22,289 matches
-
cuvânt real introdus pe scenă? În fine, se râde de această falsă virtute. Domnul fie lăudat! Poetul își va putea urma inspirația tot atât de liber ca și în proză, și parcurge fără obstacole întreaga scară a ideilor sale fără a se teme că îi fug treptele de sub picioare." Traducerea lui Vigny, care taie unele bucăți de scenariu, care minimalizează multe distanțări de la normă în limbaj, care atenuează brutalitatea sălbatică a lui Iago, rămâne totuși timidă. În ciuda scandalului pe care îl suscită, piesa
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
toate acestea fiind dovezile unei Îndrăzneli nelimitate: Adevăr e c-ai chitit/Pan a nu fi mazilit/ Să despărți a ta domnie/De a noastrămpărăție?/ Că de mult ce ești avut/Bani de aur ai bătut,/Făr-a-ți fi de mine teamă,/Făr-a vrea să-mi dai seama." Intuind sensul și gravitatea acuzațiilor, precum și pericolul care-l pândește, Constantin Brâncoveanu răspunde evaziv, făcând referire indirectă la situația critică În care se află: ,,De-am fost bun, rău la domnie,/Dumnezeu singur o
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
strămoșii lui. Și așa, din om în om, pricepuseră cum cele două ape se apropie puțin câte puțin, ghicind astfel că va veni și o zi când ele se vor uni, cumva. Zi a cărei apropiere o pândeau și o temeau acum și Vrăjitorul și Omulețul, ucenicul lui, așa cum le fusese rânduit. La toate astea se gândea și le visa cu ochii deschiși, așa cum îi era obiceiul. Se afla într-o astfel de zi de pândă, cuibărit la soare, cu fața
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
În repetate rânduri că nu există nici o dovadă sigură În acest sens (Leroi-Gourhan, 1964; 1976). Printre mormintele musteriene, vestigiile de la Kebara ne constrâng să discutăm despre descărnare și, prin ricoșeu, despre „cultul craniilor” sau al capetelor, despre necrofagie și canibalism, teme foarte dragi, Însă evazive și dificile, ale discursurilor despre religia preistorică. Aceste acțiuni umane trebuie mai Întâi relevate, fără echivoc, de documentarea arheologică; apoi, trebuie exclusă funcția pur alimentară și, În final, trebuie demonstrată legătura cu religia sau cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îmbracă, obosesc, dorm etc. Cultul divin este conceput În mod fundamental ca un serviciu pe care omul Îl aduce divinității pentru a-i satisface toate aceste nevoi „umane”. De asemenea, zei iubesc, urăsc, se Înfurie, sunt generoși, capricioșii, apatici, se tem de amestecurile celorlalți, Își reproșează aventurile, se lasă corectați, iubesc dreptatea, dar Îi depășesc limitele, sunt geloși, răzbunători, Îndurători etc. Antropomorfismul privește inclusiv diferențierea sexuală dintre zei; de fapt, această diferențiere stă la baza vieții lor, după cum s-a afirmat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Anu"; Însă reușește să scape datorită Învățăturilor oferite cu iubire de către tatăl său Ea. Ba mai mult, Anu ajunge să Îi ofere „pâinea și apa vieții”, care l-ar fi făcut nemuritor. Dar Adapa, urmând până la capăt Învățăturile tatălui său, temându-se că ar putea fi vorba despre „pâinea și apa morții”, refuză oferta și, odată cu aceasta, și nemurirea. Pentru că nu se poate crede că zeul Înțelepciunii ar fi făcut o asemenea greșeală, sfătuindu-l rău pe fiul său să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dotați nici cu nemărginire. Aceștia, după cum s-a menționat deja (subcapitolul 3.4a), Își Împart puterea divină, care este considerată nemărginită, dar care nu aparține unei singure divinități. Zeii sunt asemenea multor monarhi pământeni, care se condiționează reciproc și se tem unii de alții. Este adevărat că, potrivit tradiției mesopotamiene antice, Anuxe "Anu"(m) este divinitatea supremă din care s-au născut ceilalți zei; Însă Anu(m) nu este un monarh absolut, ci puterea pare să-i aparțină concret lui Enlilxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să protejeze și să binecuvânteze țara după ce a decis reconstrucției ei. Și regatul infernului, guvernat de Ereșkigalxe "Ereșkigal" și Nergalxe "Nergal", deține o curte formată din zei și demoni. Demonii, despre care se va vorbi În subcapitolul 4.9b, sunt temuți de om, fiind considerați un mare pericol. După cum se vede, la mesopotamieni, Întregul cosmos beneficiază de prezența și stăpânirea divinității. 5. Triada cosmicătc "5. Triada cosmică" După cum am spus deja, În religia mesopotamiană a avut o mare importanță, din punct
