23,741 matches
-
decât 300 de hopliți (infanterie grea). Acestora li se adăugaseră detașamente ale altor polisuri, care nu depășeau 5000 de oameni. Erau trupe pestrițe, ușor înarmate, mai slab instruite, pe care se putea baza în mai mică măsură. Educația dură, uneori sălbatică, a bărbaților spartani, producea de secole numai războinici de elită, antrenați excelent, atât individual cât și în grup, cu un moral la fel de rece și pragmatic ca și piatra cazărmilor. Acea educație grosieră și neiertătoare devenise celebră încă din antichitate, transmițând
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
se căsătorește cu Chera Duduca. Noul domnitor, Alexandru Suțu îl numește pe Dinu Păturică stolnic și tot acum Dinu Păturică îl cunoaște pe Ipsilanti, conducătorul Eteriei care îi oferă două județe dacă organizează omorârea lui Tudor Vladimirescu. Stăpân atotputernic, jefuiește sălbatic țăranii care nu mai pot suporta și se răscoală. La domnie vine Grigore Ghica care îi primește pe țărani cu jalba-n proțap, află despre fărădelegile lui Păturică și dă ordin să se facă dreptate. Dinu Păturică este aruncat la
Ciocoii vechi și noi () [Corola-website/Science/302508_a_303837]
-
jocului se accelerează, firește. Jucătorii, cuprinși de după mijloc, formează un zid compact de corpuri care se mladie, se îndoaie, se răsucește, și tresaltă cum poruncesc lăutarii. Cu cât se prind mai tare jucătorii, cu atât muzica devine mai zvăpăiată, mai sălbatică. Picioarele flăcăilor scăpară vijelios, schițează figuri de tropote, sărituri de spaimă, zvâcniri de veselie. Apoi, deodată, cu toții, cu pași săltați și foarte iuți, pornesc într-un vârtej. Zidul viu te avântă când încoace, când încolo, lăutarii pișcă vehement strunele înăsprind
Ciuleandra (roman) () [Corola-website/Science/302634_a_303963]
-
la țară, cum se năpustea să pună mână pe corpul fără cap ce se zvârcolea și sărea de ici-colo împroșcând cu sânge în toate părțile”, participând la dueluri: ”nu vreau să am copil asasin nici măcar în duel”, sau comportându-se sălbatic cu ființa iubită: Apoi pornirea lui stranie și irezistibilă, când posedă o femeie, de-a o ucide într-o îmbrățișare supremă sau cu o sărutare ca să-I oprească definitiv respirația. Multe femei i-au și spus, mai în glumă, mai
Ciuleandra (roman) () [Corola-website/Science/302634_a_303963]
-
treptat acest tip de economie se schimbă, creșterea bovinelor devenind mult mai avantajoasă, astfel, în fazele târzii ale culturii, Starčevo-Criș III și IV, procentajul de bovine crește peste 35%, devenind predominant mai târziu în cadrul culturii Vinča de exemplu. În cadrul speciilor sălbatice identificate s-a observat preponderența cerbului, acesta fiind vânatul preferat urmat apoi de porcul mistreț. Există și alte specii sălbatice, însă procentajul acestora este atât de mic încât se consideră că apar datorită unei „vânători accidentale”. În ceea ce privește practicarea agriculturii, există
Cultura Starčevo-Criș () [Corola-website/Science/302737_a_304066]
-
III și IV, procentajul de bovine crește peste 35%, devenind predominant mai târziu în cadrul culturii Vinča de exemplu. În cadrul speciilor sălbatice identificate s-a observat preponderența cerbului, acesta fiind vânatul preferat urmat apoi de porcul mistreț. Există și alte specii sălbatice, însă procentajul acestora este atât de mic încât se consideră că apar datorită unei „vânători accidentale”. În ceea ce privește practicarea agriculturii, există dovezi privind cultivarea cerealelor, fiind identificate până în prezent: grâul, orzul și meiul. Terenurile folosite în cultivarea plantelor sunt presupuse a
Cultura Starčevo-Criș () [Corola-website/Science/302737_a_304066]
-
