KorAP: Find »[drukola/base=divin & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...883 884 885 ...890 >

22,232 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

g³h, de la răsăritul soarelui, amiază, apus, miezul nopții și zori, și cele care trebuie folosite În situații speciale, pentru funcțiile funebre sau În sărbătorile legate de anotimpuri. Rugăciunile zilnice fac parte dintr-o nouă regulă liturgică sau dintr-un serviciu divin (bandagș) foarte vechi (Boyce, 1992, pp. 84 sq., 138 sq.). Această regulă a ajuns mai apoi să fie modificată și, Într-un final, probabil În perioada sasanidă, codificată. Zoroastrismul este bine organizat În ceea ce privește sărbătorile legate de anotimpuri și, În general

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ori talia, pentru a-și aminti printre altele (simbolismul este valabil pentru mai multe nivele) de datoria triplă: gânduri bune, cuvinte bune, fapte bune (Åim ș kustșg, 64); haoma (În limba pahlavi, h½m), a cărei pregătire face parte din serviciul divin pentru yasna (În limba pahlavi, yasn și yazișn), care se Încheie cu consumarea acestei băuturi, după recitarea celor șaptezeci și două de capitole din Yasna; focul, principala manifestare a puterii divine, simbolul lui Așaxe "Așa", element esențial În viața domestică

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
pahlavi, h½m), a cărei pregătire face parte din serviciul divin pentru yasna (În limba pahlavi, yasn și yazișn), care se Încheie cu consumarea acestei băuturi, după recitarea celor șaptezeci și două de capitole din Yasna; focul, principala manifestare a puterii divine, simbolul lui Așaxe "Așa", element esențial În viața domestică și rituală, acesta este important pentru casă, protejează, hrănește, este izvor de căldură și lumină, judecător și instrument pentru ordalii - prin flacăra și metalul topit vărsat pe piept -, fiind calea pe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
viața domestică și rituală, acesta este important pentru casă, protejează, hrănește, este izvor de căldură și lumină, judecător și instrument pentru ordalii - prin flacăra și metalul topit vărsat pe piept -, fiind calea pe care ajung jertfele și rugăciunile În lumea divină. Kustșg-ul, care strânge pe talie o cămașă albă (sadre), este folosit pentru prima oară de tânărul care urmează să fie inițiat În Religia cea Bună (la o vârstă cuprinsă Între șapte și zece ani, conform diferitelor obiceiuri din India și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de-a patra zi după moarte, sufletul poate În sfârșit să se Îndrepte pe drumul ceresc dacă a avut o purtare bună În viață, În conformitate cu preceptul „gânduri bune, vorbe bune, fapte bune”; va traversa podul, va fi judecat de tribunalul divin, se va Întâlni cu propria sa da¶n³xe "dae>na>", care va lua Înfățișarea unei copile mai frumoase și mai bune decât toate copilele din lumea celor vii. Doar În acest moment, persoana respectivă se va fi desprins complet de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
o etimologie incertă. Mai sunt cunoscute și alte nume pentru preoții destinați anumitor funcții liturgice În yasna, Însă, cu timpul, datorită simplificării ritualului, numărul acestora s-a redus la două figuri: z½t (În avestică, zoatar) și r³spșg, personalul destinat serviciului divin principal din religia zoroastriană. 3. DEZVOLTAREA ISTORICĂTC "3. DEZVOLTAREA ISTORICĂ" 1. Perspectiva istoricătc "1. Perspectiva istorică" Schimbările sociale, culturale și politice din lumea iraniană și iranizată În cele aproape trei milenii de istorie au fost imense, așa cum variate și uneori

