22,232 matches
-
provoace vreodată plictiseală, unde mâncarea și băutura nu se Împuținează, oricât s-ar consuma, unde orice dorință este mereu satisfăcută, unde o sută de ani durează mai puțin decât o zi pentru noi. De obicei, o tânără copilă de stirpe divină se apropie de erou, Își exprimă simpatia pentru el și preamărește frumusețile insulelor: atunci el pleacă Împreună cu un prieten credincios și nu se mai Întoarce niciodată; sau se Întoarce după o călătorie de câteva zile și, consternat, Își dă seama
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
atenție informației etimologice; avem aici bine-cunoscutul sufix *-no-, care exprimă reprezentantul a ceea ce este indicat În termenul de bază: după cum latinescul tribunus este cel care reprezintă și Întrupează În persoana sa tribul, la fel și celticul Matronaexe "Matronae" sunt Întruparea divină a ceea ce reprezintă maternitatea. După cum se vede bine atât din epitetele care le Însoțesc, cât și din reprezentările grafice, aceste Matronaexe "Matronae" au caracteristici aparte. Înainte de toate, nu există o Matrona individuală: ele apar mereu sub forma unui grup feminin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
spaima lor rușinoasă. ție, o Jupiter Stator, Îți făgăduiesc să-ți ridic În acest loc un templu care să amintească urmașilor că orașul a fost salvat prin ajutorul tău”.ș...ț Romanii se opriră din retragere ca la o poruncă divină 2. Se poate deci observa că Romulusxe "Romulus", deși prezent pe câmpul de luptă, nu este comandantul militar al armatei romane și, cu toate că este Înarmat, nu se luptă: el intervine doar În momentul Înfrângerii, când cere și obține ajutorul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
indică aceeași specializare. La fel, și numele Dônxe "Dôn" este comparabil etimologic cu cel al zeiței irlandeze Danuxe "Danu", despre care vom vorbi mai jos. În plus, personajul cu numele Gofannonxe "Gofannon" poate fi identificat cu irlandezul Goibniuxe "Goibniu", meșterul divin. Dar, după cum se vede, nu se poate merge mai departe de recunoașterea unor nume divine și epitete. Desigur, foarte puțin se poate recupera și din povestirea Barnwenn fiica lui Llyr. Protagonistul este Bendigeidfranxe "Bendigeidfran" („Brânxe "Brân" cel binecuvântat”), fratele lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeiței irlandeze Danuxe "Danu", despre care vom vorbi mai jos. În plus, personajul cu numele Gofannonxe "Gofannon" poate fi identificat cu irlandezul Goibniuxe "Goibniu", meșterul divin. Dar, după cum se vede, nu se poate merge mai departe de recunoașterea unor nume divine și epitete. Desigur, foarte puțin se poate recupera și din povestirea Barnwenn fiica lui Llyr. Protagonistul este Bendigeidfranxe "Bendigeidfran" („Brânxe "Brân" cel binecuvântat”), fratele lui Manawydanxe "Manawydan" și nepotul lui Beli Mawr. Acesta o dă pe sora sa Branwenxe "Branwen
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
figură rigid unitară; deja Widengren (1965, p. 52) observa că, În ceea ce privește Iranul, există „mulți protooameni și protosuverani”, iar aceasta depinde de faptul că la originea umanității nu este plasat, În realitate, un singur personaj, ci mai curând o serie genealogică „divină” În cadrul căreia atenția se focaliza, din când În când, pe un protopărinte anume. Dovada acestui lucru stă În faptul că mitul german al originilor nu conține doar personaje numite explicit de Tacitus, ci și alte ființe divine. Trebuie luate În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o serie genealogică „divină” În cadrul căreia atenția se focaliza, din când În când, pe un protopărinte anume. Dovada acestui lucru stă În faptul că mitul german al originilor nu conține doar personaje numite explicit de Tacitus, ci și alte ființe divine. Trebuie luate În considerare numele celor trei subdiviziuni elementare ale ethnos-ului germanic: ingevonii, herminonii și istevonii. Primii dintre aceștia Își trag numele de la *Ing („om”?) care corespunde zeului nordic Yngvixe "Yngvi"; cel de-al doilea grup, din Irminxe "Irmin", care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de la un *Ist care nu ne este cunoscut și din alte izvoare, dar care, prin analogie cu alți doi protopărinți, trebuie să fi fost și el un zeu. În concluzie, aceasta Înseamnă, că germanii puneau ca fundament propriu o genealogie divină din care ne sunt cunoscute cel puțin patru generații: Terra - Tuistoxe "Tuisto" - Mannusxe "Mannus"-*Ing + Irmin + *Ist (cf. Ström, 1975, pp. 79 sqq.). 3. „INTERPRETATIO ROMANA” A RELIGIEI GERMANE ANTICE: DIVINITĂȚILE MAJORETC "3. „INTERPRETATIO ROMANA” A RELIGIEI GERMANE ANTICE \: DIVINITĂȚILE
