222,545 matches
-
cântând și citind la strană de-a valma cu dascălii și preoții bisericii; iar la zile mari, ca să le ticnească veselia, împărțeau bucățica de pâine cu orfanii, cu văduvele și cu alți nevoiași, cum apucară din părinți. Atâta-i ajungea capul, atâta făceau și ei pe vremea lor, Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească, unde-or fi acolo, că bună inimă mai aveau!”" Prozatorul Mihail Sadoveanu îl prezintă însă într-un mod cu totul fals în romanul proletcultist "Nada
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
create și care dau o notă arhaică versurilor. În "De când n-am mai fost haiduc" se poate găsi expresia „la retezul părului”, aceasta amintind de moda turcească de a înlocui pletele lungi, pe care le purtau boierii români, prin raderea capului și lăsarea doar a unui moț în frunte. Tot în această doină găsim și expresia „la marginea fesului”, care amintește tot de timpul modei turcești. În "De când maica m-a făcut" se vorbește de „mari divănari”, adică a boierilor care
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu; Nu din fapte, ca să nu se laude nimeni.„ Epistola către Efeseni a Sfanțului Apostol Pavel (2:8-9) I: Faptele bune le anulează pe cele rele. “ Savarseste-ti rugăciunea la cele două capete ale zilei și în apropierea nopții. Cele bune fac să plece cele rele. Aceasta este o amintire pentru cei care își aduc aminte.„ Sura 11 :114 C : Creștinismul afirmă că Dumnezeu este o trinitate alcătuită din Tatăl, Fiul și Sfanțul
Creștinism și Islam () [Corola-website/Science/335367_a_336696]
-
Apostolescu. Alături de el au mai cântat soția sa Petria și vuvarul Nicolae. Ion Gușatu zis Miteuț a fost lăutar vestit pe Valea Amaradiei și între cei mai bătrâni. Pentru a-și demonstra virtuozitatea, a cântat și cu vioara ținută după cap. Peste 25 de ani formația sa nu a lipsit de la nici o petrecere mare din zonă. În vecinătatea locurilor natale ale Justinei Băluțeanu se află satul Măru (numit și Tereujani), situat pe Dealul Muierii. Cel mai cunoscut lăutar al locului a
Lăutarii de pe Valea Amaradiei () [Corola-website/Science/335345_a_336674]
-
o boală cauzată de un virus fiind clasificată ca boală virală acută. (evolutie rapidă de tip abrupt) În cele mai multe dintre cazuri, simptomele includ febră, frisoane, lipsa poftei de mâncare, greață, dureri musculare, în special ale mușchilor spatelui și dureri de cap. De obicei, simptomele se ameliorează în decursul a cinci zile. În cazul unor persoane, după o zi de la ameliorarea simptomelor, febra revine, apar durerile abdominale și începe vătămarea ficatului, cauzând piele îngălbenită. Dacă aceasta reapare, riscul sângerării și al problemelor
Febră galbenă () [Corola-website/Science/335385_a_336714]
-
se întâlnește în albia Nistrului, mai rar în avalul afluenților lui, lacul Dubăsari, brațul Turunciuc, limanul Nistrului și în Prut. Are corpul alungit și ușor comprimat lateral, acoperit cu solzi medii, groși, persistenți. Spatele și abdomenul sunt rotunjite, fără carenă. Capul mic este alungit, și comprimat lateral. Fruntea ușor bombată. Botul gros, masiv, ascuțit și scurt. Gura este mică, semilunară, așezată subterminal (inferior); vârful ei ajunge în dreptul marginii inferioare a orbitei, iar colțul ei nu ajunge la verticala anterioară a ochiului
Clean mic () [Corola-website/Science/331531_a_332860]
-