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
contact cu cultura sincretică elenistico-romană (cf. lucrării admirabile a Boyce și Grenet, 1991). Elenizarea magilor și răspândirea unei literaturi apocrife pe care cultura elenistică o pune sub autoritatea lui Zoroastruxe "Zoroastru" sau a altor exponenți importanți ai școlii de Înțelepciune divină, cum ar fi Istaspe sau Ostane, prin tratate de magie, alchimie, astrologie, apocaliptică, sunt fenomene care demonstrează clar forța de atracție pe care a avut-o iranismul. Nu este foarte important să reconstituim cu exactitate procentul iranicității reale a uneia

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
căsătoriei consangvine și orice altă formă de endogamie). Programul social și economic al mazdakismului - interpretat fie ca produs al maniheismului, fie ca erezie a zoroastrismului - pare să se fi dezvoltat dintr-o doctrină religioasă fondată nu pe ideea de providență divină, ci pe concepția conform căreia lumea este rezultatul unei combinații Întâmplătoare a luminii cu Întunericul. Mai mult, această doctrină este caracterizată de unele trăsături gnostice evidente și ezoterice, care privesc eficacitatea și valoarea simbolică a literelor, cuvintelor și numerelor. Deși

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
zoroastrism, bogăția nu e mai puțin apreciată decât descendența numeroasă sau fericirea materială și spirituală, personală sau a altora; este un scop spre care se tinde cu o perseverență optimistă, cu dedicație și muncă asiduă, În deplin respect față de legea divină benefică. Dezvoltarea structurilor economice și sociale ale comunității parsilor a avut loc În același ritm cu cea a structurilor religioase. La sfârșitul secolului al XIX-lea existau 120 de anjoman sau adunări comunitare răspândite În India - mai ales, dar nu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
care sugerează o interpretare alegorică a unor doctrine cum ar fi ascetismul, yoga și sufismul - foarte interesant din punct de vedere istorico-religios și foarte puțin studiat - caracterizează În această perioadă climatul intelectual din India, unde prinde contur dșn-i il³hș, „religie divină”, a Împăratului Akbar (Smith, 1919, pp. 116 sqq., și mai ales Bausani, 1971b, pp. 254-260). În ultimul timp Însă, spiritualitatea occidentală a fost cea care și-a pus cu precădere amprenta asupra culturii și mentalității religioase a parsilor, printre care

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
coord.) (1976), Contributions on Akbar and the Parsees, Patna. Andreas, F.C. (1904), Die Entstehung des Awesta-Alphabetes undsein ursprünglicher Lautwert”, În Verhandlungen des XIII. internationalen Orientalisten-Kongresses, Hamburg, September 1902, Leiden, pp. 99-106. Asín Palacios, M. (19432), La escatologia musulmana en la Divina Comedia, Madrid, Granada ștrad. it., L’escatologia islamica nella Divina Commedia, Parma, 1994ț. Asmussen, J.P. (1961), „Das Christentum in Iran und sein Verhältnis zum Zoroastrismus”, În Studia Theologica, nr. 16, pp. 1-22. Asmussen, J.P. (1965), X”ăstvănîft. Studies in Manichaeism

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
F.C. (1904), Die Entstehung des Awesta-Alphabetes undsein ursprünglicher Lautwert”, În Verhandlungen des XIII. internationalen Orientalisten-Kongresses, Hamburg, September 1902, Leiden, pp. 99-106. Asín Palacios, M. (19432), La escatologia musulmana en la Divina Comedia, Madrid, Granada ștrad. it., L’escatologia islamica nella Divina Commedia, Parma, 1994ț. Asmussen, J.P. (1961), „Das Christentum in Iran und sein Verhältnis zum Zoroastrismus”, În Studia Theologica, nr. 16, pp. 1-22. Asmussen, J.P. (1965), X”ăstvănîft. Studies in Manichaeism, Copenhaga. Back, M. (1978), „Die sassanidischen Staatsinschriften”, În Acta Iranica

