22,890 matches
-
sau, după caz, de autoexpunere. El reordonează, după legi la fel de impenetrabile, fragmentele ce păreau să se disperseze permanent sau, În orice caz, să rămână simple segmente amorfe dintr-o improbabilă serie de lumi paralele. Or, talentul unifică miraculos particulele și senzațiile cărora subiectivitatea amenința să le dea un contur cu totul lipsit de claritate. Numai că acest autoportret prin ricoșeu este suma imperceptibilă a unui șir de imagini reflectate ale eului. Autoportretul direct și primitiv, propus de aproape toți autorii de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
modul obișnuit de a alcătui un autoportret. Modelul previzibil al acestuia este, desigur, portretul literar, așa cum l-a consacrat o Întreagă tradiție a exegezei critice. Așadar, creionându-și autoportretul, autorul de jurnale mai operează un fals: el Încearcă să dea senzația de realitate imitând o formulă a maximei artificialități: literatura. Acumulări orizontale Pledează pentru imposibilitatea autoportretului literar și o incompatibilitate de natură fizico-biologică: prin ce forță omul, o ființă „continuă”, articulată, se poate recunoaște Într-o modalitate de creație discontinuă prin
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ce amenință să se Întindă la nesfârșit. Avantajul jurnalului intim, spre deosebire de șevalet, constă În faptul că el nu acoperă nuanțele, trăsăturile ori formele abia schițate, pentru a le Înlocui cu altele mai ferme: În jurnalul intim, acumularea orizontală privilegiază instituirea senzației de materialitate și de mișcare paralelă la realitate. Ceea ce pictorul ascunde prin reveniri succesive asupra aceleiași părți din tablou, scriitorul se vede condamnat să lase expus privirii. Acest refuz al palimpsestului condamnă jurnalul intim la acumularea și exhibarea unui număr
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a unei existențe care simte nevoia să se comunice. Autoportretul e „un mimesis fără iluzie”21, o reîntoarcere spre spațiul adamic, pierdut, spre o matrice demult părăsită. Întreaga artă a scriitorului va consta, așadar, din umplerea unui gol, din crearea senzației că miracolul existenței primare, ideale și fantasmatice poate fi recuperat. Că, mai mult, el poate fi echivalat, pe anumite porțiuni, cu Însăși viața. Sau, cel puțin, cu literatura ca formă a existenței. Pe de altă parte, nu pot fi neglijate
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
-se realității care l-a creat. Material și imponderabil În egală măsură, el instituie și ordonează o lume. E un fond fără formă, posibilitatea Însăși devenită real. Din perspectiva unei filozofii a creației, jurnalul e reflecția mediată a conglomeratului de senzații și imagini numit realitate. Orice jurnal dobândește o identitate materială, o formulă care-l face inconfundabil și, În același timp, irepetabil. S-a observat de multă vreme (Béatrice Didier 1, Michel Foucault 2) că principalul adversar al jurnalului intim este
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
pot considera acest jurnal drept o ramificare naturală a persoanei mele”. Pentru Anaïs Nin, recunoscută pentru cărțile ei plasate la limita indecenței (Delta of Venus, Incest, Little Birds, A Spy in the House of Love), jurnalul e o Învălmășeală de senzații, asemănătoare celor Încercate de fumătorul de opiu care-și pregătește drogul. Ca practică a creației, jurnalul intim se debarasează de servituțile câtorva dintre genurile clasice. El e mult mai mult decât „spontaneitate eliberată de orice tehnică, simplă manifestare a nevoii
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ca autoinventare prin scris 59. Ambiția oricărui jurnal se definește, În cele din urmă, prin dorința de a reduce la o simplă cifră timpul, dominându-l, stăpânindu-l. El dă autorului iluzia că Îndepărtează din el elementul angoasant, care suprimă senzația deplinei libertăți de mișcare, a maniacalei exactități și a supremului adevăr. Adică a adevărului subminat de timp. Prin timp, prin gestul datării, jurnalul intim pune viața În ecuație matematică. Viața ca un număr, viața ca dată calendaristică Înseamnă, pentru cel
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
timpului narațiunii și a timpului narării se produce la jurnalele care tind să Încalce formula de bază. La cele care nu se mulțumesc cu simpla narare a lui le jour au jour, extinzându-se În spații temporale mai Îndepărtate, Împletind senzația scrierii directe cu nu mai puțin iluzoria tehnică a Îndepărtării. Timpul paralel se infiltrează acolo unde strategia narativă are În vedere recuperarea simultană a prezentului convențional și a trecutului Îndepărtat. Adică a unui timp care nu-l va intersecta niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
nevăzutului ce organizează subteranele discursului confesiv. Supusă presiunii timpului, memoria se modifică prin mărturisire. Intrând În patul procustian al fragmentarismului, ea unifică nivelele temporale ale jurnalului. Presiunea ei, mai slabă sau mai puternică, modulează amplitudinea iluziei. După anihilarea completă a senzației de incertitudine, dată de fragmentarismul „demonstrației” implicate de orice act literar, jurnalului Îi rămâne intactă, neintrată În mecanismele devoratoare ale rutinei, Încă o misiune: de a-și atinge, prin consecvență, cota maximă a fidelității față de propria-i existență și de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