mobilierului și locurile ascunse (care sunt dintre cele mai ciudate) pentru a pune mâna pe toate cărțile, care sunt strânse, mai apoi, în saci și arse - proces care imprimă o bucurie devastatoare în sufletele acestor pompieri; o mulțumire de necrezut, sălbatică, oglindită crud in privirile lacome și satisfăcute, ca de canibali prea înfometați. În lipsa acestor neobișnuite activități, ei devin instructori pentru viitorii lor înlocuitori - elevi și studenți. Orele de studiu susținute sunt parcă de râs sau parcă de plâns - se fac
Fahrenheit 451 (film) () [Corola-website/Science/302755_a_304084]
-
în conformitate cu procedura stabilită în art.18 2.:n luarea deciziei dacă o țară terță poate apare pe lista la care face referire paragraful 1, trebuie ținut cont în special de (a)starea de sănătate a șeptelului, a altor animale domesticeși sălbatice din țara respectivă, cu referire specială la bolileexotice ale animalelor și la situația de sănătate din țararespectivă care ar putea pune în pericol sănătatea animalelor din statul membru (b)regularitatea și rapiditatea informațiilor furnizate de țara respectivă, referitoare la existența
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86757_a_87544]
-
Coreea, Japonia, Indonezia, Indochina, pe valea Gangelui, precum și în lumea arabă. Orezul a pătruns în lumea europeană abia din secolele XV-XVI, culturile orezului fiind marginale și restrânse. În Lumea Nouă, predomina cultura porumbului, mai ales în Mexic. Era cultivat porumbul sălbatic, din care rezultau știuleți de 2-3 cm, cu câteva zeci de boabe. Abia când oamenii au început să selecteze semințele au început că roadele să fie de calitate, iar randamentele au fost mai mari. Cultura porumbului s-a extins din
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
păzită de dragonul Smaug. Călătoria lui Bilbo îl poartă din împrejurimile rurale luminoase adânc în teritoriile întunecate. Povestea este relatată sub forma unei căutări împărțite pe episoade, majoritatea capitolelor introducând o creatură sau un tip specific de creatură din Ținuturile Sălbatice ale lui Tolkien. Acceptându-și latura romantică și aventuroasă (latura Took) și folosindu-și bunul simț, Bilbo atinge un nou nivel de maturitate, competență și înțelepciune. Punctul culminant al poveștii îl constituie Bătălia celor Cinci Armate, în care multe dintre
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
care îl provoacă la un joc de ghicitori cu miză mortală. Cu ajutorul inelului, care îl face invizibil, Bilbo scapă și se alătură gnomilor, crescând în ochii lor. Aceștia sunt din nou urmăriți de un grup de orci și wargi(lupi sălbatici), dar intervenția vulturilor le salvează viața. Păsările îi duc în apropiere de casa de Beorn, un om care se poate preschimba în urs. El îi ajută să ajungă în Codrul Întunecat. La marginea pădurii, Gandalf se desparte de prietenii lui
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
pentru a fi vizibile când harta era ținută spre lumină. În cele din urmă, costurile și umbrele de pe hartă - care o făceau dificil de reprodus, au rezultat în designul celor două hărți de la sfârșit, "Harta lui Thror" și "Harta Ținuturilor Sălbatice", ambele tipărite cu negru și roșu pe fundalul crem al hârtiei. Inițial, Allen & Unwin intenționau să ilustreze cartea doar cu hărțile de la sfârșit, dar schițele lui Tolkien au fascinat atât de mult conducerea editorială, încât acesta a decis să le
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
în cea anglo-saxonă), are propriul său limbaj, diferit de cel al personajelor principale. Forma de bază a poveștii este a unei căutări, povestită în episoade. În cea mai mare parte a cărții, fiecare capitol introduce un locuitor diferit al Ținuturilor Sălbatice, unii fiind prietenoși și ajutându-i pe protagoniști, iar alții fiind periculoși și amenințători. Tonul general e luminos, fiind presărat cu cântece și umor. Un exemplu de folosire a cântecului pentru a menține tonul este acela în care Thorin și
