222,545 matches
-
1897 - 1898. Ele reprezintă după cum a spus pe prima pagină a albumului N.S. Petrescu: Caricaturistul Nicolae Petrescu a abordat în acest album o caricatură puternic influențată de către opera similară a lui Honoré Daumier, caracterizată de un corp mic și un cap mare, la care se adaugă amănunte fizice sau vestimentare specifice ale modelului caricaturizat. Deosebit de caricatura lui Honoré Daumier, care se remarca printr-un profund caracter social sau politic, caricaturile lui Petrescu denotă o înțepătură fină, inteligentă, mai mult ca o
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
fumând trabuc de 5 franci; deputatul Nicolae Filipescu prezentat în costum de războinic cu o pană în mână, aluzie la ziarul Epoca pe care-l patrona; prim-ministrul Lascăr Catargiu - în chip de boier cu șalvari, antiriu și ișlic pe cap; liberalul Dimitrie A. Sturdza - cu spadă, pinteni la cizme și cu pană la căciulă; prințul Grigore Sturdza - tatăl lui Mihail Sturdza în costum oriental cu turban în cap și hanger la brâu, fost general în armata otomană. Apar de asemenea
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
Lascăr Catargiu - în chip de boier cu șalvari, antiriu și ișlic pe cap; liberalul Dimitrie A. Sturdza - cu spadă, pinteni la cizme și cu pană la căciulă; prințul Grigore Sturdza - tatăl lui Mihail Sturdza în costum oriental cu turban în cap și hanger la brâu, fost general în armata otomană. Apar de asemenea generali români ca: Generalul Năsturel (Constantin Năsturel-Herescu); Anton Berindei - înfățișat călare înconjurat de o mulțime de evrei ("Sunt contra patrioților în armată"), aluzie la faptul că el s-
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
lucrare de pictură. V.A. Urechia ("Comis-voyageur al naționalismului") (președinte al Academiei Române de atunci) - este înfățișat încovoiat și alergând sub povara documentelor cu peceți. Constantin Nottara ("Nottara, cu toate acestea nota cea mai bună din teatru.") - este înfățișat cu un cap supradimensionat, aluzie la inteligența sa, îmbrăcat într-un frac și cu mâinile în buzunare. Alexandru Macedonski a fost un subiect preferat al lui Nicolae S. Petrescu-Găină în mod similar cu Constantin I. Stăncescu. Caricatura din Albumul Contimporani a lui Macedonski
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
literare", în fiecare număr, desene și caricaturi care înfățișau personalitățile de frunte ale timpului. Cele mai bune caricaturi sunt cele ale lui Barbu Ștefănescu Delavrancea călare pe o mârțoagă; Constantin Dobrogeanu-Gherea în postură de bucătar care avea un meniu din capul lui Titu Maiorescu, aluzie la neînțelegerile dintre cei doi; C.I. Nottara în postură de "Omul șarpe", aluzie la interpretarea remarcabilă pe care a făcut-o în rolul lui Hamlet din actul al III-lea; Alexandru Vlahuță care alege unul din
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
a publicat în revista Furnica mai multe caricaturi. Dintre ele se remarcă lucrarea care-l înfățișează pe pictorul Ștefan Luchian. Pictorul ține într-o mână pensula și în cealaltă paleta, iar în colțul gurii are o țigare aprinsă și pe cap o pălărie. Comentariul caricaturii este cât se poate de sugestiv: „"Pictorul Lukian care în momentul de față a deschis o admirabilă expoziție la Ateneu, ceea ce dovedește că Frumosul poate fi foarte bine reprezentat printr-un urât"”. Mitiță Sturdza are și
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
sculptorilor Frederic Storck, Oscar Spaethe și la mulți alții. Autoportretele pe care Nicolae Petrescu-Găină le-a făcut sunt de fapt niște autocaricaturi. El s-a înfățișat adesea în postura de cocoș țanțoș sau plouat ca o găină. În ambele reprezentări capul cocoșului era portretul său. Avea pe cap când o creastă când o pălărie. Dacă înfățișarea este cea a unui cocoș țanțoș, îmbrăcămintea este neapărat un costum cu cravată sau papion, coadă înfoiată și stufoasă și aliura este cea a unui
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
mulți alții. Autoportretele pe care Nicolae Petrescu-Găină le-a făcut sunt de fapt niște autocaricaturi. El s-a înfățișat adesea în postura de cocoș țanțoș sau plouat ca o găină. În ambele reprezentări capul cocoșului era portretul său. Avea pe cap când o creastă când o pălărie. Dacă înfățișarea este cea a unui cocoș țanțoș, îmbrăcămintea este neapărat un costum cu cravată sau papion, coadă înfoiată și stufoasă și aliura este cea a unui cocoș mândru nevoie mare. Dacă este găină
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