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
1970), Collected Works, vol. II, Bombay, pp. 357-406. Cereti, C.G. (1991), An 18th Century Account of Parsi History: the Qesse-ye Zartoshtiăn-e Hen-dustăn (Istituto Universitario Orientale), Napoli. Cerulli, E. (1949), Il „Libro della Scala” e la questione delle fonti arabo-spagnole della Divina Cormmedia, Città del Vaticano. Cerulli, E. (1972), Nuove ricerche sul „Libro della Scala” e sulla conoscenza dell’Islam in Occidente, Cittadel Vaticano. Chaumont, M.-L. (1958), „Le culte d’Anăhită à Staxr et les premiers Sassanides”, În Revue de l

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
l’Empire perse sous la dynastie sassanide, Paris. Laing, S. (1888), A Modem Zoroastrian, Londra. Lentz, W. (1955), Yasna 28 (Akademie der Wissenschaften und der Literatur in Mainz), Wiesbaden. Levi Delia Vida, G. (1949), „Nuova luce sulle fonti islamiche della Divina Commedia”, În Al-Andalus, nr. 14, pp. 377-407. MacKenzie, D.N. (1964), „Zoroastrian Astrology in the «Bundahisn»”, În Bulletin of the School of Oriental and African Studies, nr. 27, pp. 511-529. MacKenzie, D.N. (1970), „A Zoroastrian master of ceremonies”, În W.B.

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
zoroastrismului ulterior, cum s-a Întâmplat cu alte figuri, mai norocoase, ale panteonului inițial indo-iranian (nu este cazul să presupunem, asemenea lui Gnoli ș1980ț, că Indra ar fi fost exclus deja din panteonul iranian prezoroastrian). În locul său apar două figuri divine. Una dintre ele este Vayuxe "Vayu", ușor de comparat cu vedicul V³yuxe "Va>yu". Acesta din urmă era propriu-zis zeul Începuturilor (care poate fi deci comparat cu latinul Ianu, cf. Dumézil, 1947), dar Încă din textele vedice apare strâns legat

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Din acest ansamblu de date concordante, divinitatea indo-europeană a celei de-a doua funcții prinde contur: un zeu războinic, puternic și cu un aspect impunător, Înarmat la nivel uman, cu cea mai veche dintre arme, măciuca, dar reprezentat la nivel divin ca stăpân al fulgerului; este evident că, atunci când calul a fost domesticit și Înhămat, acestui zeu i-a fost atribuită și folosirea carului de război. 4. ZEII CELEI DE A TREIA FUNCȚIITC "4. ZEII CELEI DE A TREIA FUNCȚII" În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
lor): este așadar clar că, deși textele iraniene nu vorbesc despre aceasta, aceeași aventură trebuie să le fi fost atribuită și celor doi „Sfinți Nemuritori”, ceea ce demonstrează ulterior analogia perfectă cu N³satya. În ceea ce privește lumea greacă, descoperim urmele clare ale gemenilor divini suverani ai funcției a treia În două divinități minore, Dioscurii Castorxe "Castor" și Poluxxe "Polux", care sunt gemeni, Însă, la fel ca În cazul N³satyaxe "Na>satya", unul este fiul unui om, Tindarxe "Tindar", iar celălalt este fiul unui zeu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cea de garanție și siguranță: Înaintea unui eveniment care comporta elemente de risc și nesiguranță - cum ar fi o călătorie pe mare sau o expediție militară, dar și un jurământ, un armistițiu sau un tratat de pace - libația asigură protecția divină. Acest fapt explică de ce În greacă, pluralul spondài ajunge să desemneze orice formă de acord Între două state („armistițiu, tratat, pace” etc.). Aceeași valoare juridică apare deja stabilită și consolidată Încă din perioada celor mai vechi atestări În limba latină

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
textele literare. Este suficient să ne gândim la faptul că Agamemnonxe "Agamemnon", pentru a-și asigura protecția zeilor În timpul călătoriei spre Troia, se pregătise să o jertfească pe fiica sa Ifigeniaxe "Ifigenia", salvată În ultimul moment printr-o miraculoasă intervenție divină: un final fericit datorat faptului că, Într-un anumit punct al evoluției conștiinței morale a grecilor, astfel de fapte nu mai puteau fi considerate admisibile. Însă finalul fericit nu apare și În Iliada (XVIII, 336 sqq.), unde Ahilexe "Ahile" sacrifică