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de edificii specifice destinate cultului. Contactul cu cultura romană nu a făcut decât să Întărească această tendință inițială. Pe de altă parte, este clar că uzanța predominantă trebuie să fi fost constituirea, În interiorul pădurilor, a unor zone sacre, destinate cultului divin și În special jertfelor. În fragmentul deja citat din Germania (XL) unde vorbește despre zeița Nerthusxe "Nerthus", Tacitus amintește că, Într-o insulă din Ocean, neprecizată, se află o pădure sacră În care este păstrat un car acoperit cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
preoții, și aceasta nu ca pedeapsă sau pentru că ar porunci căpetenia, ci oarecum din porunca zeului care, cred ei, Îi are În pază pe luptători (Germania, VII). Așadar, preoții există și au o funcție judiciară văzută ca expresie a voinței divine. Din nou (Germania, XI): „În adunarea poporului preoții impun tăcerea și au În același timp și ius coercendi”; și aici le este atribuită preoților funcția de a pedepsi și, Într-o oarecare măsură, pe cea de a prezida. De altfel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
termen lung a tuturor trăsăturilor substanțiale ale vechii credințe; ea poate astfel să ne ofere, prin intermediul atestării sale mai recente, un cadru mult mai bogat și mai particularizat decât cel pe care Îl schițează izvoarele clasice. Înainte de a analiza figurile divine individuale, este mai potrivit să examinăm structura generală a panteonului german medieval. Divinitățile majore - vom face abstracție pe moment de entitățile minore cum ar fi elfii, piticii și uriașii - sunt Împărțite În două grupuri fundamentale, Aesir (În limba nordică antică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
respectul religios și conformarea fiecăruia la rolul avut În viață; astfel ordinea cosmică este salvată (vedică, •ta-, avestică, aș³-). Acest al doilea zeu al primei funcții este reprezentat În lumea germană de Tyrxe "Tyr", al cărui nume Înseamnă, probabil, „cel divin, ceresc” (adică, *deiwos). În interpretatio Romana, după cum am văzut deja, acesta este identificat cu Martexe "Marte", devenind astfel clar că Încă din cele mai vechi timpuri Tyr a avut o conotație militară puternică. O astfel de conotație provine, În opinia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unor particularități esențiale - cum ar fi protecția oferită de păstori Împotriva hoților, capacitatea de a facilita graviditatea și nașterea pentru femei (ritul lupercaliilor), protecția și cetățenia oferite celor exilați etc. (cf. Campanile, 1988) - trebuie recunoscută versiunea romană a străvechii perechi divine aparținând celei de-a treia funcții (trebuie ținut cont și de faptul că, și În acest caz, perechea este asimetrică: Romulus apare mereu ca fiindu-i superior lui Remus). Funcțiile regale și militare ale lui Romulus reprezintă, așadar, achiziții sau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de o formă veche din engleză, ealgian, „a proteja” (de aici, „protectorii”), În timp ce alții, mai Îndrăzneți, Îl identifică, nici mai mult nici mai puțin, cu numele elanului. În favoarea acestei interpretări contribuie, fără Îndoială, faptul că și alte perechi de frați divini sunt legate de animale sau identificate cu acestea; din acest punct de vedere, este semnificativ faptul că, de exemplu, conform tradiției anglo-saxone, germanii au invadat Britania sub conducerea a doi frați mitici, Hengistxe "Hengist", „Catâr”, și Horsaxe "Horsa", „Cal”. În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
11. ȘTIINȚA PROFEȚIEITC "11. ȘTIINȚA PROFEȚIEI" O viziune religioasă asupra realității implică - sau, cel puțin, poate să implice - ideea că prin anumite rituri și rugăciuni devine posibilă cunoașterea viitorului, tocmai fiindcă acesta nu este controlat de Întâmplare, ci de voința divină; iar profeția era foarte practicată la germani. O modalitate aparte este prezentată de Tacitus : Semnele și sorții le păzesc cu mare sfințenie. Aruncarea sorților e simplă: retează dintr-un arbore roditor o mladă, o taie făcând din ea mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
2. Sumerienii și problema sumeriană 120 3. Binomul sumero-akkadian al religiei mesopotamiene 121 3. Originea și viața zeilor 125 1. Originea zeilor (teogonia) 125 2. Lucrarea zeilor la Începuturi și mitul lui Atra¿asșs 126 3. Antropomorfismul, simboluri și statui divine 127 4. Transcendența și atributele divine 129 5. Nemurirea zeilor 130 6. Limitele concepției despre divin 135 4. Panteonul 137 1. Formarea panteonului 137 2. Numele zeilor 138 3. Opera de sistematizare a școlilor teologico-sacerdotale 138 4. Politeismul și regatele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
3. Binomul sumero-akkadian al religiei mesopotamiene 121 3. Originea și viața zeilor 125 1. Originea zeilor (teogonia) 125 2. Lucrarea zeilor la Începuturi și mitul lui Atra¿asșs 126 3. Antropomorfismul, simboluri și statui divine 127 4. Transcendența și atributele divine 129 5. Nemurirea zeilor 130 6. Limitele concepției despre divin 135 4. Panteonul 137 1. Formarea panteonului 137 2. Numele zeilor 138 3. Opera de sistematizare a școlilor teologico-sacerdotale 138 4. Politeismul și regatele divine 139 5. Triada cosmică 141