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sau sub (pământ)... tu cunoști hotărârile fiecărei țări, deși au limbi atât de diferite, tu le cercetezi atitudinea... Tu vii În ajutorul călătorului, a cărui viață este atât de apăsătoare. Tu Îl sfătuiești pe cel care străbate marea și se teme de talazuri... Tu nimicești puterea celui care plănuiește lucruri rele... Tu Îl pui În butuci pe judecătorul nedrept. Utuxe "Utu"/Șamaș avea două mari centre de cult la Larsa și Sippar În regiunea babiloniană: templul său se numește Ebabbar, „Casa
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
infernului Ereșkigalxe "Ereșkigal". 9) Paz¿zuxe "Pazu>zu" - demon akkadian fără corespondent sumerian. Este un demon masculin reprezentat cu patru aripi, aspect monstruos, coarne lungi, labe de leu și alte trăsături demoniace. Pe cât este de cumplit, pe atât este de temut. Uneori Însă apare ca duh protector. 10) R³biÌu - demon akkadian (sumerianul hul-dúb sau mașkimxe "mașkim"). Este un demon masculin care, după cum o spune și numele, se ascunde pentru a spiona: acest lucru arată clar acțiunea sa subversivă și periculoasă. 11
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
conștientizarea faptului că realizarea unui astfel de obiectiv poate să nu survină În această existență. În G³th³, Într-adevăr, apare și constatarea că puterile adverse sunt cumplit de viguroase și de amenințătoare: Sufletul Vaciixe "Sufletul Vacii", În plângerea sa, se teme că puterile slabe ale păstorului În care trebuie să se Încreadă nu sunt Îndeajuns pentru salvarea sa (cf., mai sus, subcapitolul 2.3); Zoroastruxe "Zoroastru" este conștient că poate conta doar pe mijloace sărăcăcioase de subzistență și numai pe câțiva
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
iraniene sunt concordante: fie că este vorba despre Tiridat din Armenia, rege și preot (Tacit, Annales, XV, 24), care, În călătoria sa la Roma, la curtea lui Nero (cf. Wolski, 1993, pp. 168 sq.), a refuzat să călătorească pe mare, temându-se să nu o contamineze (Plinius, Naturalis historia, XXX, 6), În conformitate cu regulile zoroastriene ale purității rămase În vigoare până În secolul trecut (Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 378), fie că este vorba despre unul dintre cei trei regi Vologases (Duchesne-Guillemin, 1983, p. 867
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
celelalte treburi de ordin public și privat, se folosesc, În general de alfabetul grec. Cred că druizii au hotărât acestea din două motive: pe de o parte, nu doresc să li se divulge doctrina, iar pe de altă parte, se tem ca nu cumva discipolii lor, bizuindu-se pe scris, să-și cultive mai puțin memoria; Într-adevăr, cei mai mulți, bizuindu-se pe scris, sunt mai puțin sârguincioși În Învățarea pe de rost și nu mai acordă atenție memoriei 1. Dacă astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aceste judecăți se reduceau la prezentarea anumitor obiceiuri analizate Într-un mod complet scos din contextul lor cultural sau interpretate arbitrar și incorect. Să analizăm mai ales câtva dintre mărturiile legate de acest fapt. Se spunea că celții nu se tem de nimic; Însă curajul lor imens era Înțeles În mod constant ca expresie a iraționalității. Deja Aristotel, În Etica Nicomahică vedea În celți un exemplu tipic de curaj provenit din prostie: „Ar fi un lucru nebunesc sau irațional ca cineva
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
curajul lor imens era Înțeles În mod constant ca expresie a iraționalității. Deja Aristotel, În Etica Nicomahică vedea În celți un exemplu tipic de curaj provenit din prostie: „Ar fi un lucru nebunesc sau irațional ca cineva să nu se teamă de nimic, nici măcar de un cutremur sau de o furtună, așa cum se spune că fac celții: neînfricat este cel care Își depășește temerile, făcându-și curaj” (III, 7, 7). Într-adevăr, singurul lucru de care se temeau celții era să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să nu se teamă de nimic, nici măcar de un cutremur sau de o furtună, așa cum se spune că fac celții: neînfricat este cel care Își depășește temerile, făcându-și curaj” (III, 7, 7). Într-adevăr, singurul lucru de care se temeau celții era să nu le cadă cerul În cap; despre aceasta vorbește Ptolemeu Lagidul În Strabon (VII, 3, 8): Ptolemeus, fiul lui Lagos, spune că, În timpul acestei expediții, unii celți din preajma Adriaticei s-au Întâlnit cu Alexandru pentru a Încheia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Lagos, spune că, În timpul acestei expediții, unii celți din preajma Adriaticei s-au Întâlnit cu Alexandru pentru a Încheia cu el legături de prietenie și asistență, iar regele Alexandru, primindu-i cu bunăvoință, i-a Întrebat la ospăț de ce se tem ei cel mai mult, socotind, de bună seamă, că Îl vor numi pe el; dar aceștia i-au răspuns că nu se tem de nimic altceva decât ca nu cumva să cadă cerul peste ei1. Această temere, pe care grecii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prietenie