în urma capătului posterior al înotătoarei dorsale și are baza scurtă și marginea concavă sau rotunjită. Înotătoarea caudală este destul de lungă, puternic excavată, cu lobii subegali și cel inferior este egal (uneori, ceva mai lung, alteori, ceva mai scurt) cu lungimea capului. Colorația spatelui este cafenie sau neagră, bătând în măsliniu sau albastru închis; flancurile sunt argintii, gălbui sau albăstrui; abdomenul alb-argintiu. Solzii de pe flancuri sunt adesea tiviți cu negru, fond pe care sunt dispuse puncte mici. Înotătoarele dorsală și caudală cenușii
Clean mic () [Corola-website/Science/331531_a_332860]
-
oarecum ca înfățișare, perlidele seamănă întrucâtva cu efemeridele (efemeropterele) cu care, filogenetic, sunt și înrudite îndeaproape. Au însă numai cerci codali lungi și le lipsește paracercul. le sunt de tip ortopteroid, cu tegumentul moale și corpul cu segmentație bine vizibilă. Capul plecopterelor este ortognat și lățit, turtit dorso-ventral ca și restul corpului și înzestrat cu două antene filiforme, setiforme, lungi și doi ochi mari laterali, dispuși aproape de marginea posterioară a capului. Pe cap există și trei oceli. Aparatul bucal, pentru rupt
Plecoptere () [Corola-website/Science/331538_a_332867]
-
ortopteroid, cu tegumentul moale și corpul cu segmentație bine vizibilă. Capul plecopterelor este ortognat și lățit, turtit dorso-ventral ca și restul corpului și înzestrat cu două antene filiforme, setiforme, lungi și doi ochi mari laterali, dispuși aproape de marginea posterioară a capului. Pe cap există și trei oceli. Aparatul bucal, pentru rupt și mestecat, este slab dezvoltat la adult, cu piesele slab chitinizate, nefuncționale, deoarece multe specii adulte nu se hrănesc. Toracele este format din segmente masive homonome, egal dezvoltate, libere. Protoracele
Plecoptere () [Corola-website/Science/331538_a_332867]
-
tegumentul moale și corpul cu segmentație bine vizibilă. Capul plecopterelor este ortognat și lățit, turtit dorso-ventral ca și restul corpului și înzestrat cu două antene filiforme, setiforme, lungi și doi ochi mari laterali, dispuși aproape de marginea posterioară a capului. Pe cap există și trei oceli. Aparatul bucal, pentru rupt și mestecat, este slab dezvoltat la adult, cu piesele slab chitinizate, nefuncționale, deoarece multe specii adulte nu se hrănesc. Toracele este format din segmente masive homonome, egal dezvoltate, libere. Protoracele este mare
Plecoptere () [Corola-website/Science/331538_a_332867]
-
au stigme care rămân însă întotdeauna închise și nu se deschid decât la adulți. Alte larve prezintă branhiile traheene (traheobranhii) care sunt mici, simple, cel mai adesea fixate pe partea ventrală a toracelui (branhii traheene toracice) și mai rar dedesubtul capului sau pe abdomen la nivelul rectumului (branhii traheene anale). Branhiile, atunci când există, au forma unor tufe de fire subțiri, scurte, care trebuie căutate cu atenție pentru a putea fi văzute. Larvele se hrănesc cu vegetație acvatică sau cu mici crustacee
Plecoptere () [Corola-website/Science/331538_a_332867]
-
maximă a corpului se cuprinde de 4,6-4,9 ori în lungime lui; înălțimea minimă a corpului intră de 2,2 -2,5 (rar 2,9) ori în înălțimea maximă și de 1,6-2,4 ori în lungimea pedunculului caudal. Capul mare, lat, aplatizat și mai gros decât restul corpului; lungimea lui se cuprinde de 3,3-3,9 ori în lungimea corpului. Gura largă, terminală. Maxilele și vomerul cu dinți mărunți fini, așezați în mai multe serii. Fălcile de lungime egală
Zglăvoacă răsăriteană () [Corola-website/Science/331549_a_332878]
-