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
127 4. Transcendența și atributele divine 129 5. Nemurirea zeilor 130 6. Limitele concepției despre divin 135 4. Panteonul 137 1. Formarea panteonului 137 2. Numele zeilor 138 3. Opera de sistematizare a școlilor teologico-sacerdotale 138 4. Politeismul și regatele divine 139 5. Triada cosmică 141 6. Triada astrală 143 7. Alți zei de seamă sau foarte venerați 145 8. Zeii naționali Marduk și Assur 146 9. Îngeri, demoni, monștri, eroi și regi divinizați 148 5. Lumea și omul 152 1
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și Assur 146 9. Îngeri, demoni, monștri, eroi și regi divinizați 148 5. Lumea și omul 152 1. Crearea lumii (cosmogonia) 152 2. Crearea omului (antropogonia) 154 3. Munca (destin al omului), păcatul originar, pedeapsa și potopul 156 4. Darul divin al civilizației 158 5. Viața pământeană și lumea de „dincolo” 159 6. Cultul și celelalte practici religioase 161 1. Ideologia de bază a cultului 161 2. Templele și casele de cult 161 3. Personalul sacru 162 4. Practicile cultuale 163
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
266 2. Caracterul sectorial al zeilor micenieni 268 3. Secolele Întunecate și moștenirea transmisă 271 Bibliografie 272 Religia greacă (Paolo Scarpi) 275 1. Vârsta arhaică 275 1. Persistențe miceniene și inovații 275 2. Hesiod și influențele orientale 280 3. Forme divine și ordine cosmică 281 4. Formele mitului și „vremea dinainte” 288 2. Epoca Polisului 290 1. Critica mitului și nașterea logosului 290 2. Autonomia și unitatea religioasă a cetăților 292 3. Cultul 293 4. Revizuirea mitului, filozofii și declinul cetății
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ale vieții religioase În lumea elenistico-romană 418 1. În căutarea revelației: oracolul teologic și literatura hermetică 418 2. Oracole, vise și zeități vindecătoare: cazul lui Aelius Aristides 422 3. Alexandru din Abonotichos: un profet și fondator religios 424 4. „Omul divin” și religio mentis pură: Apollonius din Tyana 427 5. Ultimii greci: religia neoplatonicienilor Între logos și mistică 429 Bibliografie 435 ZOROASTRISMUL Religiile Iranului antic și Zoroastru (Gherardo Gnoli) 441 1. Iranul antic 441 1. Probleme de interpretare 441 2. Comparația
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nostru Paisie cel Mare. Operă de maturitate, scrierea este inspirată de viețile sfinților, în care - cum spune S. - „se găsesc atâtea posibilități de poezie cât de pietate”. Aparținând artei, ca și religiei, autorul a voit-o „un răspuns bizantin la Divina comedie”. Preia ceva din epopeea dantescă - împărțirea în cânturi (în număr de 31), utilizarea terținei (fiecare cânt are douăsprezece triple terține), cizelarea cu grijă maximă a versurilor (perfectă stăpânire a meșteșugului arătând în special rimele) -, dar îi opune un „itinerar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
pe un făgaș istoric, creator. În viziunea lui, poezia este altceva decât literatura, pe care o caracterizează prin artificialitatea și estetismul unei conștiințe căzute, pe când poezia e un mod de existență, o etică a participării la cosmic și la universalele divine. Perspectiva mistică face din sacrificiu o cale de cunoaștere și din poezie soluția identificării cu obiectul liric care este divinitatea. Goticul moldovenesc ar concentra asumarea existenței în proximitatea morții, vitalismul orgiastic, refuzul esteticii de pe o poziție etic-creștină, în fine, exercițiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
Această afirmație pare indiscutabilă la prima vedere. Nu e cazul nostru însă, deoarece în Mesopotamia, ca în majoritatea mitologiilor, „istoria” începe înainte de crearea lumii și a umanității cu o „istorie” a zeilor care precede crearea lumii noastre. Evenimentele acestei „istorii divine” au repercusiuni directe asupra istoriei umane și o predetermină. Pentru a da un singur exemplu, conform unui mit mesopotamian destul de cunoscut, mitul lui Atrahasis, specia umană a fost creată pentru a-i înlocui pe zeii inferiori care refuzau să muncească
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
cuvinte asemănătoare: „Yhwh m-a părăsit, Domnul meu m-a uitat” (cf. și Is 40,27). Pentru a lupta împotriva disperării și a descurajării, Gn 1 pornește de la originile lumii pentru a demonstra că „răul” nu face parte din planul divin. Lumea creată de Dumnezeu este cu totul pozitivă. De exemplu, Gn 1 nu conține nici o negație. Textul repetă de șapte ori (numărul sacru) că „Dumnezeu a văzut [ceea ce a făcut] că era bun” (1,4.10.12.18.21.25
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]