22,441 matches
-
mai degrabă pentru a demonstra pentru ultima oară dificultățile inerente citirii Bibliei și a textelor antice întâlnite de cel care dorește să construiască o cronologie exactă a evenimentelor. În afară de aceasta, vom înțelege mai bine strategia adoptată de Biblie când îl confruntă pe cititorul său cu diferite versiuni ale aceluiași „eveniment”. Există mai multe documente asiriene și biblice despre această campanie. Biblia vorbește în două locuri: în 2Rg 18,13-20,19 și într-un text, în cea mai mare parte identic, Is
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
un nume, dar pe altă limbă, pe altă religie și pe alt nume, pe care de astă dată eu le-am ales. Recentrarea este o ajustare a elementelor fondului intim străin. OBSERVAȚIE. Sursa fanatismului este centrarea care nu a fost confruntată cu alte zări ale lumii, care nu ajunge la comparație, care nu se poate relativiza, pe scurt centrarea căreia descentrarea îi este refuzată. Eu nu pot ajunge astfel la gândul generos că în cântarul mare al lumii toate concretizările elementelor
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
frică, sunt amenințat să nu mai fiu. Și în această amenințare esențială a ființei mele aflu cât de mare este povara lui „a fi“ și cât de puțin liber sunt, tocmai pentru că atârn de faptul de a fi. Pentru că sunt confruntat cu suprema mea condiționare, cu însuși faptul de a fi, în frică sunt cel mai neliber. Povara lui „sunt“, sensul lui adânc gravitațional, se dezvăluie în întregime în frică. În frică sunt, dar nu sunt liber, și astfel, omenește, nu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
că situările spontane sub limita interioară nu sunt echivalente cu o maladie de destin, așa după cum hărnicia oarbă a depășirii nu creează un destin. Sunt semnificativi din punct de vedere uman, deci din punctul de vedere al ființelor conștiente finite confruntate cu propria lor finitudine, numai agenții destinului și ai maladiilor de destin. Sunt egale în fața morții, și deci nesemnificative din punctul de vedere al libertății, ființele finite care nu cunosc rezonanța permanentă a limitei absolute în perimetrul vieții și care
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
De aceea ratatul are o natură impură, în care se întâlnesc în chip nefericit un leneș cu un bovaric - inerția care trimite spre înăuntru și imobil cu proiectul care trimite spre în afară și activ. Ca și leneșul, ratatul se confruntă în permanență cu prejudecata lumii că trebuie să faci ceva. Dar în vreme ce leneșul rămâne indiferent față de această prejudecată și nu vrea să-și dovedească și să dovedească nimic, ratatul o preia și o face a lui. Și tocmai însușirea acestei
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ale libertății mele. În spațiul social, alții mă întreabă în privința unei porțiuni a vieții, pe care, în virtutea unui contract scris sau nescris, am angajat-o în această întrebare și în obligația unui răspuns. În toate aceste ipostaze ale răspunderii sunt confruntat cu trei instanțe care întreabă și față de care sunt răspunzător: alții (societatea); eu, ca primitor al libertății și ca modelator al eului meu; Dumnezeu, ca donator al libertății și ca sursă a ei. În primul caz întrebarea poartă asupra unuia
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
cuprinderea lor - ele îmi angajează întreaga viață și eu răspund acum de tot, pentru că tot ce am ales și am făcut mă formează -, nu sunt trăite în consecințele lor imediate, ci în perspectiva unui sfârșit cu care deocamdată nu sunt confruntat. În cel de-al treilea caz, în care îmi joc nu viața, ci eternitatea, nu împlinirea sau ratarea, ci mântuirea sau damnarea mea, cel care pune întrebarea și mă judecă se pierde într-o indeterminare supremă. Cu cât sunt mai
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de judecare îmi rămân neștiute. Pedeapsa, oricât de strivitoare ar fi, nu poate, la rândul ei, nici măcar să fie imaginată, iar teama, pe măsura pedepsei, rămâne totuși să plutească în necunoscut. Răspunderea suferă aici o ruptură de nivel, pentru că libertatea, confruntată cu sursa ei, este trăită în consecințele ei infinite, care nu se mai înscriu în planul unei vieți și într-o limită umană, ci în suprauman. Totul se mută în „irealitate“ sau într-o realitate în care datele problemei se
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
