie Perfiliev și Ivan Fofanov. În aceeași lună, atamanul Ovcinnikov a întreprins un marș în regiunea cursului mijlociu al râului Iaik, în orașul Gurîev, unde au cucerit kremlinul (citadela) orașului, a câștigat pradă bogată și și-a mărit efectivele trupelor cu noi cazaci răzvrătiți. Trupele generalului P. M. Golițin au provocat în martie 1774 în apropierea fortăreței Tatișcevoi o înfrângere grea răsculaților. Pugaciov a plecat spre așezarea Berdsk. A reușit să se retragă până în cetate cu ajutorul răsculaților conduși de Ovcinnikov
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
de trupele guvernamentale conduse de Ivan Mihelson, cazacii și-au pierdut conducătorii, care au murit în luptă sau au fost luați prizonieri, (așa cum a fost Ivan Zarubin). Deși armata cazacilor a fost doar o mână de luptători, și-a refăcut efectivele cu mii de țărani care li s-au alăturat. Fiind îngrijorată de durata rebeliunii, Ecaterina cea Mare a trimis împotriva răsculaților trupele de pe granița cu Imperiul Otoman de sub comanda generalului Alexandr Suvorov. Suvorov a câștigat o serie de lupte, iar
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
regiunile cu cele mai bune pășuni și au intrat în conflict cu cazahii, ale căror răscoale le-au reprimat în mod violent. Nu este de mirare că în timpul campaniiilor țariste din Asia Centrală, cazacii de pe Ural au asigurat cele mai numeroase efective ale trupelor imperiale ruse. În cultura cazacilor mai dăinuiesc câtece despre faptele de arme din timpul cuceririi Tașkentului și Kokandului. Una dintre străzile din Uralsk/Oral mai poartă încă numele „Cekmenoi”, în cinstea cuceririi orașului Șimkent („Cekmenia” după cum îi pronunțau
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
fost numită „Port Arthur”. În timpul luptelor primului război mondial au fost mobilizate pe front nouă regimente de cavalerie (50 de sotnii), baterii de artilerie, un regiment de gardă, 9 sotnii de rezervă și auxiliare și altele. Doar în anul 1917 efectivele lor se ridicau la mai mult de 13.000 de oameni. Pentru curajul și vitejia dovedită în luptă, 5.378 de cazaci de pe Ural au fost decorați cu diferite ordine și medalii. După Revoluția din Octombrie, cazacii de pe Ural au
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
a ajutat la evitarea dezastrului total al economiei socialiste. Ca urmare a colectivizării, relațiile economice existente anterior în agricultura românească au fost distruse. Mult lăudata agricultură socialistă a arătat semne evidente de slăbiciune, intrând adesea în criză. În anii 1980, efectivele de animale crescute în micile gospodării țărănești, pe 15% din suprafața agricolă totală rămasă în afara CAP-urilor reprezenta aproximativ 50% din efectivele totale. Criza economică din acea perioadă a dus sistemul la colaps, țăranii colectivizați ajungând să sufere de foame
Colectivizarea în România () [Corola-website/Science/317159_a_318488]
-
distruse. Mult lăudata agricultură socialistă a arătat semne evidente de slăbiciune, intrând adesea în criză. În anii 1980, efectivele de animale crescute în micile gospodării țărănești, pe 15% din suprafața agricolă totală rămasă în afara CAP-urilor reprezenta aproximativ 50% din efectivele totale. Criza economică din acea perioadă a dus sistemul la colaps, țăranii colectivizați ajungând să sufere de foame. După căderea regimului comunist în 1989, toate forțele politice au fost de acord că acest sistem trebuie să fie schimbat și CAP
Colectivizarea în România () [Corola-website/Science/317159_a_318488]
-
subliniat necesitatea continuării proiectelor desfășurare în cadrul Armatei Naționale, inclusiv a celor stipulate în Planul Individual al Parteneriatului (IPAP) Republică Moldova - NATO. La rîndul sau, ministrul Apărării Vitalie Marinuța, a mulțumit conducerii țării pentru încrederea acordată, menționînd că mizează pe sprijinul efectivului de comandă al Armatei Naționale, precum și al autorităților țării în exercitarea funcției care i-a revenit. Vitalie Marinuța, și-a anunțat demisia din funcție, după ce anterior în cadrul ședinței Colegiului Ministerului Apărării, președintele țării Nicolae Timofti a formulat anumite critici la adresa
Vitalie Marinuța () [Corola-website/Science/317192_a_318521]
-
Cazacii zaporojeni (în limba ucraineană: "Запорожці"; "Zaporojți") au fost cazaciii care locuiau în Regiunea Zaporoje din centrul Ucrainei. Armata zaporojeană și-a mărit rapid efectivele în secolul al XV-lea prin primirea iobagilor care fugeau de pe moșiile feudalilor din Uniunea statală polono-lituaniană . În cursul secolelor al XVI-lea, al XVII-lea și cea mai mare parte a celui de-al XVIII-lea, cazacii zaporojeni au
