22,441 matches
-
în Memoriile sale. 64 Un Théâtre pour la vie (Fayard, 1980). 65 Nouă aluzie la Părintele Rapin. 66 Se cuvine să notăm că Stendhal scrie Racine et Shakespeare și nu "Racine ou Shakespeare". Nu excluzându-se unul pe celălalt îi confruntă el pe cei doi scriitori. Fervent admirator al lui Racine în tinerețe, el îi scrie surorii sale Pauline, la 22 ianuarie 1803: "Citesc în fiecare seară, înainte de culcare, oricât aș fi de obosit, un act din Racine pentru a învăța
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
necesar Înscăunării dinastiei străine ereditare și cu cât aceste obiective erau puse mai repede În practică, cu tot atâta se limita În timp prezența pe tron a lui Al. I. Cuza. Așa după cum se știe, Al. I. Cuza s-a confruntat, Încă de la Începutul mandatului său, cu o serie de dificultăți generate de caracterul incomplet al Unirii. Existența a două guverne, două parlamente, două capitale și o Comisie Centrală la Focșani au făcut ca mecanismul statal să funcționeze greoi, iar actul
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
spre această himeră ce se boltește cu infinite reverberări și peste povestea lui Hamlet, „cel mai lucid și cel mai tragic dintre eroii shakespearieni”. Și în Othello, chef d’oeuvre en sursis (1990), cu un avant-propos de Jan Kott, O., confruntat cu „ambiguitatea” unor personaje „indefinisabile”, își probează astuția abordând „poetica incertitudinii” din această „tragedie a incomprehensiunii”. Ca și Hamlet („Hamletul meu”, „mon Hamlet”), și Prospero din Furtuna, „ultimul melancolic shakespearian”, e pentru exeget „mon Prospéro”, și el camuflează o triplă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
său despre cartea Ion Vodă cel Cumplit a lui B.P. Hasdeu pleacă de la premisa deosebirilor nete dintre știința istoriei și artă, ajungând la concluzia că autorul a amestecat nefericit procedeele; Răzvan Vodă, piesa aceluiași (apărută întâi sub acest titlu), este confruntată cu definițiile dramei date de Aristotel și Schopenhauer și cu dramele lui Shakespeare; fabula lui G. Sion este opusă definiției acestei specii dată de Lessing și realizărilor lui La Fontaine; ceva mai îngăduitor a fost cu Ronetti-Roman, al cărui poem
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286121_a_287450]
-
pentru situațiile care nu conduc către ea, nu este deplasat să remarcăm că orice Încercare de definire a religiei, circumscriind aria semantică pe care aceasta ar include-o, nu poate face abstracție de constatarea că obiectul cu care istoricul se confruntă În cadrul interpretării nu este, cu siguranță, „esența” religiei, ci manifestările sale istorice, care pot fi investigate prin recurgerea la un instrument conceptual, „religia”, care, asemenea altor categorii interpretative tipice istoriei religiilor, are o origine istorică precisă și dezvoltări particulare ce
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
religiilor - nu e, printre altele, În măsură să redea istoria complexă a religiilor care, apărute Într-un anumit context istorico-geografic, și-au extins, ca urmare a dinamicii lor interne, propria influență pe diferite continente. La fel, un criteriu cronologic se confruntă, printre altele, cu o dificultate analoagă, deși de semn contrar: o contextualizare istorică riguroasă și coerentă, dacă permite, de exemplu, plasarea pe terenul istorico-religios cel mai adecvat al unei religii Întemeiate, constrânge Însă la sacrificarea unității și continuității sale pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În timpul epocii fierului. Textele ugaritice reprezintă, de asemenea, un element de confruntare esențial pentru studiul Vechiului Testament, având În vedere că reflectă Într-o bună măsură patrimoniul de credințe ale popoarelor cananeene cu care s-a Întâlnit și s-a confruntat civilizația iudaică. Panteonul din Ugarit este bine ilustrat de texte rituale, În care sunt notate și descrise sacrificiile săvârșite În onoarea diferiților zei În cadrul unui complex calendar liturgic. Riturile, articulate Într-o tipologie uneori dificil de Înțeles, constau În jertfirea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
religie naturală”. Numai dacă ținem cont de filozofie și literatură, de Înțelepciunea și morala romană, de arta și de critica făcută religiei este cu putință să evaluăm cu precizie religia romană pe planul civilizației și al culturii și să o confruntăm adecvat cu iudaismul și creștinismul antichității, dar mai ales cu tradițiile lor etice și profetice (cf. subcapitolul 1.2d). La Roma, realitatea care se numește „religie” nu este monopolizată de o castă sacerdotală Închisă ori de un rege divinizat. La
