22,240 matches
-
unei cereri. Astfel de abilități cum sunt: a spune "nu", a cere o favoare, a cere scuze, a justifica o greșeală, atitudinea față de critică solicită Însușirea și exersarea abilităților de comunicare. După cum susține D. Fontana (1988, 290) comunicarea facilitează În cadrul interacțiunii interpersonale și exprimarea sentimentelor proprii și recunoașterea sentimentelor celorlalți. Atât la copii cât și la adolescenți, atât la elevi cât și la profesori este necesară stimularea eliberării sentimentelor, fie ele pozitive sau negative. Dificultățile ce intervin În această direcție sunt
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
satisface nevoile sale psihosociale fundamentale, cum ar fi nevoia de Înțelegere, de apartenență, de prietenie, de protejare a imaginii de sine. Cea de-a opta regulă, ascultarea suportivă, trebuie tratată În mod special, ea reprezentând o tehnică esențială atât În interacțiunile din cadrul populației generale cât și În procesul didactic. Așa cum am menționat În abordarea capitolului despre comunicare, cadrul didactic Întâmpină dificultăți În ascultare, În acceptarea punctului de vedere al elevului și În susținerea acestuia (elevului) indiferent de opinia personală. Modul În
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
trebuie să-l plasăm În context și În planul Înțelesului pe care evenimentul Îl are pentru individ; b) expresia „interacționalism simbolic” desemnează cele două fațete ale realității socioumane - oamenii interacționează pe baza simbolurilor și aceste simboluri Își au originea În interacțiuni; c) oamenii nu vehiculează mecanic simbolurile ci le interpretează și adaptează la schimbările survenite; d) interacționalismul simbolic postulează că individul și socialul se află În interdependență. Școala dramaturgică, subordonată acestei concepții, creată de E. Goffman, promovează ideea „vieții ca o
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
asupra participării noastre sociale. Pentru a fi unitară, autodezvăluirea utilizează și limbajul nonverbal În scopul autoprezentării. W. Chambliss (1969) ilustrează funcția de control a autodezvăluirii. Chamblis crede că oamenii Încearcă Întotdeauna să construiască o anumită imagine despre ei Înșiși În interacțiune cu ceilalți. Dacă indivizii cred că sunt văzuți de alții așa cum se văd ei Înșiși, interacțiunea este validă. Există situații În care indivizii nu vor ca imaginea despre ei Înșiși să fie percepută cu acuratețe. Ei Își induc, uneori, semenii
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
W. Chambliss (1969) ilustrează funcția de control a autodezvăluirii. Chamblis crede că oamenii Încearcă Întotdeauna să construiască o anumită imagine despre ei Înșiși În interacțiune cu ceilalți. Dacă indivizii cred că sunt văzuți de alții așa cum se văd ei Înșiși, interacțiunea este validă. Există situații În care indivizii nu vor ca imaginea despre ei Înșiși să fie percepută cu acuratețe. Ei Își induc, uneori, semenii În eroare, transmițându-le o imagine falsă și făcându-i să reacționeze pozitiv la acestă imagine
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
plaseze cât mai puțin În focarul atenției celorlalți - numai ocolirea extremelor de orice fel face posibilă preîntâmpinarea dezaprobării. Susie Scott (2005, 91) menționează că timiditatea apare În situații În care cei din jur sunt percepuți ca fiind mai abili În interacțiune. Dacă individul are o performanță pe care o evaluează ca incomodă, jenantă, ea este execerbată. Această jenă și rușine exagerate În intensitate generează Îndoieli și nesiguranță În autoprezentare, de unde și o precauție În autoprezentarea vestimentară. Persoanele competente social abordează un
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
sunt strâns modulate de motive — motivație și motivele se Îndeplinesc prin conduite. Foarte rar se poate explica o acțiune sau o conduită pe baza unui singur motiv; În mod normal, conduitele noastre sunt dinamizate de o constelație de motive În interacțiune, ceea ce denumim de obicei, prin noțiunea de motivație. Noțiunea de motivație se referă atât la aspectul energetic, dinamic al comportamentului uman, și la aspectul de conținut (procesele psihice). Acceptând definiția formulată Încă din 1943 de Al. Roșca: motivația reprezintă „totalitatea
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
Încrederea, integritatea, mândria, pasiunea. a) Încrederea este un sentiment ce apare pe baza unor emoții pozitive În relația client marcă, client-produs etc. Încrederea se dezvoltă prin „imaginile mentale create de mărci, prin experiențele cu produsele și serviciile respective sau prin interacțiunile cu angajații sau reprezentanții companiei”. Formarea sentimentului de Încredere depinde de calitățile tehnice ale produselor ce funcționează impecabil, de Înțelegerea nevoilor consumatorilor, de satisfacerea trebuințelor dar și de expectanțele acestora. Foarte importantă este „alinierea dintre așteptările clientului și experiența palpabilă
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
