22,320 matches
-
vecine (Denis H. și Mignote B., 1994; Vasilakos J. și Shivers B., 1996Ă. Din punct de vedere biochimic, apoptoza constă în scăderea potențialului transmembranar mitocondrial, ecto- expunerea fosfatidilserinelor, activarea proteazelor din familia caspaze (aspartat proteaze cu cisteinăă, decuparea ADN în fragmente cu greutate moleculară mare și / sau în oligonucleozomi. Funcțional se constată fagocitoza celulei muribunde de către macrofage și eliminarea astfel din organism a celulelor infectate, intoxicate, nocive pentru supraviețuirea organismului. Jacotot E. (2000Ă, Ferri K.F. și Kroemer G. (2001Ă menționează și
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
se condensează, în cisternele reticulului endoplasmic și în unii saci golgieni se constată mici vacuole, eucromatina se concentrează spre față internă a membranei nucleare - hipercromatoză periferica sau marginala. Într-un stadiu mai evoluat cromatina este fragmentată în nucleozomi sau oligonucleozomi, fragmente de 180-200 perechi de baze, care vor constitui miezul corpilor apoptotici, formați prin parcelarea celulei muribunde în fragmente de citosol, organite, oligonucleozomi și uneori resturi de plasmalema, care suferă o serie de modificări biochimice că: demascarea N-acetilglucozaminei și a N-
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
spre față internă a membranei nucleare - hipercromatoză periferica sau marginala. Într-un stadiu mai evoluat cromatina este fragmentată în nucleozomi sau oligonucleozomi, fragmente de 180-200 perechi de baze, care vor constitui miezul corpilor apoptotici, formați prin parcelarea celulei muribunde în fragmente de citosol, organite, oligonucleozomi și uneori resturi de plasmalema, care suferă o serie de modificări biochimice că: demascarea N-acetilglucozaminei și a N-acetil galactozaminei prin hidroliza reziduurilor sialilate ale lanțurilor oligozaharidice, creșterea cantității de fosfatidil serina, absorbția unor glicoproteine de
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și de asemenea congelarea la poli. Merită reținută sublinerea lui Scripcaru G. (1988Ă că „fenomenele conservatoare constituie ultimele servicii aduse de moarte vieții" căci prin cercetarea creierelor lignificate cu o vechime de 7500 ani s- au putut TANATOLOGIA 41 evidenția fragmente de ADN, mitocondrii, etc., dovezi ale existenței vieții. Împiedicarea fenomenelor distructive cadaverice se face prin îmbălsămare, operație puțin practicată în medicină veterinară. Ea constă în fixarea organelor și a țesuturilor cadavrului prin injectarea de formol sub presiune în vasele mari
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
C5 ... C9; cei ai caii alternative prin literele B, P, D, H. Primul component, odată activat declanșează o reacție în “cascadă” inducând activarea următorului component și așa mai departe în succesiunea C1 - C4 - C2 - C3 -C5 - C6 - C7 - C8 - C9. Fragmentele inactive se notează cu a iar cele active cu b. De exemplu componentul C3 este activat în C3a și C3b; componentul C5 este activat în C5a și C5b. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 61 Menționam și faptul că în activarea pe calea
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
foarte mari la cabaline, diametru de circa 1µm și în număr de 25-50 și foarte mici și numeroase la șobolani (0,2 µm și până la 400Ă (Fig. 2.10Ă. Fig. 2.10. Eozinofil din mucoasa intestinala de cal. În dreapta un fragment de plasmocit ( După Cheville, 1976Ă Granulele mari sunt constituite dintr-o proteină bazica majoră (MBPĂ situată central și la periferie proteine cationice eozinofile (ECPĂ, un complex proteic (EDN-EPXĂ și peroxidaza eozinofilică (EPDĂ (Tabel 2.6Ă. MBP - proteină bazica majoră - este
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
de viață în sânge ar fi de 6-8 ore (Deschamps - Latscha, 1990Ă. Granulocitele bazofile și mastocitele. Se caracterizează prin granule citoplasmatice bogate în histamina și mai ales in serotonină la animale, heparina, numeroase proteinaze și mediatori biologic activi care leagă fragmentul Fc al Ig E, participând la răspunsul inflamator. Derivă din precursori medulari comuni cu ai granulocitelor eozinofile. Se maturează sub influența ÎL-3, care este considerată ca factorul principal MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 75 de creștere al bazofilelor, pe care le activează
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
din cadrul proceselor inflamatorii. Provin în cea mai mare parte din monocitele circulante și numai într-o proporție redusă din histiocitele tisulare IOAN PAUL84 (Bochsler și Slauson, 2002Ă. Transformarea monocitului și a histiocitului în macrofag s-ar face sub impulsul mactinei, fragmentul aminoterminal al alfa-actinei extracelulare, dotată cu activitate chemotactică semnificativă (Luikart S. D. și colab. 2003Ă. Macrofagele circulante ar derivă din monoblastul medular via promonocit - monocit, sub influența factorului stimulator de colonii (Tizard, 2004Ă. În general sunt mai mari decât monocitele, ajungând