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
persecuțiilor politice ale liberalilor, care nu i-au recunoscut meritele de pe timpul războiului: "O bună parte din ce s-a mai găsit în noiembrie sub arme și în depozite s-a datorat abilității cu care generalul Christescu a falsificat statele efectivelor și inventarele magaziilor noastre. Ceea ce nu l-a împiedicat să iese din război nedecorat cu „Mihai Viteazul", pe care l-au primit aproape toți generalii. Chestiunea cu «microcefalul» în hârtiile lui Sturdza nu i-a fost iertată niciodată. La Mărășești
Constantin Christescu () [Corola-website/Science/317655_a_318984]
-
așa cum îi învăța profesorul“. În urma Dictatului de la Viena, Oradea trecând sub ocupație maghiară, liceul a devenit secție română a liceului maghiar din Oradea. Prin exodul populației române, în special al tineretului școlar, cât și prin expulzarea practicată de autoritatea maghiară, efectivul de elevi și profesori a fost foarte redus în aceasta perioadă, existența școlii române plutind între a fi și a nu fi. Eliberarea Oradei la 12 octombrie 1944 atrage reînființarea liceului românesc sub denumirea de „Liceul român de stat“, acțiunea
Colegiul Național Emanuil Gojdu din Oradea () [Corola-website/Science/317691_a_319020]
-
hotărâtoare în evoluția Războiului de independență al Statelor Unite ale Americii. În primăvara anului 1777 trupele engleze ocupă forturile Crown Point (New York) și Ticonderoga, obligând trupele răsculate americane să se retragă. Trupele regulate engleze sosite din Canada în vara anul 1777, cu un efectiv de 10.000 de soldați, erau sub comanda generalului John Burgoyne. Țelul lor era de a ocupa orașul Albany, New York pentru a prelua controlul asupra regiunii văii râului Hudson și de a o izola de restul coloniei. Înaintarea trupelor britanice
Bătălia de la Saratoga () [Corola-website/Science/317697_a_319026]
-
o tactică de acțiuni sistematice de hărțuire, blocare a drumrilor și distrugerea podurilor. În regiunea lacurilor Champlain și Lake George, englezii au reușit să înainteze numai câțiva kilometri pe zi. Trupele coloniale engleze conduse de Burgoyne, care aveau acum un efectiv de 15.000 soldați, au fost oprite de trupele americane conduse de generalul Horatio Gates, în nordul văii Hudson, la Saratoga (New York). Rezultatul bătăliei a fost un dezastru pentru armata engleză, la sfârșitul luptelor generalul englez s-a predat.
Bătălia de la Saratoga () [Corola-website/Science/317697_a_319026]
-
cazacii Mării Negre au fost recolonizați aici. Următoarele trei decenii au fost destul de dificile pentru eforturile rușilor de cucerire a Caucazului. După ocuparea Georgiei în 1801, cazacii de pe Terek au participat în număr mic la luptele din zona Erevanului, dar grosul efectivelor lor au rămas în stanițe, fiind plasați într-o continuă stare de alarmă, pentru apărarea liniilor defensive. Această stare de fapt s-a schimbat în 1816, când generalul Alexei Ermolov a preluat comanda armatei din Caucaz. El a trecut armata
Cazaci de pe Terek () [Corola-website/Science/317837_a_319166]
-
Grigori Potiomkin să distrugă armata cazacilor zaporijieni. La rândul lui, Potiomkin l-a însărciant cu ducerea la începlinire a acestui ordin pe generalul Piotr Tekeli. Cazacii zaporijieni s-au împrăștiat în lume. Aproximativ 5.000 de bărbați, adică 30% dintre efectivele armatei, au fugit în Imperiul Otoman, în regiunea Dunării inferioare. O altă parte a lor s-au înrolat în unitățile de husari și dragoni ale armatei imperiale ruse, în vreme ce majoritatea s-au transformat în simpli țărani și negustori. Doar peste
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
a Imperiului Otoman și formarea noilor state independente din Balcani nu mai făceau necesare prezența lor aici. Aceste grupuri de cazaci au fost colonizați în Kuba în 1860 și forțele lor au fost unite cu cele ale Armatei liniei Caucazului. Efectivele noii armate a crescut suficient de mult pentru a o plasa pe locul doi între armatele căzăcești. Cazacii din Kuban au continuat să ia parte activă la viața politico-socială a Rusie din secolul al XIX-lea, de la sfârșitul războiului împotriva
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