și În firme, mărci românești producătoare de suplimente alimentare, tincturi și remedii pe bază de plantem argilă, alge etc. 3) interes față de revistele unor mari companii ce promovează medicamente și descriu efectele acestora În diferite stadii ale bolilor sau În interacțiune cu alte medicamente. 4) grijă, teamă și atitudine de hiperprotecție crescute În raport cu starea proprie de sănătate. 5) deschidere spre comunicare În acumulare de informații cu privire la tratamente prin lectura frecventă a unor publicații ce oferă astfel de date cum sunt „Formula
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
mândriei și altor sentimente În legătură cu produsele, mărcile firmei. Într-o societate de hiperconsum, pentru protecția consumatorului trebuie promovate: responsabilitatea companiilor și firmelor față de calitatea și efectele produselor medicamente și suplimente alimentare; creșterea fondurilor alocate de companie pentru studierea efectelor de interacțiune și a celor colaterale ale produselor În raport cu cele alocate promovării lor; sporirea activităților de educație medico-sanitară a populației de toate vârstele prin descrierea pericolelor În cazul hiperconsumului de medicamente și suplimente alimentare; educarea de la vârste timpurii a atitudinilor de igienă
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
a lui I. L. Caragiale. Se știe de asemenea că oricare dintre arte are o teorie a ei, aceasta reprezentând o categorie filosofică (există o filosofie a artei) care desemnează reflectarea abstractă a realității obiective. Teoria, În general, se află În interacțiune cu practica, Își are izvorul În disponibilitățile practicii sociale. De aceea se consideră că teoria este o generalizare a practicii și Își atinge scopul și mijlocul de verificare, când rezultatele ei Își găsesc Împlinirea În practică. Dacă atunci când este vorba
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
deosebire notabilă între cele trei arii. Wallerstein apreciază că o asemenea stratificare a fost determinată nu de un ansamblu de cauze „monumentale”, ci un sistem de „mici diferențe”. Stratificarea mondială pune în discuție „un principiu general conform căruia, în cadrul unei interacțiuni sociale, micile diferențe inițiale sunt întărite, stabilizate și, cu timpul, devin tradiționale” (Wallerstein, 1990, p. 131). A.G. Frank subliniază acest lucru încă și mai răspicat: Dezvoltarea și subdezvoltarea economică sunt cele două fețe ale aceleiași monede. Amândouă sunt consecința necesară
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
factorilor de decizie: intelectuali, politicieni, economiști, profesori, cercetători din diverse domenii (spre exemplu, atât științe sociale și politice, cât și matematicieni), de pe toate continentele. Aurelio Peccei spunea în termeni ce rămân actuali: „Viața pe planetă constituie o imensă rețea de interacțiuni; toate activitățile, toate națiunile, regiunile și regimurile sunt, de fapt, interdependente într-o sigură lume”. Clubul a fost constituit în aprilie 1968 în urma unei sesiuni de brainstorming ce a avut loc la Roma (de unde și numele Clubului), întrunind 36 de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cercetare sub titlul „baza de cunoaștere” a fiecărei țări. Iar faptul că termenul-cheie și obiectivul acestei ere a cunoașterii le constituie încurajarea „inovației”, confirmă accentul pus de Raport pe învățarea inovativă. O altă afirmație - și anume „Învățarea este rezultatul unei interacțiuni” - a fost ulterior demonstrată de un alt Raport, mai recent, către Clubul de la Roma: The Double Helix of Learning and Work. Tipul de interacțiune cu consecințele cele mai importante pentru învățare este munca. Învățarea și munca sunt asemuite metaforic celor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
accentul pus de Raport pe învățarea inovativă. O altă afirmație - și anume „Învățarea este rezultatul unei interacțiuni” - a fost ulterior demonstrată de un alt Raport, mai recent, către Clubul de la Roma: The Double Helix of Learning and Work. Tipul de interacțiune cu consecințele cele mai importante pentru învățare este munca. Învățarea și munca sunt asemuite metaforic celor două spirale ale unui cod genetic. Premisa legăturii lor organice le-a permis autorilor să formuleze soluții pentru scoaterea din impas a celor mai
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
nici măcar cu prilejul prăbușirii comunismului. Probabil că, dacă s-ar fi mobilizat în direcția definirii tranziției către capitalism, intelectualitatea occidentală ar fi avut resursele și cunoștințele necesare pentru a construi un proiect de societate capitalistă, lăsând proiectul tranziției la latitudinea interacțiunii dintre clasa politică occidentală și cea a societăților în tranziție. Dar comunismul s-a prăbușit tocmai într-un moment în care capitalismul însuși era „la răscruce”, adică într-o dispută destul de aprigă cu privire la formele pe care urmează să le ia
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
social european concentrează eforturile de a defini și a implementa standarde sociale minime și standarde ale unei „bune guvernări” în procesul de reformă și aspiră să devină un model pentru întreaga lume (Diamantopoulou, 2003a). La nivelul Uniunii Europene, viziunea privind interacțiunea politicilor privește: politica socială cu obiectivele sale de coeziune socială, politica economică bazată pe competiție și dinamism și politica de ocupare a forței de muncă orientată spre ocuparea deplină a forței de muncă și calitatea muncii (Jorens, 2004, p. 11