așezați în mai multe serii. Fălcile de lungime egală. Pe bărbie sunt 2 pori senzoriali. Ochiul mijlociu, prezentând aceleași raporturi față de spațiul interorbital, ca și la zglăvoaca comună. Preoperculul cu 2 spini bine dezvoltați, îndreptați înainte.Vezica înotătoare lipsește. Atât capul cât și corpul sunt complet lipsite de solzi, în afară de țepișorii foarte fini, uneori abia vizibili, care se găsesc sub înotătoarele pectorale. Linia laterală este incompletă, ajunge până sub jumătatea celei de a doua înotătoare dorsală, sau depășește cu puțin acest
Zglăvoacă răsăriteană () [Corola-website/Science/331549_a_332878]
-
socrul său îl reține la cină. După ce-și salută familia, pleacă însoțit de Tomasso Albanese și un slujitor. Lângă Basilica Sfântul Petru este atacat de un grup de criminali. Alfonso se luptă vitejește, dar cade la pământ rănit la cap, umeri și coapsă. Între timp slujitorul striga cerând ajutor și încerca să târască trupul însângerat al stăpânului său, la început spre palatul Santa Maria in Portico, iar apoi spre Vatican. Tomasso Albanese le acoperea retragerea, bătându-se cu precizia omului
Alfonso de Aragon () [Corola-website/Science/331548_a_332877]
-
minimă de 3,1-3,3 ori în lungimea pedunculului caudal. Pedunculul caudal este cilindric, gros, relativ lung și scund, necomprimat lateral. Pedunculul codal reprezintă 23-24% din lungimea corpului, grosimea lui, la baza analei, este mai mare ca înălțimea lui minimă. Capul mijlociu și lung, lungimea lui fiind cuprinsă de 3,8-4,2 ori în lungimea corpului; botul alungit și subțire, mai ascuțit decât la alți porcușori, lungimea lui intrând de 2,1-2,4 ori în lungimea capului. Gura inferioară, orizontală; buza
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
ca înălțimea lui minimă. Capul mijlociu și lung, lungimea lui fiind cuprinsă de 3,8-4,2 ori în lungimea corpului; botul alungit și subțire, mai ascuțit decât la alți porcușori, lungimea lui intrând de 2,1-2,4 ori în lungimea capului. Gura inferioară, orizontală; buza inferioară întreruptă la mijloc. Dinții faringieni dispuși pe două rânduri, terminați într-un croșet evident. La colțurile gurii se găsește câte o mustață lungă, care ajunge rar până la marginea posterioară a preoperculului; ea se cuprind de
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
Dinții faringieni dispuși pe două rânduri, terminați într-un croșet evident. La colțurile gurii se găsește câte o mustață lungă, care ajunge rar până la marginea posterioară a preoperculului; ea se cuprind de 2,2-2,6 (2,8) ori în lungimea capului. Ochiul mare, eliptic; diametrul lui se cuprinde de 1,4-1,9 (2,0) ori în lungimea botului, de 4,5-5,0 ori în lungimea capului și mai mic decât spațiul interorbitar, formând 5,6% din lungimea corpului. Spinii branhiali scurți
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
posterioară a preoperculului; ea se cuprind de 2,2-2,6 (2,8) ori în lungimea capului. Ochiul mare, eliptic; diametrul lui se cuprinde de 1,4-1,9 (2,0) ori în lungimea botului, de 4,5-5,0 ori în lungimea capului și mai mic decât spațiul interorbitar, formând 5,6% din lungimea corpului. Spinii branhiali scurți, rari. Orificiul anal este situat la mijloc, mai aproape de baza înotătoarei ventrale decât de înotătoarea anală, uneori la egală distanță. Înotătoarele mai mari decât la
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
ajunge și la șes, dar numai în repezișuri. Niciodată nu-l vom găsi adăpostit la rădăcina pomilor sau în adâncimi. Puietul trăiește în zona apei cu curent slab, cu fund nisipos. Este un pește bentonic, stă pe fundul apei, cu capul îndreptat contra curentului, fiind sedentar, fotofob, este activ în principal în amurg și noaptea sau în zilele innorate. Puietul este mai activ în timpul zilei. Peștii adulții sunt solitari, însă formează cârduri constând din câțiva indivizi în perioada de reproducere. În timpul