care au luat parte cazacii din Kuban a fost Războiul ruso-româno-turc din 1877 - 1878, în timpul căruia au luptat atât pe frontul din Balcani și pe cel din Caucaz. În cazul frontului din Caucaz, cazacii din Kuban au asigurat 90% din efectivele cavaleriei ruse. Cele mai importante lupte la care au luat parte cazacii din Kuban au fost bătăliile din Pasul Șipka, apărarea orașului Bayazet și bătălia finală de la Kars. Trei regimente din Kuban au luat parte la asaltul fortăreței Geok Tepe
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
organizat apărarea orașului Adiș, un oraș aflat la 40 de mile la sud de Cartagina, fiind sub asediu roman. În ciuda cavaleriei superioare și elefanților, cartaginezii au stabilit poziția pe dealurile de lângă oraș. Lipsa instrucției și structura comandei descentralizate a reflectat efectivul sărăcăcios al armatei. Cartaginezii erau determinați să reziste în față romanilor. Romanii au staționat armata în jurul dealului, strecurandu-se pe întuneric, și au atacat din două părți la răsărit. Cartaginezii au fost nimiciți în lupta, iar romanii le-au jefuit
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
să scoată din tabăra întărită 50 de cazaci „la pescuit” pe râul Ingul, în teritoriul de sub controlul otoman. Păcălind vigilența asediatorilor ruși, cazacii au reușit să scoată în afara fortificațiilor în jur de 5.000 de oameni, adică aproximativ 30% din efectivele Aramatei. Acești cazaci s-au așezat cu permisiunea sultanului pe malul stâng al Dunării în Bugeac, care făcea pe atunci parte din Imperiul Otoman. Cazacilor li s-au adăugat numeroși iobagi care fugiseră de pe moșiile din Rusia. Pe la 1778, numărul
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
Silistra, după care a cerut permisiunea să se întoarcă în Deltă și să mobilizeze un al doilea val de cazaci. Ajuns în Sici, el a convocat Rada cazacilor și și-a anunțat decizia de trecere de partea rușilor cu restul efectivelor. Pe 10 mai 1828, 218 cazaci și 578 raiahi conduși de Gladki au traversat Dunărea cu toate simbolurile, tezaurul și obiectele de cult ale Siciului. După ce au ajuns pe malul stâng al fluviului, cazacii au fost conduși în fața împăratului Nicolae
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
barcă cu Gladki și cu polcovnicii cazacilor la rame. Țarul le-a promis noilor săi supuși că le va permite să formeze o nouă „Armată specială zaporijiană” (Отдельное запорожное войско) și l-a numit pe Gladki ataman. Noua armată avea efective reduse, doar cinci sotnii de infanterie, puse sub comanda Flotilei ruse a Dunării. În ciuda numărului mic de oameni, cazacii noii armate s-au dovedit extrem de folositori, datorită capacității lor de orientare prin canalele complicate ale Deltei Dunării. De asemenea, ei
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
de mutare în Noua Rusie, cu condiția să aceștia să găsească o zonă nelocuită. Zona aleasă a fost cea din apropierea Berdianskului, la Marea Azov, unde a fost formată Armata cazacilor de la Marea Azov. Această armată a avut la început niște efective de 2.336 persoane (din care 687 femei). Noua armată a fost singura armată a cazacilor care a avut o componentă navală, având în sarcină paza de coastă a Caucazului și Crimeii. Cazacii care au reușit să scape de răzbunarea
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
Romulus și Remus, fondatorii legendari ai Romei. ANIH = anihilată în luptă DD = desfințată în dizgrație SNEC = soartă necunoscută Dioclețian (244-311) a reorganizat armata romană, în scopul de a gestiona mai bine amenințarea barbarilor din Europa de Nord și a persanilor din est. Efectivele militare sporesc la cca. 500.000 de soldați, numărul legiunilor la cca. 60, mai mici și mai mobile. Armata a fost formată din unități de frontieră și din unități de câmp. Unitățile de frontieră ("limitanei") erau folosite pentru a ocupa
Listă de legiuni romane () [Corola-website/Science/318164_a_319493]
-
de armată neregulată (1748). O parte formată din membrii forțelor neregulate (aproximativ 2.000 de oameni) a transformată în Armata cazacilor din Orenburg în. 1755. Cazacii din Orenburg au luat parte în perioada 1773—1774 la răscoala lui Emelian Pugaciov. Efectivele Armatei au fost sporite prin incorporarea în 1798 a tuturor așezărilor căzăcești din sudul Uralilor, (cu excepția celor din Armata cazacilor de pe Urali). Decretul din 1840 a redesenat granițele Armatei și a schimbat compoziția sa - 10 regimente de cavalerie și 3
Cazaci din Orenburg () [Corola-website/Science/318166_a_319495]