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din cauza activității lui, Îi aducea În dar tânărului „multe cărți socratice” (Diogenes Laertios, Vitae, VII, 31), trezind În el acea dragoste pentru filozofie care, peste câțiva ani, Îl va Împinge să se stabilească la Atena (312/311 Î.Hr.). Aici, confruntându-se cu marile tradiții filozofice ale trecutului și ale prezentului, platonică, aristotelică, epicureică - să le amintim doar pe cele principale -, formulează acea doctrină care va reprezenta una dintre axele de susținere ale culturii și spiritualității lumii antice. În ea, noțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Hr. În favoarea primei ipoteze sunt cercetători care consideră credibilă din punct de vedere istoric datarea tradițională care Îl plasează pe Zoroastru cu „258 de ani Înainte de Alexandru”, datare atestată de izvoarele zoroastriene și reflectată În izvoarele islamice. Pe baza acesteia, confruntând informațiile despre viața lui Zoroastru din textele În limba pahlavi, s-a ajuns la propunerea alternativă a trei date diferite pentru nașterea și moartea sa, ținând cont de faptul că tradiția religioasă Îi plasează moartea la 70 de ani, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lor de a gândi, de a vorbi și de a acționa sunt cel bun și șrespectivț cel rău. Iar Între aceste două șmoduriț, cei care aleg corect sunt cei buni, nu cei răi. Astfel, faptul că cele două Spirite se confruntă determină, la Început, viața și non-vitalitatea, În așa fel Încât, la sfârșit, Existența Foarte Rea va fi pentru adepții Minciunii, În timp ce pentru adepții Adevărului va fi Gândul cel Mai Bun. Dacă În privința acestui fragment, ca de altfel În privința multor fragmente
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
A. Meillet: În ceea ce privește reputatele sale conferințe de la Upsala (1952), trebuie să recunoaștem că se Întâmplă rar să se Înțeleagă Într-o manieră atât de clară fondul etico-social al unui mesaj religios. Meillet a observat, pe bună dreptate, că, dacă se confruntă G³th³ cu Vedele, se obține o răsturnare clară a perspectivei: În timp ce Vedele sunt un monument al religiei ritualiste a marii aristocrații indo-iraniene, G³th³ sunt mărturia explicită a unei revoluții religioase și etice care s-a ridicat din altă pătură socială
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
J.H. Moulton În secolul al XVIII-lea, respectiv al XIX-lea și primele decenii din secolul XX). Astfel, parsii au intrat În contact direct cu creștinismul, cu islamul și hinduismul, religii cu care au fost, de altfel, chemați să se confrunte, chiar În perioada În care se Întărea legătura preferențială cu englezii. Evoluția culturală a Întregii comunități a cuprins chiar și clerul cel mai conservator. S-a resimțit din ce În ce mai mult nevoia unei educații religioase mai vaste și mai solide, capabilă să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În cult, au fondat, În 1852, R³xe "Ra"hnum³i Mazdayasn³n Sabha, o asociație pentru reformarea religiei (Karaka, 1984, II, p. 230; Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 375; Boyce, 1979, p. 200). La fel, În interiorul clerului, s-au definit două partide, care se confruntă pe tema reformării calendarului comunității. Unii consideră această reformare ca fiind imperios necesară, În timp ce ceilalți doresc conservarea lui. Problema s-a pus atunci când un mobad persan, J³m³sp Vilayatș, venit În India În 1720, a observat decalajul de o lună Între
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ales În mediu rural (Hinnells, 1981, pp. 65 sqq.), Însă fenomenul dezvoltării urbanizării are efecte negative asupra indivizilor fără cultură și pregătire, astfel Încât crește lipsa cunoașterii tradițiilor și scade numărul vocațiilor. La aceasta se adaugă și faptul că parsii se confruntă de ceva timp cu fenomenul secularizării, mai ales În cazul elitei evoluate din punct de vedere social și cultural, proces care tinde să se dezvolte tot mai mult, În special dacă zoroastrismul nu va renunța la cauza primă a autoizolării
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
au corespondent doar În avestică, spenta-, „sacru, sfânt”; 6) termenul rus vopit’, a „invoca”, corespunde avesticului ufyeimi, „eu invoc”; 7) termenul rus zvat’, „a invoca”, corespunde avesticului zbay³ , „eu voi invoca”; 8) termenul rus gatat’, „a vorbi misterios”, poate fi confruntat cu termenul avestic g³th³, „imn sacru”; 9) cuvântul rus åașa, „cupă”, are corespondent doar În limba pahlavi, *åașak, cu aceeași semnificație (care se continuă În armeanul åașak, din nou cu același sens); 10) termenul rus ra¹, „paradis”, corespunde avesticului ray-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un demon iranian analog, dar neatestat). În folclorul rus exista, până Într-o perioadă târzie, un Mokosá, spirit domestic cu capul mare și brațele lungi. 4) Simúxe "Simu^" (sau, În alte manuscrise, Simar¹glaxe "Simari^gla"), de etimologie incertă, poate fi confruntat cu letonul saims, „uriaș”. Totuși, este semnificativ, dacă ne gândim la ceea ce am afirmat la Începutul acestui capitol despre influența iraniană asupra religiei slave, faptul că din patru divinități minore, care se află În „Canonul lui Vladimir”, trei Își au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