văd așa cum nu au fost niciodată: explicabile, firești, logice, pline de sens. La rândul său, Întregul se contrage În fragment, proiectându-se În deschiderea abruptă a unei fantasme a discursului 69. Dacă „plăcerea lecturii” se dezvăluie lent, prin acumulare de senzații, de experiențe, Într-o complicitate crescândă cu autorul, plăcerea comprimării, a redactării fragmentare se descătușează instantaneu. Ea Înseamnă și trecerea unei probe de virtuozitate, de elasticitate a gândirii și a scrierii - un document al dexterității autorului. În ciuda mizei mari a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
toate celelalte enunțuri, trecute și viitoare, pentru că legea de funcționare a jurnalului intim este paradigmatică 85. Discurs parcelat, Închis Între parantezele unei date, el abolește distanța dintre subiectul enunțării și subiectul enunțului, restabilind-o, totodată, prin fatalitatea repetiției: zilele, Întocmai senzațiilor, Întâmplărilor sau gândurilor, se succed, redeschizând ceea ce părea definitiv Închis. Adevărata calitate a jurnalului intim - aceea de numitor comun al contrariilor unei vieți - se relevă În spațiul dintre astfel de segmente. Unite pe dedesubt, ochiuri ale aceleiași plase, fragmentele de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
noastre despre lucruri. Ceea ce numim experiență, ceea ce ni se impune simțurilor noastre: culoare, sunet, parfum, gust, cald, rece etc. sunt stări, sunt forme de gândire ale subiectului, a căror funcție este de a „ordona”, deci de a „obiectiva” stările sensibile (senzațiile). În final, „ordinea naturală” este oglinda, reflectarea „ordinii gândirii”. Prin urmare atât conținutul (materia) cunoștinței (experiența) cât și forma (ordinea) ei exprimă natura și puterea spiritului nostru. Noi nu cunoaștem realitatea în sine „lucrul în sine”, cum îl numește Kant
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
eficacitate, numai aplicate la experiență, la datele sensibile, de la care ele primesc materia (conținutul) și cărora ele le dau forma, ordinea necesară, deci obiectivitatea. Din aceste două alternative, se poate înțelege că: fără noțiunile spiritului percepțiile sunt oarbe; fără percepții, senzații, noțiunile sunt goale; Critica asigură, împotriva scepticismului, nu numai știința, ci și credința religioasă, că rolul ei este de două ori fericit, și iată cum: dacă lumea „deasupra celei sensibile” nu poate fi simțită cu inima, poate fi obiectul credinței
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
urinare și defecație, adesea până la vârsta de 6-7 ani. Nivelul perceperii comunicării se plasează în general pe plan senzitiv-concret-situativ și mai târziu pe plan reprezentativ. Cu privire la nivelul senzitiv nu pare să ofere o altă semnificație decât aceea din care reiese senzația sa proprie: de foame, de sete, de frică, de refuz, de apărare etc. În comunicarea concretă au semnificație aspecte și forme funcționale: culoarea, forma obiectului conținutul și alte aspecte percepute și asociate cu experiența lui anterioară cu acestea ca gust
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
de sens și corectă. Ne spune ce putem aștepta și ce nu, ne ajută să găsim foarte repede semnificațiile corecte. * Contextele pot fi vizuale și nevizual. Nivelurile (perceperii) comunicării * Nivelul senzitiv nu oferă altă semnificație decât aceea care reiese din senzația respectivă. * Nivelul concret semnificația apare împreună cu prezentarea concretă (forma, conținutul și formele funcționale sunt unite ca un întreg). * Nivelul reprezentativ informația este împachetată în simboluri stabilite sau informația este relatată de un conținut de comunicare care pe moment nu este
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
în legătură cu mediul înconjurător (funcția de semnalizare acustică) are atribuție deosebită în formarea graiului, prin capacitatea deosebită a analizatorului complex „audio verbo motor”, cu o funcție unitară. Copilul învață vorbirea pe cale naturală auzind cuvintele și imitând, rol deosebit având auzul fonematic. Senzațiile auditive sub formă de sunete sau zgomote iau naștere prin stimularea organelor receptoare ale melcului iar pentru localizarea sunetelor în spațiu intervin nu numai organele receptoare, ci și nivelurile superioare ale analizatorului auditiv. Undele sonore sunt longitudinale și reprezintă o
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
moleculară în direcția transmiterii energiei. Unda sinusoidală determină înălțimea sunetului și se exprimă prin intensitatea sunetului, precum și printr-un număr de armonici care au drept rezultate calitatea sau timbrul sunetului. Intensitatea sunetelor este o particularitate de mare importanță pentru elaborarea senzațiilor acustice. Urechea umană este foarte sensibilă, ea putând percepe extrem de slabe sunete (la cel mai slab sunet ce poate fi auzit, vibrația timpanului nu poate fi văzută la microscop). Intensitatea sunetelor se măsoară în decibeli (o zecime dintr un bel