luptele din Rhineland au slăbit și mai mult Wehrmachttul, lăsând pentru apărarea malului estic al Rinului unități cu efectivele descompletate. Pe 7 martie, aliații au cucerit ultimul pod peste Rin rămas intact, podul Ludendorff de la Remagen, și au stabilit un cap de pod foarte puternic pe malul răsăritean al fluviului. În timpul Operațiunilor Lumberjack și Plunder din februarie-martie 1945, germanii au pierdut aproximativ 400.000 de soldați, dintre care aproximativ 280.000 de prizonieri. Pe frontul de răsărit, Armata Roșie sovietică, (alături de
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
care operațiunile din nord nu s-ar fi desfășurat conform planurilor. Spre sfârșitul lunii martie, Eisenhower a avut mai multe motive pentru modificarea acestor planuri. În primul rând, generalul american a primit rapoarte cu privire la reușita stabilirii de către sovietici a unui cap de pod peste Oder, la aproximativ 48 km est de Berlin. În acel moment, forțele aliaților occidentali se aflau la aproximativ 480 km vest de capitala Germană și la peste 320 km de râul Elba, (un obstacol major pe care
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
agresivitate esențială pe care Eisenhower o aprecia atât de mult. Pe 7 martie, Armata I comandată de generalul Courtney H. Hodges a cucerit ultimul pod intact peste Rin de la Remagen - podul Ludendorf. După această victorie, americanii și-au extins necontenit capul de pod cucerit. În sud, în regiunea Saar-Palatinate, Armata a 3-a comandată de George S. Patton a dat o lovitură devastatoare Armatei a 7-a germane și, împreună cu Armata a 7-a SUA, aproape că a reușit să distrugă
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
pentru bunurile care rămâneau în locuință. Este adevărat că, indiferent de eliberarea acestor documente, foștii ocupanți trebuiau să își găsească singuri unde să locuiască. Pe 19 martie, Eisenhower i-a cerut lui Bradley să pregătească Armata I pentru atac din capul de pod de la Remagen cel mai târziu pe 22 martie. În aceeași zi, Bradley i-a ordonat lui Patton ca Armata a 3-a, care acționa cu succes în regiunea Saar-Palatinate, să efectueze cât mai rapid cu putință traversarea Rinului
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
pe înălțimi putând ține sub control regiunea relativ plată de la est. Pe de altă parte, faptul că la est se întindea o câmpie destul de largă presupunea transportarea foarte rapidă a unor întăriri puternice, care să ajute la lărgirea și apărarea capului de pod. Apărarea capului de pod era mult îngreunată de lipsa dealurilor care să sprijine defensiva. Necesitatea cuceririi rapide a unui cap de pod cu o adâncime suficient de mare era crescută de faptul că o rețea suficient de bună
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
sub control regiunea relativ plată de la est. Pe de altă parte, faptul că la est se întindea o câmpie destul de largă presupunea transportarea foarte rapidă a unor întăriri puternice, care să ajute la lărgirea și apărarea capului de pod. Apărarea capului de pod era mult îngreunată de lipsa dealurilor care să sprijine defensiva. Necesitatea cuceririi rapide a unui cap de pod cu o adâncime suficient de mare era crescută de faptul că o rețea suficient de bună de drumuri se afla
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
câmpie destul de largă presupunea transportarea foarte rapidă a unor întăriri puternice, care să ajute la lărgirea și apărarea capului de pod. Apărarea capului de pod era mult îngreunată de lipsa dealurilor care să sprijine defensiva. Necesitatea cuceririi rapide a unui cap de pod cu o adâncime suficient de mare era crescută de faptul că o rețea suficient de bună de drumuri se afla la aproximativ 10 km est de zona de traversare, în orașul Grossgerau. Pe 22 martie, elementele Diviziei a
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
militarii aliați care reușiseră deja să debarce și punctele întărite de apărare germane. În tot acest timp, operațiunea de traversare a râului a continuat. Germanii au capitulat în cele din urmă, iar americanii au început înaintarea spre est, pentru lărgirea capului de pod și ocuparea primelor sate. Rezistența germană a fost sporadică, iar contraatacurile organizate în grabă au fost respinse cu ușurință și cu puține victime. Germanilor le lipseau atât efectivele cât și mijloacele tehnice pentru organizarea unei defensive puternice. Până la
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
cu puține victime. Germanilor le lipseau atât efectivele cât și mijloacele tehnice pentru organizarea unei defensive puternice. Până la amiaza zilei de 23 martie, toate cele trei regimente din cadrul Diviziei a 5-a de infanterie traversaseră râul și ocupaseră poziții în capul de pod, iar unul dintre regimentele Diviziei a 90-a era în plin proces de traversare. Tancurile și distrugătoarele de tancuri au fost transportate cu pontoane plutitoare în timpul dimineții, iar spre seară a fost deschis traficului greu un pod din