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
a deosebi forma de culoare și aceasta de materie, apoi de a maria, într-un impuls compoz- ițional iubitor al echilibrărilor pe oblice armonice. Pictura lui Val Gheorghiu este un exemplar inel de creștere, de după epoca abstracției și a neofigurativului sălbatic, inel circumscris, cu deliberare, miezului dur al modernității europene"
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
Dalmatina"), șopârla de munte ("Lacerta Vivipara"), năpârca ("Anguis Fragilis") și șarpele de pădure ("Elaphe longissima"). Dintre păsări amintim șorecarul comun ("Buteo Buteo"), acvila țipătoare mică ("Aquila Pomarina"), mai multe specii de păsări cântătoare, iar dintre mamifere lupul ("Canis Lupus"), pisica sălbatică ("Felis Silvestris"), jderul de pădure ("Martes Martes"),vidra etc. Posibilități de acces. Accesul cel mai ușor este cu mașina. Astfel, dinspre est, de la Huedin se poate lua drumul asfaltat Huedin - Sâncrai - Călata - Răchițele. Dinspre nord, accesul se poate face pe
Masivul Vlădeasa () [Corola-website/Science/303231_a_304560]
-
comunitară - "Muntele Tâmpa", la baza desemnării căruia se află specii de faună și floră protejate prin "Directiva Consiliului European" (anexa I-a) 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică), sau aflate pe lista roșie a IUCN; dintre care: ursul brun ("Ursus arctos"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), croitorul alpin ("Rosalia alpina"), papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), mătăciune ("Dracocephalum austriacum") și stânjenelul sălbatic ("Iris aphylla ssp. hungarica"). Muntele Tâmpa prezintă o arie naturală
Tâmpa () [Corola-website/Science/303239_a_304568]
-
conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică), sau aflate pe lista roșie a IUCN; dintre care: ursul brun ("Ursus arctos"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), croitorul alpin ("Rosalia alpina"), papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), mătăciune ("Dracocephalum austriacum") și stânjenelul sălbatic ("Iris aphylla ssp. hungarica"). Muntele Tâmpa prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Acesta conservă cinci tipuri de habitate naturale de interes comunitar
Tâmpa () [Corola-website/Science/303239_a_304568]
-
Stipa pulcherrima"), ciuboțica cucului de munte ("Primula elatior"), coada-iepurelui ("Sesleria rigida"), crucea voinicului ("Hepatica transsilvanica" - plantă endemică), floarea-paștelui ("Anemone nemorosa"), lalea pestriță ("Fritillaria meleagris"), nemțișor de stâncă ("Consolida regalis"), obsigă ("Bromus barcensis"), omag galben ("Aconitum anthora"), stupiniță ("Platanthera bifolia"), zambilă sălbatică ("Hyacinthella leucophaea"), piperul-lupului ("Asarum europaeum"), flămânzică ("Draba nemerosa"), clopoțel de munte ("Campanula carpatica"), vinariță ("Asperula odorata"), steliță vânătă ("Aster amellus"), gălbinele ("Lysimachia punctata"), sânziene albe ("Galium mollugo"), dumbăț ("Teucrium chamaedrys"), sugărel ("Teucrium montanum"), strașnic ("Asplenium thricomanes"). Specii faunistice: porc mistreț
Tâmpa () [Corola-website/Science/303239_a_304568]
-
mare; (7) întrucât ar trebui prevăzută protecția zonelor de pepinieră, ținându-se cont de condițiile biologice specifice din diferitele zone vizate; (8) întrucât în Directiva 92/43/CEE (1) Consiliul a stabilit măsurile de conservare a habitatelor naturale, a naturii sălbatice și a faunei; întrucât lista organismelor marine care intră sub incidența prezentului regulament conține nume de specii protejate prin cerințele respectivei directive; (9) întrucât Parlamentul European a adoptat pe 25 octombrie 1996 rezoluția cu privire la comunicarea din partea Comisiei privind punerea în