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
permite persistentă îndelungată în țesuturile afectate. Plachetele și trombocitele Înainte de abordarea problemei plachetelor și trombocitelor, se impun câteva elemente de nomenclatura și de locul acestor structuri morfologice în citologia normală și patologica. Noțiunea plachete se utilizează numai la mamifere pentru fragmentele de prelungiri citoplasmatice ale megakariocitelor din măduva osoasă hematogena, care se rup la trecerea prin pasagiile endoteliale și intră în circulația sangvină, păstrându-și constituenții biochimici granulari specifici megakariocitelor. Plachetele sanguine nu sunt celule, nu au nucleu și membrana lor
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
respectiv monocite și histiocite adaptate funcției de fagocitoza. Sunt celule de dimensiuni mari, cu multă IOAN PAUL128 citoplasma ușor bazofila și un nucleu ovalar, sărac în cromatina, împins la periferie. În citoplasma acestor elemente se pot identifica adesea granulocite fagocitate, fragmente nucleare, mase proteice, vacuole de dimensiuni variabile. Zona mediana a peretelui abcesului este zona reparatorie. La nivelul ei se relevă o accentuată acumulare de celule provenite parte din exsudație, parte din proliferarea mezenchimului local, cu diferențierea elementelor noi în histiocite
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
o multitudine de factori umorali, cunoscuți sub numele generic de opsonine. Aceste substanțe naturale sau dobândite coafează suprafață bacteriilor făcându-le susceptibile fagocitozei. În cadrul opsoninelor Bochsler Ph. și Slauson D.O. (2002Ă menționează receptorii Fc ai fagocitelor care interacționează cu fragmentul C3b al complementului și fibronectina, o glicoproteină dimerică ce poate lega mai multe suprafețe. Moise și Șuțeanu (1988Ă au descris trei mecanisme ale opsonizării: - porțiunea Fc a imunoglobulinelor (IgGĂ se atașează de receptorul Fc de pe suprafață granulocitului neutrofil și se
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
de politică națională, fără a neglija însă cu totul literatura. În paginile ei pot fi citite versuri populare sau aparținând unor autori ca Aron Cotruș (În țara morții), George Gregorian, Ioan Al. Bran-Lemeny, I.U. Soricu (semnatar și al unui fragment din drama Doamna munților), Ovidiu Hulea, o proză inedită a lui Emil Gârleanu (Dragoste de patrie) și traduceri din Petőfi și Alphonse Daudet. I.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289325_a_290654]
-
sunt toate "corecte". Idealul poeziei este" sfărâmat în atâtea țăndări, încât nu rămâne nimic din el : rezultatul nu poate fi decât o anarhie generală sau, mai degrabă, o nivelare a tuturor valorilor. Istoria literaturii este redusă la o serie de fragmente fără legătură și, prin urmare, în ultimă instanță, incomprehensibile. 71 O părere mai moderată este aceea că există idealuri poetice opuse care sunt atât de deosebite, încât nu au nici un numitor comun : idealul clasic și idealul romantic, idealul lui Pope
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
valorile tuturor perioadelor ulterioare creării ei. O operă literară este în același timp "eternă" (adică păstrează o anumită identitate) si "istorică" (adică trece printr-un proces de dezvoltare care poate fi urmărit). Relativismul reduce istoria literaturii la o serie de fragmente disparate și deci discontinue, în timp ce majoritatea concepțiilor absolutiste fie că servesc numai o situație actuală trecătoare, fie că se întemeiază (cum e cazul cu criteriile neoumaniștilor, marxiștilor si neotomiștilor) pe vreun ideal abstract, străin de literatură, nepotrivit formei istorice a
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
angiografia RMN, angiografia Seldinger pe patru vase fiind de real folos [21-23]. FISTULA CAROTIDO-CAVERNOASĂ Fistula carotido-cavernoasă (FCC) reprezintă o comunicare anormală posttraumatică între artera carotidă internă și sinusul cavernos. Fistula este rezultatul unei dilacerări în peretele arterial cauzat de un fragment osos sau în urma undelor de șoc care produc o dilacerare arterială [24,19,20]. Investigația CT și RMN pune în evidență lărgirea venelor de drenaj, în special vena oftalmică superioară și anomalii în mărimea și configurația sinusului cavernos de partea
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