morții. Însă și această identificare este destul de nesigură, pentru că tot ceea ce au realmente În comun cele două divinități este conotația funebră generică. Mai putem da un exemplu de astfel de identificare discutabilă. Minervaxe "Minerva" care apare la Cezar a fost confruntată cu zeița irlandeză Brigitxe "Brigit", doar pentru că zeița galică era patroana tuturor meșteșugurilor, iar cea irlandeză, conform „Glosarului lui Cormac”, ar fi avut două surori cu același nume (Însă, de fapt, este vorba despre triplarea aceluiași personaj), care se ocupau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dimensiunile lor gigantești și aspectul lor monstruos, nu sunt ființe umane. Astfel, lupta dintre Tuatha și Fomoire nu apare ca o Înfruntare Între grupuri tribale, ci ca o luptă Între două categorii diferite de divinități. Nu putem, totuși, să nu confruntăm această luptă cu ceea ce se Întâmpla În India, unde Asura se luptau cu Deva, și cu ceea ce se Întâmpla În lumea germanică, unde Asi se luptau cu Vanixe "Vani". Pentru a stabili natura uriașilor Fomoirexe "Fomoire" este util să luăm
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În categoria incidențelor medico-sociale incerte În anii Începutului secolului al XXI-lea. Tema, care putea fi discutabilă Încă În anii 50 este astăzi un adevăr indiscutabil. Acest adevăr este confirmat, de altfel, fără de răspândirea acestei morbidități, care este globală. Ne confruntăm deci cu o realitate universală. Sunt deci suficiente motive care incită la Întreprinderea analizelor complexe, coordonând surse și referințe dintre cele mai diverse. Una dintre căile care duc la o Înțelegere de ansamblu a fenomenului și la o interpretare sintetică
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
Temă psihiatrică? Da, de vreme ce a produs o inflație a morbidului social, de vreme ce a inclus În formula psihiatriei un termen nou, un termen necunoscut, greu de definit, dar ubiquitar și cotidian. De fapt, orice psihiatru cu o minimă experiență practică se confruntă cu acest personaj lunecos, duplicitar, victimă și vinovat În aceeași măsură și falsificator nu doar pe planul relațiilor sociale, dar și pe acela al nosolografiei căreia Îi imprimă, insidios, o amprentă particulară. „Omul de tip nou” nu este o utopie
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
psihopatologică, distingem trei instanțe care, În această optică, mi se par capitale: - absurdul În care și-a făcut apariția acest tip străin firii noastre. (1;2) - frica, factor determinant În dinamica sufletească de adaptare la situațiile grave cu care se confrunta zilnic populația; - dezorganizarea arhetipului. (9) Absurdul s-a instalat brutal, ca un șoc, la 23 august 1944, actul istoriei fiind perceput În mod diametral opus (trădare?, eliberare?) și a durat suficient de mult sub forma unei reale năuciri sociale pentru
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
inconștient a constituit probabil fenomenul cel mai semnificativ, deși cel mai puțin limpede. Fractura psihologică În zonele subconștiente nu poate fi contestată cu nici un argument. Un popor cu tradiții solide, decantate de-a lungul Întregii sale existențe s-a confruntat cu o adevărată zguduire a profunzimilor lui, neconștiente, dar nu mai puțin reale. Toate reperele au fost clătinate, creațiile arhaice Înlocuite cu improvizații străine naturii sale; trecerea bruscă de la spațiul agricol dominat de „frunza verde” la un spațiu dominat de
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
de „adevăr” găsim în Scripturi. Pentru a atinge acest dublu scop și a ne convinge că Biblia nu a fost scrisă de corespondenți care urmăreau personajele și evenimentele cu blocnotes și aparate de fotografiat sau camere de televiziune, trebuie să confruntăm istoria biblică cu documentele pe care cercetătorii, istorici și arheologi, ni le pot furniza cu privire la ceea ce ne povestește Biblia. Va fi foarte util să reluăm toată istoria biblică, plecând de la creație, și să ne întrebăm dacă afirmațiile biblice pot fi
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
care-l scoate pe poporul său din Egipt și îl conduce prin diferitele evenimente ale istoriei sale. Această viziune, aparent banală pentru cititorul modern, în special cel credincios, nu era deloc evidentă pentru poporul lui Israel în momentul când se confrunta brutal cu religia și cultura Mesopotamiei care avea diferite „mituri ale creației” în care zeii își extindeau dominația asupra universului creat de ei. Era o cultură cu mult superioară celei a Israelului și, de asemenea, era cultura celor învingători. Cu
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]