24,150 matches
-
afla în fundul unei ape, înecat și definitiv pierdut pentru mine. Fapt este că, imediat ce s-a întors, [individul] s-a și încuiat; dimineață, când a plecat, a încuiat toate ușile și unde nu erau chei a pus fotolii! Aseară a dormit aici prima oară. Noi două, Lila și cu mine, în vraiștea asta? Păi, Lila încearcă să mă consoleze; fără să i spun eu, s-a culcat în sufragerie, pe canapeluță, în timp ce individul sforăia de se zgâlțâiau pereții, în birou. Azi-dimineață
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
stare să rezist până la capăt? Am să mă obișnuiesc și cu asta? Duminică, 2 aprilie [1950] Buretele muiat în fiere și oțet. Am stat în pat până la 6 cu febră și cu o tuse rea, ca tusea convulsivă. Aseară am dormit numai de la 11 la 2, pe urmă accesul de tuse a durat trei ore, fără întrerupere. Mă tratez cum pot, cu ce am la îndemână. Individul a stat toată ziua acasă și radioul n-a tăcut, de azi-dimineață, decât de la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
poștale. [...] Dragostea mea pentru tine, neclintită, indestructibilă. Te ador, scumpa mea. Știi asta, o simți. Îți întind peste depărtări firul acesta de lăcrămioară cu clopoței înmiresmați. M. 35/1950 I 1 mai [1950], luni Draga mea, dulcea mea preaiubită, Am dormit ieri și azi 15 ore; ieri de la 3 la 6 și noaptea asta de la 10 la 10 dimineața. Odihnită, am mintea limpede, fără optimism, dar și fără pesimism excesiv. De când m-am întors de la Sl[atina], unde am picat chiar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
radio Madonna cântă cât o țin băierile, televizorul e pe MTV, iar câinele robot cel nou al lui Danny încearcă să escaladeze marginea canapelei. Iar Danny e prăbușit peste mașina lui de cusut, într-un nor de mătase aurie, și doarme dus. — Danny? zic ușor panicată. Hei, trezește-te! Danny tresare, se ridică și începe să se frece la ochi. Are cârlionții turtiți, iar ochii albaștri deschis îi sunt și mai roșii decât dimineață, când mi-a răspuns la ușă. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
evident, nu l-a reparat nici naiba. Bat de câteva ori cu mânerul greu de metal și, când nici de această dată nu primesc nici un răspuns, împing ușa și intru în holul uriaș pardosit cu lespezi, unde un labrador bătrân doarme lângă focul care trosnește. — Alo strig. Suze? Brusc, îmi dau seama că și tatăl lui Suze doarme lângă șemineu, într-un fotoliu cu brațe generoase. Adevărul e că îmi e un picuț teamă de tatăl lui Suze. În mod sigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
când nici de această dată nu primesc nici un răspuns, împing ușa și intru în holul uriaș pardosit cu lespezi, unde un labrador bătrân doarme lângă focul care trosnește. — Alo strig. Suze? Brusc, îmi dau seama că și tatăl lui Suze doarme lângă șemineu, într-un fotoliu cu brațe generoase. Adevărul e că îmi e un picuț teamă de tatăl lui Suze. În mod sigur nu vreau să-l trezesc. — Suze? zic, mai încet. — Bex! Mi s-a părut mie că aud
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și eu bani în casă, atlfel e cazul să-mi caut altă locuință. Cum să fac asta? Danny își ridică brațele, nervos. Până nu-mi termin noua colecție, n-am efectiv cum. Mai bine să mă trimită de pe acum să dorm într-o cutie de carton pe stradă. — Păi și... cum merge cu noua colecție? întreb prudentă. — Știi, să fii designer nu e chiar atât de ușor pe cât pare, spune Danny defensiv. Nu poți să fii creativ la comandă. E chestie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
spune Luke. Tocmai am aflat. A avut un atac de cord. Nouă Camera lui Michael e la etajul patru al unui mare spital din Washington. Mergem pe coridor în tăcere, cu privirile ațintite în față. Nici unul dintre noi n-a dormit prea bine azi-noapte - de fapt, nu sunt sigură că Luke a reușit să ațipească. Nu mi-a zis prea multe, dar știu că e măcinat de un sentiment de vinovăție. Ar fi putut să moară, mi-a spus azi-noapte, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Oncologie“ și „Boli renale“, îmi dau încă o dată seama cât de protejată am fost până acum. Ajungem la camera 465 și Luke se oprește. — Asta e, zice. Ești pregătită? Bate încet în ușă și, după o secundă, deschide ușa. Michael doarme într-un pat uriaș de metal zăngănitor, iar pe masa de lângă el și prin cameră sunt vreo șase aranjamente florale. Are o perfuzie atașată de mână și alt tub merge de la pieptul lui la un aparat cu luminițe. Are chipul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