și asistență, iar regele Alexandru, primindu-i cu bunăvoință, i-a Întrebat la ospăț de ce se tem ei cel mai mult, socotind, de bună seamă, că Îl vor numi pe el; dar aceștia i-au răspuns că nu se tem de nimic altceva decât ca nu cumva să cadă cerul peste ei1. Această temere, pe care grecii trebuie să o fi considerat irațională, se potrivea bine cu Îndrăzneala celților, la fel de irațională În ochii lor. Însă lucrurile stăteau destul de diferit. În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de a descoperiri, o anumită curiozitate intelectuală și spirituală, dorința de a explora tărâmuri necunoscute și de a traversa teritorii complet noi. Aceasta implică, desigur, și capacitatea de a evalua pericolele și de a prevedea riscurile. Dar cel care se teme de riscuri nu va putea simți savoarea sării vieții adevărate. „Cine vrea să-și păstreze viața o va pierde”, ne spune evanghelia. Și adaugă: „Cine o va pierde pentru mine o va găsi”. Cine nu este gata să-și piardă
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
fi confundată cu certitudini imutabile, în special cu formulări care nu pot epuiza conținutul experienței în general și al experienței de credință în special. Dacă Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al adevărului și al libertății, nu avem motiv să ne temem că vom „pierde” ceva esențial în timpul călătoriei. Putem pierde numai ceea ce a devenit inutil sau care de mult timp era inutil. Credința se întărește numai în acest exercițiu de lectură riguroasă și în această căutare a unui adevăr puternic. Credința
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Divagări utile, 10/1966), a unor poeme închinate lui de poeți contemporani și a unor traduceri din opera sa (de pildă cele în franceză, aparținând lui Romulus Vulpescu și lui Emanoil Marcu), înființarea unor rubrici speciale („Bacoviana”, „Bacovia după Bacovia”, „Teme bacoviene”), unde sunt găzduite aproape număr de număr comentarii ce abordează din multiple unghiuri creația scriitorului. Căutând să fie o publicație cât mai completă, A. dă o mare atenție nu doar literaturii autohtone, ci și celei universale, așa cum o atestă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285485_a_286814]
-
č”; prin efectuarea unor exerciții de pregătire pentru emiterea altor foneme consonantice cum ar fi “r”,“z”, “j”; prin implementarea fonemelor în silabe,logatomi, cuvinte monosilabice și bisilabice; - -dezvoltarea vocabularului și îmbogățirea cu cuvinte uzuale folosite în viață coditiana, abordând teme precum Familia, În casă, Alimente, Jucării, Primăvara, Mijloace de transport. VI. Concluzii: Subiectul necesită continuarea terapiilor specifice de reabilitare auditiv-verbală și anume antrenament auditiv pentru diferențierea cuvintelor trisilabice și pentru receptarea propozițiilor din trei cuvinte; dezvoltarea limbajului și comunicării prin
Integrarea ?colar? a copiilor cu deficien?e de auz by Ancu?a Mocan () [Corola-publishinghouse/Science/84054_a_85379]
-
doar o mică parte a cercetării care s-a desfășurat în cadrul Teoriei Alegerii Sociale până în prezent. În cele ce urmează voi menționa câteva dintre interesele de cercetare și dintre autorii care au avut contribuții importante. Mă voi opri asupra următoarelor teme: demonstrarea cu alte mijloace, rezolvarea, dezvoltarea sau propunerea unor rezultate similare celui arrowian; alte teoreme de imposibilitate, sisteme de vot, regula majorității, sisteme reprezentative de alegere, drepturi individuale și alegere socială, libertatea de alegere axiomatizată, alegere socială în logica fuzzy
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
sie un hotar și astfel - să fie. Altminteri, el rămâne blocat în spațiul pre-ontologic al posibilului și lezează ființa ca ființă reală. El amenință să lase lumea suspendată într-un permanent încă nu, într-o veșnică șovăială la porțile ființei. Temându-se să nu nedreptățească, el comite crima neînființării ființei reale. Nehotărârea este un blocaj al trecerii, o maladie a pasajului: voi rămâne mereu dincoace, pe teritoriul unei cunoașteri incapabile să se mântuie în act. „Ce e de făcut?“ rămâne o
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
parte, cel nehotărât cunoaște regretul ca regret actual al neacționării. De vreme ce el știe că nu-și poate dobândi cu adevărat eul decât pierzându-l pe cel pe care-l apără sub forma regretului proiectiv (micul lui eu, pe care se teme să-l livreze riscului și unui eventual eșec), el regretă cu toată ființa lui că nu poate acționa. El regretă de astă dată ratarea șansei de a-și dobândi un destin. Prins între regretul proiectiv, acela care ar însoți actul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]