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și Putnam. Bourdieu ([1980] 1986) propune o clasificare a resurselor care conține, alături de capitalul material și de cel cultural, și capitalul social. Acesta este înțeles ca o proprietate intrinsecă a rețelelor de relații sociale, a permanentului schimb social implicat de interacțiunile din cadrul grupului social. Apartenența la grup le asigură indivizilor accesul la resursele controlate de grupul în cauză și/sau de membrii acestuia, constituind, prin urmare, o formă de capital. Coleman (1988, 1990) caută să explice capitalului social prin funcțiile sale
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a structurii sociale, constituindu-se ca atribut al relațiilor dintre actorii sociali (atât individuali, cât și corporați) și - mai exact - al sistemului de norme ce guvernează aceste relații, având ca nucleu dur reciprocitatea și încrederea. Capitalul social se referă la interacțiunile la care indivizii iau parte, fiind inclus în rețelele sociale și în normele asociate acestora și manifestându-se prin participarea indivizilor la formarea și funcționarea instituțiilor, în încrederea în aceste instituții, în alți indivizi sau grupuri de indivizi. Toate aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
relațiile, în ansamblul lor. Exceptând accesul la îngrijire medicală, probabil capitalizat de-a lungul vieții, între 10 și 20% dintre repondenți au declarat în octombrie 2003 că au prieteni sau cunoștințe care îi pot ajuta în rezolvarea diverselor situații de interacțiune cu autoritățile sau de facilitare a accesului la diverse resurse: locuri de muncă, credite, afaceri. Cifrele sunt aproape aceleași și pentru alte valuri ale BOP (mai 2003, mai și noiembrie 2002, 2001). Costul financiar imediat al activării relațiilor utile este
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
superioare (Voicu, 2004) prezintă stocuri mai reduse de capital social util dezvoltării, preferând, în schimb, implicarea într-o țesătură de relații situate la nivel familiar. Acestea sunt mai puțin utile, așa cum puțin utile sunt și relațiile cu vecinii. În schimb, interacțiunea frecventă cu colegii de muncă și de școală, implicarea activă în viața asociativă și dezvoltarea unor rețele extinse de prieteni cu statusuri cât mai diferite constituie o premisă importantă pentru creșterea individuală, comunitară și socială. În România, atât implicarea în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
din România ultimilor 15 ani. Oamenii care fac parte din rețelele dense aflate în miezul vieții sociale din scară nu numai că beneficiază de informații mai bune referitoare la problemele scării, ci se și mobilizează mai ușor de vreme ce omogenitatea socială, interacțiunea frecventă și constantă și împărtășirea acelorași griji le-au sporit angajamentul față de normele responsabilității sociale și sentimentele de încredere și de reciprocitate. Majoritatea liderilor și a participanților activi în inițiativele colective sunt recrutați prin aceste rețele sociale centrale. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de bunuri publice. Un instrument conceptual util pentru înțelegerea acestor inițiative este distincția dintre lideri, membrii activi și cei inactivi. În termeni generali, liderii și activii de la nivel local sunt mobilizați prin rețele sociale care sunt produsele unor procese și interacțiuni de lungă durată. Cei mai activi membri ai unei colectivități sunt cei care au timp, sănătate, competențe civice, simțul eficacității personale și un fel de activism fundamental. Persoanele cele mai angajate în rezolvarea problemelor colective au percepții pozitive despre ele
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
realizabilă prin creșterea economică), dreptate (prin distribuția echitabilă a veniturilor), democrație (prin participare), ordine (prin coeziune și solidaritate), armonie (prin independența și suveranitatea țării). Alte abordări asupra dezvoltării sociale consideră că aceasta este rezultatul competiției între state, efectul conjugat al interacțiunilor internaționale, al evoluției sistemului mondial, nu consecința politicilor naționale (Wallerstein, 1996). Indicatorii sociali, în ansamblul lor, sunt definiți ca indicatori care devin elemente ale acțiunii (Mărginean, 2002), reflectând anumite trăsături ale fenomenelor și proceselor sociale, măsurând atât starea obiectivă a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
pe larg în activitatea întreprinderilor economice. Specificul indicatorilor sociali poate fi delimitat prin faptul că accentul este plasat pe măsurarea condițiilor de viață ale indivizilor, comunităților, colectivităților. Calitatea și evoluția condițiilor de viață sunt un scop sau un efect al interacțiunii dintre alte caracteristici, privite ca mijloace (profitul economic) sau cauze (starea sistemului natural); chiar atunci când se măsoară alte caracteristici decât cele sociale (produs intern brut, număr de spitale, calitatea mediului), acestea sunt raportate la populație (PIB per capita, ponderea populației
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]