my God! Nu-mi vine să cred că peste doar câteva săptămâni Suze o să aibă un bebe. Eu nici măcar n-o să fiu aici. — Pot să pun mâna? Îi ating ușor burtica. Nu simt nimic. — E normal, zice Suze. Cred că doarme. — Știi ce e? Băiat sau fată? — Nu știu. Se apleacă spre mine conspirativ. Dar eu cred că e fată, fiindcă nu știu de ce, dar mor după toate rochițele alea dulci de tot din magazine. Nu știu, așa, parcă-mi plouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
avut că asta înseamnă să ai un copil. Credeam că o să ne distrăm de mama focului. N-am știut că Suze o să trebuiască să-l hrănească din oră-n oră. Și că o să ne trezim că n-are chef să doarmă. Sau că n-o să-i placă deloc în pătuț. Pe bune, ce vrea de la viață? I l-am luat de Conran Shop! Ce vrea mai mult? E un pătuț superb din lemn de fag, cu păturici albe. Eram sigură c-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mine îngrozit. Și că te odihnești. — Luke... habar n-are. Ori de câte ori suna Luke, eu ori schimbam scutecul, ori îl legănam pe Ernie ca să nu mai scâncească, ori o alinam pe Suze care plângea - ori, pur și simplu, căzusem lată și dormeam. Am avut o singură conversație scurtă și dezlânată, la finalul căreia Luke mi-a zis să mă duc să mă culc, că nu se înțelege nimic din ce spun. În afară de asta, n-am vorbit cu nimeni altcineva. Mami m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
un set de păpuși Marie Osmond? — Nu știu, spun alb. Probabil. Am comandat aproape tot ce se găsea în magazin. Am un flash rapid cu mine la trei dimineața legănându-l pe Ernie în poală, ca Suze să apuce să doarmă și ea un pic, uitându-mă ca drogată la ecranul televizorului. — Ai cea mai vagă idee cât de jalnice sunt emisiunile TV din Anglia, la ora trei dimineața? Mă frec pe obrajii uscați. Și n-are nici un rost să urmărești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
glumesc. Îmi dreg glasul. Uite. Ăsta e băiatul lui Suze. Tocmai am developat trei filme, și majoritatea pozelor sunt cu Ernie și Suze. — Ăsta-i Ernie în cădiță... îi arăt, dându-i pozele pe rând. Și ăsta-i Ernie când doarme... și Suze... Ia stai... Dau repede peste cele cu Suze care-i dă să sugă lui Ernie, în chiloți. Adevărul e că și-a cumpărat o bluză specială pentru alăptat dintr-un catalog, care promitea „discreție și accesibilitate, acasă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
N-am crezut niciodată că se înnebunește după copii. Vreau să zic că majoritatea bărbaților, dacă le dai un teanc de poze cu sugari... — Eu n-am nici o poză cu mine bebeluș, zice, ajungând la o fotografie cu Ernie care doarme ca un îngeraș, la pieptul mamei lui. — Nu? Ei... — Mama le-a luat pe toate cu ea. Pe chipul lui nu se poate citi nimic și încep să mi se aprindă beculețele. Pe bune? zic, cât pot de firesc. Ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
greutatea mi-a fost luată de pe umeri și pot să mă ridic cu grijă, să-mi întind oasele și să încep să mă bucur de viață din nou. Lunile în țara coșmarurilor au luat sfârșit. În fine, voi putea să dorm și eu noaptea. Optsprezece Numai că nu pot. Adevărul e că nici măcar nu reușesc să ațipesc. Mult timp după ce Luke a căzut lat, rămân cu ochii în tavan, cu un sentiment foarte neplăcut. Ceva nu e în regulă aici. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
un fel, s-ar putea spune că a revenit pur și simplu la normal. Dar era încă fragil și epuizat. Încă nu era în stare să se întoarcă la slujbă. În următoarele două săptămâni n-a făcut altceva decât să doarmă, paisprezece-cincisprezece ore pe zi. A fost ca și cum cei zece ani în care a tras tare, fără o clipă de respiro, l-ar fi ajuns brusc din urmă. Acum începe să redevină vechiul Luke. Să-și regăsească aerul ăla plin de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