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
130 db.). Cercetătorii au stabilit diverse scale auditive, în care se arată nivelul de intensitate pentru diferite sunete sau zgomote. Exemple: vorbirea șoptită are cam 20 db, conversația normală cam 50-70 db, iar atunci când nivelul de intensitate atinge 130 db senzația devine dureroasă. Unele tonuri au o frecvență foarte ridicată încât nu le putem auzi, indiferent de intensitatea lor, iar altele o frecvență atât de joasă, încât nu sunt percepute drept sunete, ci doar ca vibrații. Cea mai înaltă frecvență care
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
sincronizate prin bătăi cu vârful piciorului, cu pronunțarea sau citirea de proverbe, zicale, versuri, frământări de limbă, menite a le întreține atenția și interesul. Învingerea stereotipizării se realizează greu, deși se corectează sunete și se dezvoltă sistematic mimica articulatorie și senzația ritmului. În concluzie: balbismul este o categorie nosologică foarte diversă cu o etiologie complicată și o simptomatologie variată, în funcție de structura psihică și fiziologică a logopatului. Diagnosticul este o problemă de mare responsabilitate, căci în baza acestuia se conturează o metodică
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
asupra stărilor patologice, s-a constatat pe bază de observare a bolnavilor o vindecare rapidă (aproape instantanee) a diferitelor boli: tuberculoză osoasă sau peritoneală, abcese reci, plăgi supurate, lupus, cancer etc. Mai întâi pacientul acuză o mare durere, apoi subit, senzația unei vindecări complete, în câteva secunde, minute, mult câteva ore, plăgile se cicatrizau, simptomele generale dispăreau, pofta de mâncare revenea. Uneori dezordinile funcționale dispar înaintea leziunii anatomice. Deformările osoase caracteristice morbului Pott, ganglionii neoplazici, mai persistă 2-3 zile din momentul
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
parte, dar pe de altă parte, tirul excitațiilor senzoriale somatice și afective ne mențin într-o permanentă stare de crispare și disconfort somatic și spiritual. Orice stare tensionată și orice efort mental se materializează pe planul sensibilității somatice printr-o senzație de tensiune musculară, care la rândul ei, întreține tensiunea psihică inițială sau, poate chiar genera o nouă stare tensională. Într-un asemenea cerc vicios tehnicile modeme și științifice propun și practică relaxarea și repausul, în scopul economisirii și refacerii energiei
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
prezintă tulburări de identitate: identitate de sex, imagine de sine, modele de valori; senzualitate excesivă, drogomanie, înclinare de manevrare a terțelor persoane, pentru atingerea propriilor scopuri; are manifestări de iritabilitate de lungă durată, de la câteva ore la câteva zile; are senzația permanentă de vid sufletesc și angoasă; prezintă o accentuată instabilitate psiho-afectivă, cu trecere rapidă de la o dispoziție până la contrariul ei, de la o stare normală, la depresie; face eforturi disperate pentru a evita căderea în depresie. Terapia profilactică și de manifestare
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
gândire, creativitate, voință, memorie, imaginație) a fost, de asemenea, dovedite științific: din punct de vedere psiho-afectiv și al relației fizic psihic, mișcarea ar fi elementul care ar susține dualitatea „corp - minte” (mens sana in corpore sano). Mișcarea, prin generarea de senzații simple și complexe, favorizează conștientizarea propriului corp, acționând asupra stărilor afectiv-emoționale (stimulând optimismul, implicarea activă a individului etc.) dar și asupra proceselor fizice care susțin activitatea psihică a structurilor nervoase (oxigenarea creierului și asigurarea surselor energetice specifice acestuia). Din acest
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
fi extenuat și restul corpului tău nu va simți efectele deloc”12. Apoi, aceeași autorii recomandă practicanților de activități sportive să alerge atât timp cât a durat execuția flotărilor (aproximativ 800 m, cca. 3 minute) și să încerce să conștientizeze ceea ce simt. Senzațiile pe care alergătorul le simte sunt mult mai complexe, diferite și multiple. „Nu ți-a luat mai mult să alergi decât ți-a luat să faci flotările, dar compară reacțiile corpului. Flotările ți-au obosit în mod excesiv mușchii umerilor
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
rehidrateze, dar și să reechilibreze mineral organismul (este cunoscută deja pierderea de minerale prin transpirație la eforturile de lungă durată); recomandăm ca hidratarea cu apă sau alte băuturi (cele pe bază de electroliți, săruri) să fie făcută înainte de a apărea senzația de sete (pentru a nu fi tentați să ingerăm cantități mari de apă, atunci când o facem la apariția senzației de sete); în cazul ședințelor de jogging, care durează până la 40 minute, specialiștii în nutriție sportivă susțin că apa sau băuturile
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]