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
proces de traversare. Tancurile și distrugătoarele de tancuri au fost transportate cu pontoane plutitoare în timpul dimineții, iar spre seară a fost deschis traficului greu un pod din pontoane. Până la miezul nopții, unitățile de infanterie reușiseră să preia controlul asupra unui cap de pod cu limitele extinse la peste 5 km spre est. Aceasta a fost prima forțare a Rinului încununată de succes din perioada modernă. Au urmat alte două operațiuni de traversare a unităților Armatei a 3-a. În zorii zilei
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
Pentru ca să înrăutățească și mai mult situația germanior, Armata a 6-a SUA a executat o traversare a Rinului pe 26 martie. La Worms, 40 km sud de Mainz, Corpul a XV-lea al Armatei a 7-a a cucerit un cap de pod, a cărui existență a fost sprijinită de cucerirea capului de pod al Armatei a 3-a din dimineața zilei următoare. După înfrângerea rezistenței inițiale a germanilor, Corpul XV a înaintat pe malul estic al fluviului, trebuind depășească doar
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
SUA a executat o traversare a Rinului pe 26 martie. La Worms, 40 km sud de Mainz, Corpul a XV-lea al Armatei a 7-a a cucerit un cap de pod, a cărui existență a fost sprijinită de cucerirea capului de pod al Armatei a 3-a din dimineața zilei următoare. După înfrângerea rezistenței inițiale a germanilor, Corpul XV a înaintat pe malul estic al fluviului, trebuind depășească doar puncte întărite de mai mică importanță situate în satele din zonă
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
Armatei a 9-a SUA la Armata a 2-a britanică, care avea să utilizeze doar două divizii ale sus-numitului corp pentru atacul inițial. Restul Armatei a 9-a ar fi trebuit să rămână în rezervă până în momentul în care capul de pod era cucerit și în siguranță. Comandantul Armatei a 9-a, generalul locotenent William H. Simpson, și comandantul Armatei a 2-a, generalul locotenent Miles C. Dempsey, au avut rezerve față de această abordare a atacului. Amândoi considerau că planul
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
fost de acord stabilească responsabilitatea Armatei a 9-a pentru cucerirea podurilor de la Wesel, care se aflau chiar la nord de zona de joncțiune a celor două armate. Operațiunea Armatei a 9-a trebuia să fie declanșată imediat după ce securitatea capului de pod era asigurată de primul val de asalt. În sectorul extrem sudic al Grupului al 21-lea de Armată, diviziile Armatei a 9-a trebuiau să traveseze Rinul pe un front de 17 km, la sud de Wesel și
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
condițiile în care asaltul amfibiu executat înaintea parașutărilor propriu-zise ridica problema lipsei de utilitate a operațiunii aeropurtate. Montgomery era însă convins că parașutiștii aveau să facă rapid joncțiunea cu forțele de asalt terestru, ducând la creșterea rapidă a efectivelor din capul de pod. de îndată ce capul de pod s-ar fi aflat ferm sub controlul aliaților, diviziile aeropurtate ar fi fost transferate către marile unități din cadrul cărora fuseseră temporar mutate. „Operațiunea Plunder” a fos declanșată pe 23 martie cu un asalt al
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
amfibiu executat înaintea parașutărilor propriu-zise ridica problema lipsei de utilitate a operațiunii aeropurtate. Montgomery era însă convins că parașutiștii aveau să facă rapid joncțiunea cu forțele de asalt terestru, ducând la creșterea rapidă a efectivelor din capul de pod. de îndată ce capul de pod s-ar fi aflat ferm sub controlul aliaților, diviziile aeropurtate ar fi fost transferate către marile unități din cadrul cărora fuseseră temporar mutate. „Operațiunea Plunder” a fos declanșată pe 23 martie cu un asalt al elementelor Armatei a 2
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
și a 75-a de infnaterie americană din cadrul Corpului XVI și Corpurile de armată XIII și XIX din cadrul Armatei a 9-a SUA. Simpson a plănuit să introducă în luptă Corpul XIX de Armată de îndată ce ar fi fost posibil, după ce capul de pod ar fi fost cucerit, folosind Corpul XIII pentru păstrarea controlului asupra malului Rinului la sud de zonele de traversare. După o oră de pregătire extrem de puternică de artilerie, urmărită de generalul Eisenhower din zona frontului, Divizia a 30
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]