și care, pentru cei ce se complac în preajma lor, generează, corespunzător, o mare lene a spiritului. În orice călătorie „planetară“ (planao, „a rătăci din țărm în țărm“), în care era vorba de „limitele mării“ și de „limitele pământului“, grecii erau confruntați cu ființa unui peisaj a cărui linie de orizont era inexistentă sau care, mai precis, lua forma fictivă a limitei unde marea se întâlnește cu cerul. Acest peisaj care se anulează constant în propria lui ficțiune este resimțit, atâta vreme cât străbaterea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pericol care periclitează viața, lângă zonele urbane reziduurile industriale sau cele din apa menajeră pot duce la scăderea calității apei. Pregătirea unor strategii pe termen mediu și lung pentru controlul rezervelor de apă este o provocare majoră cu care se confruntă statele lumii, din moment ce tot mai multă apă este necesară pentru a face față nu numai nevoilor casnice ci și agriculturii sau industriei. Pentru a face față cererii crescânde de apă, autoritățile responsabile trebuie să găsească căi de conservare a apei
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Horeanu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1213]
-
zona de mijloc" și se referea la ea ca la "pămîntul nimănui al Europei". O istorie zbuciumată a creat aici o lume foarte diferită de Occident, atît ca formă cît și în conținut. În acest context, vedem clar definite statele-națiuni confruntate cu cîteva probleme de nerezolvat. Dar aici, practic pe 570 000 de mile pătrate (puțin mai mult decît de două ori suprafața Franței, cu structura ei unitară politică, etnică și religioasă și cu identitatea ei națională sigură, ca să nu mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Mircea Eliade drept o "fatalitate istorică". Dar trebuie să ținem seama de faptul că unii oameni manifestă, mai mult interes față de simțul istoriei decît față de ponderea ei. Dacă în Occident problema Alsaciei și Lorrainei era o povară, "pămîntul nimănui" se confruntă ce cel puțin o duzină de astfel de dispute de o intensitate egală sau mai mare. După apariția naționalismului, națiunea avea să devină aici unica realitate în sensul definit de Charles De Gaulle. Drepturile și revendicările naționale ale acestor națiuni
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
minoritatea neasimilată și nedorită. Problemele apărute datorită prezenței unei burghezii străine interpusă între clasele superioare și țărănime au echivalente și în afara României. Cel mai bun exemplu îl constituie dificultățile întîmpinate de chinezi în Asia de sud-est. Clasa negustorilor și burghezia chineză se confruntă cu multe necazuri în Filipine și în Vietnam, dar mai cu seamă în Indonezia, Cambodgia și Thailanda. (În Thailanda, unul dintre regii care au instituit legi împotriva chinezilor îi numea "evreii Thailandei..."). Cu toate acestea, chinezii își păstrează cu încăpățînare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
limbi abia înviate". Eminescu suna ca "o orgă de biserică care-ți sfîșia sufletul". A recunoscut de bunăvoie că i-a luat ceva timp (lui și generației sale) ca să-și dea seama de acest lucru. Dar "ne-am pomenit brusc confruntați cu un fel de poezie care excludea chicotele și zîmbetele saloanelor. Era vorba fie de o totală lipsă de înțelegere, fie de acceptarea necondiționată a mesajului său. Pînă atunci ne frămîntaserăm și ne ciorăvăiserăm; eu însumi trecusem prin această criză
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Atît Xenopol cît și Odobescu l-au sprijinit, dîndu-i recomandări pentru ocuparea acestui post. Concursul a fost strîns; în octombrie 1894, Iorga a cîștigat "la mustață" concursul și a fost numit provizoriu titular al postului 86. Debutantul Iorga s-a confruntat cu ostilitatea fățișă a celor trei puternici profesori de istorie de la București: profesorul Tocilescu, profesorul Urechia și, mai ales, cea a profesorului Maiorescu, eminentul ideolog al Societății "Junimea", care deținea o influență covîrșitoare în cadrul Universității bucureștene. Iorga era apropiat de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
reședința primului-ministru Brătianu, Iorga a replicat prompt: "De ce nu invers?"16. Părerea lui Iorga despre Brătianu oferă un bun exemplu de măsura în care era el în stare să piardă perspectiva atunci cînd lăsîndu-se în voia pornirilor lui afective se confrunta cu contemporanii săi fie într-ale istoriei, politicii sau literaturii. Brătianu era mai rezonabil în privința lui Iorga. Atît el, cît și restul regimului de la București Aristide Blank, Take Ionescu, Constantin Argetoianu sau viitorul rege Carol al II-lea îl considerau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Brătianu și Ion Duca. Catastrofa aceasta era tipică pentru o națiune subdezvoltată pusă în fața unei mașini de război a unei Mari Puteri industrializate. Eroismul este lipsit de sens în această situație, nu există "remiză"; atunci cînd "Omul de Fier" se confruntă cu oameni în carne și oase, rezultatul este previzibil. Asemenea conflicte se vor