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/88933_a_89720]
-
adăugați copaci, și deși în 1994 și soțul ei Frederick Bone a murit, copiii lor au continuat plantările. Turme de diferite specii de căprioare se deplasează în voie prin parc. De asemenea parcul este un refugiu pentru multe alte specii sălbatice, inclusiv veverițe, iepuri, diverse insecte (printre care rădașca), copaci foarte bătrâni, ca și multe specii de ciuperci. Parcul Richmond este o arie protejată prin lege pentru rădașcă. În timpul domniei Regelui Edward (1272-1307) zona era cunoscută ca Domeniul Sheen. Numele a
Richmond Park () [Corola-website/Science/303387_a_304716]
-
h. Raza minimă a virajelor este de 4000 m, iar semnalizarea feroviară este îmbarcată la bordul trenurilor. Liniile cele mai moderne permit atingerea unor viteze de croazieră de 320 km/h, sunt îngrădite pentru a nu exista accidente cu animale sălbatice și nu au treceri la nivel. Recordul mondial de viteză pe calea ferată, care datează din 3 aprilie 2007 (574,8 km/h) a arătat că liniile de mare viteză sunt capabile din punct de vedere mecanic să suporte viteze
TGV () [Corola-website/Science/303391_a_304720]
-
vasculare, ca antidiareic, în tulburări de menopauză și hemoragii interne. Strugurii au proprietăți diuretice, fiind recomandați bolnavilor cu afecțiuni cardio-renale, în constipație cronică și obezitate. Seva de primăvară ("plînsul viței") se folosește în dermatite și conjunctivite. V. sylvestris Gmel. (vița sălbatică) este răspîndită în România în păduri umede dinvalea rîurilor Nistru și Prut și are flori unisexuate, dispuse dioic, iar bacele sunt mici, de culoare albastru-violacee. Cuprinde specii lemnoase (arbori sau arbuști), erbacee sau suculente, adeseori cu latex. Florile lor au
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
Rizomii, datorită substanțelor active pe care le conțin, au acțiune diuretică, fiind utilizați în calculoză renală și vezicală, și pentru efectul lor colagog . Crește în pajiști, locuri ruderale, din stepă pînă оn etajul colinar. Daucus carota L. ssp. carota (morcovul sălbatic), are involucrul format din hipsofile penat-sectate. Crește spontan prin locuri ruderale sau prin pajiști. D. carota L. ssp. sativus (Hoffm.) Arcang. (morcovul cultivat) are rădăcinile groase, bogate în caroten (provitamina A). Datorită pectinelor din rădăcină, are proprietăți antidiareice, fiind recomandat
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
arcului (descoperiri în nordul Europei). La început, strămoșii oamenilor trăiau în așezările în aer liber, dar căutau să se adăpostească și în peșteri și aceasta după ce au descoperit focul în paleoliticul timpuriu, fiindcă acolo se mai ascundeau și diverse animale sălbatice (urși, pisici sălbatice). Peșterile au fost utilizate, inițial, doar în anotimpul rece, însă unele peșteri mai mari erau, probabil, locuite tot anul, după sfârșitul paleoliticului timpuriu. În paleoliticul mijlociu, Neanderthalienii au reușit să-și construiască colibe (adesea pe malurile apelor
Paleolitic () [Corola-website/Science/302420_a_303749]
-
nordul Europei). La început, strămoșii oamenilor trăiau în așezările în aer liber, dar căutau să se adăpostească și în peșteri și aceasta după ce au descoperit focul în paleoliticul timpuriu, fiindcă acolo se mai ascundeau și diverse animale sălbatice (urși, pisici sălbatice). Peșterile au fost utilizate, inițial, doar în anotimpul rece, însă unele peșteri mai mari erau, probabil, locuite tot anul, după sfârșitul paleoliticului timpuriu. În paleoliticul mijlociu, Neanderthalienii au reușit să-și construiască colibe (adesea pe malurile apelor), cu acoperiș de
Paleolitic () [Corola-website/Science/302420_a_303749]