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]
-
necomprimat lateral. Pedunculul caudal este lung, mai lung ca înălțimea corpului; el nu este comprimat, e gros la bază și foarte puțin înalt spre vârf, unde este aproape cilindric; lungimea pedunculului caudal este mai lungă sau aproape egală cu lungimea capului. Înălțimea maximă a corpului se cuprinde în lungimea lui (fără înotătoarea caudală) de (5) 6,2-6,7 ori. Profilul dorsal este ușor convex iar cel ventral este orizontal. Ochii sunt ridicați spre frunte, privind în sus (de aici vine și
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]
-
2-6,7 ori. Profilul dorsal este ușor convex iar cel ventral este orizontal. Ochii sunt ridicați spre frunte, privind în sus (de aici vine și numele specific de "uranoscopus"). Diametrul ochiului se cuprinde de 5,0-5,5 ori în lungimea capului și de 0,9-1,0 ori în spațiul interorbital. Ochii mai mici decât lățimea frunții. Gura inferioară în poziție ventrală; buza inferioară întreruptă la mijloc. Dinții faringieni dispuși pe două rânduri, cu formula 3.5-5.3, terminați într-un croșet
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]
-
Dinții faringieni dispuși pe două rânduri, cu formula 3.5-5.3, terminați într-un croșet evident. La colțurile gurii se găsește câte o mustață. Mustățile sunt lungi și lungimea lor intră de (1,3) 1,5-1,7 ori în lungimea capului; ele ajung cu capătul lor până la marginea posterioară a preoperculului, trecând uneori dincolo de aceasta. La îmbinarea buzelor sunt câte o prelungire posterioară ce se aseamănă cu o a doua pereche de mustăți. Botul este relativ ascuțit. Capul relativ mare. Spinii
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]
-
ori în lungimea capului; ele ajung cu capătul lor până la marginea posterioară a preoperculului, trecând uneori dincolo de aceasta. La îmbinarea buzelor sunt câte o prelungire posterioară ce se aseamănă cu o a doua pereche de mustăți. Botul este relativ ascuțit. Capul relativ mare. Spinii branhiali sunt scurți, rari. Orificiul anal este mai aproape de înotătoarea anală decât de înotătoarea ventrală. Înotătoarele ventrale sunt inserate sub înotătoarele dorsale sau un puțin înapoi. Înotătoarea caudală este profund bifurcată, cu lobii rotunjiți și egali sau
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]
-
folosit biografia ca sursă de inspirație evident, fără să se simtă obligat să respecte corectitudinea datelor. Din opera sa literară reiese că Villon a avut o viață aventuroasă (el însuși și-a creat un mit de derbedeu, vedeți mai jos cap. Legenda villoniană), devenită celebră și sursă de inspirație pentru artiști, scriitori și muzicieni până în zilele noastre. Lipsa de date biografice precise a făcut loc imaginației romantice. Unul dintre principalii biografi al lui Villon, specialistul în istoria evului mediu francez Jean
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
fost decisive în condamnarea sa la moarte prin spânzurare. După condamnarea la spânzurare poetul a scris în închisoare, în așteptarea execuției, un epitaf, un testament lăsat în umbra morții, cinicul „Catrenul lui Villon când a fost condamnat la spânzurătoare” (vezi cap. Stilul villonian), în și, poate cea mai celebră baladă a sa, „Balada spânzuraților” ( La ballade des pendus). În urma apelului lui Villon [Balada apelului lui Villon (Ballade de l’appel de Villon), 1462.], pedeapsa i-a fost comutată la exilarea din
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]