jidani stremțuroși” ; <endnote id="cf. 501, p. 59"/>), Dimitrie Bolintineanu În 1857 („Ne duserăm la un birt [evreiesc] ținut de acești necurați oameni, dar Îndată ce intrarăm În casa lor, furăm nevoiți a ieși, atât era aerul de stricat ; hotărârăm să dormim În trăsură” ; <endnote id="cf. 276, p. 122"/>) și Calistrat Hogaș la Începutul secolului XX : „Când pășirăm pragul [crâșmei evreului Avrum], o duhoare alcătuită din toate miresmele pământului Îmi străbătu până-n creieri : nu te pricepeai dacă miroase a pământ, a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cei care „nu are urechi de auzit” Învățăturile lui Cristos este evreul. El are auzul foarte bun, dar refuză să audă : pur și simplu Își astupă urechile. Într-un Bréviaire de Paris (din secolul al XIV-lea) evreii sunt reprezentați dormind, În timp ce profetul Isaia anunță venirea Mântuitorului. Într-o miniatură din secolul al XI-lea, dintr-un manuscris de la Monte Cassino, evreii Își astupă urechile cu degetele, În timp ce un apostol predică Evanghelia <endnote id="(63, p. 122)"/>. Din aceeași perspectivă creștină
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
te cuprinde frigul și Întunericul ?” <endnote id="(187, p. 24)"/>. Discutând retoric cu un „evreu imaginar” (protagonistul romanului și alter-ego-ul romancierului), Nae Ionescu utilizează o bună parte din recuzita clasică a stereotipului referitor la „cecitatea evreului” : acesta nu veghează (ci doarme, În timp ce profetul anunță venirea Mântuitorului), nu vede (pe Mesia În persoana lui Isus), orgoliul i-a pus solzi pe ochi (aluzie la experiența extatică a apostolului Saul/Pavel) și Îl cuprinde Întunericul În timp ce așteaptă venirea lui „Mesia, pe calul alb
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id=" (40)"/>. Iată câteva proverbe și zicători, culese În zona Europei Centrale, care se alătură celor românești amintite mai sus : „Dacă un evreu se botează, Diavolul Îi este naș” - proverb șvab <endnote id="(83, p. 96)"/> ; „Evreul și Diavolul dorm În același pat” - proverb șvab <endnote id="(83, p. 98)"/> ; „Atâta timp cât sunt evrei,/ Lumea este plină de diavoli./ Dacă lumea ar fi golită de evrei,/ Nu ar mai exista diavol” - recitativ din sudul Austriei <endnote id="(83, p. 98)"/> ; „Evreii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
locuri În locuri, cu biciul de foc, Așaber, și nu o să poți tu, nemilostivule, dobândi nici dulcea mângâiere de a muri, nici odihna mormântului”. Până la urmă, Așaber se pocăiește și Isus trimite un Înger să-l ierte, permițându-i să doarmă până la a doua venire a Mântuitorului. „Dormi acum, Îi zice Îngerul, dormi În odihnă, Așaber. Mânia Domnului nu este vecinică. Când iar Îți vei deșchide ochii, El o să fie aci. El al căruia sânge tu ai văzut curgând pe Golgota
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Așaber, și nu o să poți tu, nemilostivule, dobândi nici dulcea mângâiere de a muri, nici odihna mormântului”. Până la urmă, Așaber se pocăiește și Isus trimite un Înger să-l ierte, permițându-i să doarmă până la a doua venire a Mântuitorului. „Dormi acum, Îi zice Îngerul, dormi În odihnă, Așaber. Mânia Domnului nu este vecinică. Când iar Îți vei deșchide ochii, El o să fie aci. El al căruia sânge tu ai văzut curgând pe Golgota. El care acum te-a ertat !” (Gazeta
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
tu, nemilostivule, dobândi nici dulcea mângâiere de a muri, nici odihna mormântului”. Până la urmă, Așaber se pocăiește și Isus trimite un Înger să-l ierte, permițându-i să doarmă până la a doua venire a Mântuitorului. „Dormi acum, Îi zice Îngerul, dormi În odihnă, Așaber. Mânia Domnului nu este vecinică. Când iar Îți vei deșchide ochii, El o să fie aci. El al căruia sânge tu ai văzut curgând pe Golgota. El care acum te-a ertat !” (Gazeta Teatrului Național, nr. 3, București
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
culcușul Și să-mi hrănesc cu sloiuri nerăbdarea ? Evreu, de bună seamă, dar totuși un Ulysse. [...] O mână nevăzută Îmi smulge pleoapele, nu pot să-nchid un ochi și trebuie să strig mereu, pân’ la sfârșitul lumii, nu pot să dorm o clipă, pân’ la sfârșitul lumii, nu sunt decât un martor... <endnote id="(492, pp. 117 și 180)"/>. Conform faimoasei teorii a lui Augustin (Cetatea lui Dumnezeu), existența evreilor În cadrul comunității creștine trebuia tolerată, pentru că ei ar juca rolul de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]