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
care nu este decât transformarea generalului roman Artorius. Alte divinități minore - ca Siwaxe "Siwa", printre polabi, Pizamarxe "Pizamar", la Asundo, Rugievithusxe "Rugievithus", la Carenza etc. - sunt menționate În izvoare, Însă este vorba despre simple nume. Merită doar amintit, În cadrul policefaliei divine, că statuia lui Rugievithus avea șapte fețe și un singur cap. În sfârșit, mai există și figuri ale folclorului slav care au derivat probabil din divinități minore străvechi. Astfel s-a Întâmplat cu sperietoarea poloneză Bubaxe "Buba" sau cu Rusalcele

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Îndoială că În perioada cea mai veche religia slavă nu avea temple; zeii erau venerați În locuri sacre (cum ar fi, de exemplu, o pădure) sau erau puși În legătură cu un arbore sacru. Obiceiul de a construi edificii speciale pentru cultul divin se poate să fi fost adus de germani, și odată cu obiceiul de a ține În temple reprezentări antropomorfe ale zeilor. Nu trebuie uitat că cele mai vechi și primitive reprezentări ale divinităților erau constituite de simple coloane terminate În formă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
vom discuta mai jos. b) Vëlinas (În letonă, Velnsxe "Velns") Dacă aspectele solare, luminoase și benefice ale lui Diëvas sunt atât de evidente Încât acesta a ajuns să desemneze zeul creștin, cu totul diferite sunt caracteristicile celuilalt membru al perechii divine, lituanianul Vëlinas (și Vëlenas, Vélniasxe "Vélnias"; În letonă, Velnsxe "Velns"), al cărui nume indică astăzi diavolul și se regăsește Într-o serie amplă de cuvinte referitoare la fantasme, umbre, morți, spectre etc. Vëlinas este opusul lui Diëvas; este zeul nopții

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
zona nordică; chiar și Remusxe "Remus" și Romulusxe "Romulus" la Roma (Campanile, 1988). Însă mult mai ușor pot fi recunoscute ca exponente ale acestei funcții toate acele divinități feminine pe care Gimbutas le considera a fi dezvoltări ale unor figuri divine pre-indo-europene; problema originii lor este diacronică și nu are relevanță În identificarea funcțiilor lor În cadrul sincronic al unui sistem teologic. Intră astfel În scenă Laimaxe "Laima", zeița destinului, care oferă bucurii și dureri oamenilor Încă din momentul nașterii, a cărei

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ar fi, de exemplu, cazul unui Ahilexe "Ahile" sau Agamemnonxe "Agamemnon"), ci și pentru case regale din perioada istorică: Biantizii și Melapizii din Argos se lăudau că se trag din iubirea lui Zeusxe "Zeus" cu Ioxe "Io". Credința În originea divină a monarhilor (este vorba evident despre divinități păgâne) nu este atestată explicit În Irlanda, unde toate mărturiile scrise sunt posterioare creștinării. Însă o direcție corectă pentru cercetare este dată de faptul că multe familii princiare irlandeze se lăudau că descind

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
acest Nuadu irlandez este, de fapt, chiar zeul celt bine atestat În inscripțiile latine din Britania, cu numele de Nodensxe "Nodens" (sau Nodonsxe "Nodons"); așadar, principii irlandezi, chiar și după convertirea la creștinism, nu au renunțat definitiv la strămoșul lor divin, dar s-au limitat la a face din el un suveran antic, punând astfel În acord cu noua credință un element genealogic tradițional. În orice caz, punctul esențial este că putem identifica elemente ale credinței precreștine chiar și din materiale

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]