repeta iar și iar în timpul celui de al Doilea Război Mondial și după aceea. Concluzia la care au ajuns națiunile subdezvoltate la sfîrșitul secolului al XX-lea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și alta cu granițele de astăzi". Încheind astfel: "Atîta vreme cît granițele Statelor Unite vor rămîne unde se află ele acum, vom rămîne și noi între granițele noastre actuale"74. Care erau părerile lui Iorga în privința multiplelor probleme cu care se confrunta România? Economia era la fel de importantă pentru prosperitatea României Mari ca și orice alt domeniu. Ea era totodată cheia succesului democrației. Dar Iorga nu era economist. În ceea ce privește democrația, sub impactul performanțelor realizate de aceasta, el va deveni tot mai nesigur în privința
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
înseninare, spre înălțimi limpezi și însorite. Aceasta era dorința fierbinte a unui om trecut de 60 de ani după o luptă de o viață. Dar n-a fost să fie așa. Dimpotrivă, în întreaga lui viață nu a fost niciodată confruntat cu provocări atît de mari, atît pe tărîm politic cît și în activitatea lui științifică, și nici nu s-a angajat într-o activitate atît de frenetică cum a făcut-o între 1930 și 1940. Dacă Iorga era, în rîndul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
posibil. Pe la sfîrșitul anilor '30, a început să se manifeste o identitate maghiaro-ardelenească, care nu era sinonimă cu identitatea ungurilor din afara Transilvaniei. Depresiunea care a lovit fără discriminare toate țările Europei de sud-est, a deschis ochii acestor națiuni. Toate se confruntau cu același fel de probleme. Vorbeam mai sus despre contele Bethlen și despre încercarea acestuia. Primarul Bucureștiului, Dobrescu, a făcut o vizită la Budapesta, în timpul căreia s-a discutat despre o eventuală vizită a prințului Nicolae. Contele Hunyadi a ținut
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
A condamnat totodată orice atrocități comise împotriva evreilor de legionari și de naziști. Dr. Anna Colombo, o studentă evreică italiancă, a venit să conferențieze la Vălenii de Munte la invitația lui Iorga. Ea își amintește că în Italia nu fusese confruntată cu nici un fel de manifestare antisemită, astfel că situația din România a constituit un șoc pentru ea. A început să nu se simtă la largul ei și a plecat de la Văleni imediat după conferință. S-a întors în 1939, iar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
domnului Boeru făcute la München și în alte părți și amintirile lui Sima. Dar oamenii aceștia au un fel de logică a lor proprie, aceasta devenind uneori fenomen metapolitic. Între timp, o dată cu trecerea timpului, serioasele probleme financiare cu care se confrunta Boeru după ce soția lui din Germania divorțase de el, vîrsta înaintată și boala și-au spus cuvîntul. S-a căsătorit pentru a treia oară, la sfîrșitul anilor '70 (de data aceasta nu mai era vorba de bigamie) cu o româncă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ianuarie 1940 99 "Neamul românesc", 18 martie și 14 iunie 1939 100 "Neamul românesc", 19 ianuarie 1940 101 "Neamul românesc", 25 și 28 aprilie și 5 mai 1939 102 "Neamul românesc", 9 decembrie 1939 103 Chiar și Antonescu s-a confruntat cu dilema aceasta înainte de a pleca să se întîlnească pentru prima dată cu Hitler. "Mă voi întoarce fie deghizat în Hácha, fie purtînd uniforma lui Mannerheim", le-a spus el celor din anturajul său. Barbu, op. cit., p. 76 104 "Neamul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
țară, și oricum doar parțial europeană, cum am remarcat deja - erau singurele excepții În această Europă nouă, omogenă În fiecare segment al ei. Dar din anii ’80 Încoace, mai ales după căderea Uniunii Sovietice și extinderea Uniunii Europene, Europa se confruntă cu un viitor multicultural. Refugiații, muncitorii imigranți, locuitorii naturalizați din fostele colonii, atrași Înapoi În metropolă de perspectiva libertății și a unui loc de muncă, sau imigranții voluntari și involuntari din statele eșuate sau represive de la marginile extinse ale Europei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu succes farmecele și cinismul, În ciuda rugăminților mamei ei de a nu face nimic „care ți-ar putea răni sufletul”. Dar dacă Maria lui Fassbinder duce povara deziluziilor furioase ale unei generații ulterioare, femeile reale din Germania anului 1945 se confruntau cu probleme mai concrete. În ultimele luni de război, milioane de civili - majoritatea germani - au fugit din calea trupelor sovietice care Înaintau prin Europa Centrală și estul Prusiei. Diplomatul american George Kennan descrie astfel scena În memoriile sale: „Dezastrul care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]