Miron Suru, scoate în 1933-1934 caietul de literatură „Herald”, care se voia un „bazar de literatură tânără” și unde publică poezie Nicolae Crevedia, Ilarie Voronca, Andrei Tudor, Mircea Streinul, dar și V. Voiculescu, proza fiind ilustrată de Anton Holban (un fragment din romanul Ioana), Tudor Teodorescu-Braniște, Traian Mateescu ș.a., eseurile de C. Noica și Vlaicu Bârna, iar critica literară de Octav Șuluțiu. În aceiași ani plănuiește și o antologie a poeților tineri, care nu e finalizată. Debutează editorial în 1934, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
Vârful cu dor al lui G.D. Mirea se remarcă dincolo de senzualitatea prelucrată foarte apropiat de Jugendstil al zânelor deși nu aceasta este sursa acestui senzualism și prin felul în care succesul ei la Paris a diseminat în epocă, pictorul refăcând fragmente, ca apoi să renunțe complet la rețeta de succes, focalizându-se pe arta portretului. G.D. Mirea este elogiat pentru pictarea în "stil arhaic bizantin" a Catedralei Ortodoxe de la Constanța, prilej pentru critic să-l disocieze de varianta degradată, barbară, decadentă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
stări intraductibile, insondabile, ineluctabile; în plus, simbolismul este o artă a simbolurilor incarnate. Simbolismul s-ar cantona altfel sub aspect formal în imprecis, pe când decadentismul urmează o logică narativă, pornind de la nivelul reprezentării realiste, prin a distruge ordinea compoziției în fragmente independente. Recuperarea unității, a ordinii compoziționale a întregului solicită un act de interpretare, un act hermeneutic. Stilul decadent nu exclude prezervarea convenției realiste, dar procedează la o fragmentare a compoziției în subansambluri autonome, compoziție care se recompune ca întreg numai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aici că John Reed ne semnalează o tensiune permanentă care constituie nucleul secret, tema generică a picturii decadente și care are în vedere fenomenul constatat de critici și filozofi ca Désiré Nisard, Paul Bourget, Friedrich Nietzsche cu privire la o estetică a fragmentului, o emancipare a unității în detrimentul întregului, a detaliului în raport cu ansamblul. John Reed sugerează că această imagine de ansamblu constituie doar un efect de interpretare, ea nu există ca atare, ci se formează mental ca urmare a demersului hermeneutic. Prin urmare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în chiar centrul operei de artă decadente vacuitatea în relație cu excesul ornamental. Centrul în jurul căruia se desfășoară procesul de restaurare a sensului este cum constată criticul unul vid, adevăratul centru se reduce la tensiunea pe care o întrețin aceste fragmente dizlocate ale întregului, asamblarea lor reface întregul numai în plan hermeneutic, nu și sub raport vizual. "Adesea ornamentate în exces, ele (tablourile) au utilizat acest ornament pentru a masca un vid central. Mai mult decât atât, ele au fost intens
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în spirit, tablourilor lui Moreau"54. Cealaltă trăsătură dominantă a decadentismului pe care o relevă pictura lui Moreau o constituie tendința ornamentului de a înghiți întreg spațiul și în general orice corporalitate. Aceasta face parte din aceeași estetică decadentă a fragmentului care se impune în defavoarea întregului. Pictura lui Moreau tinde să se transforme într-o caligramă, chiar dacă pictorul încă îndatorat picturii academice nu trece la stilizarea întregii compoziții, aruncând-o în bidimensionalitatea Art Nouveau-ului ca în picturile lui Jiri Mucha, spre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
bizantin. IV.4. G.D. Mirea Vârful cu Dor. Preambul la senzualitatea secesionistă G.D. Mirea realizează în Vârful cu dor una dintre cele mai mari compoziții din pictura română, dimensiune care conferă o anumită prestanță tabloului. Tabloul este inspirat de un fragment din Poveștile Peleșului de Carmen Sylva, pseudonimul reginei Elisabeta. Interesul acesteia pentru folclorul românesc se exprimă nu numai prin încercările sale literare, dar și printr-o atracție pentru costumele populare românești cu o ornamentică rafinată. Vasile Alecsandri publica la Paris
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
hedonistă, de un erotism tranșant, corespunde decupajului realizat de Mirea, climaxul ales de pictor nu este cel dramatic, al morții insolitate a păstorului, ci episodul pasional al seducției în spiritul Voiajului în insula Cytherei al lui Watteau. Citat cu un fragment din articolul său din Revue des deux mondes din iunie 1884 (p.564), criticul francez Henry Houssaye face o caracterizare superlativă tabloului expus la Salonul din 1884 de la Paris, dar și la Expoziția din 1889, unde acesta ar fi avut
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Frunzetti 236 după amintirile și însemnările d-nei Mirea găsim: Vârful cu dor, compoziție. Expus la Paris în 1883; Vârful cu dor, variantă. Aceeași epocă; Vârful cu dor, schiță, în uleiu; Nimfă din "Vârful cu dor", Nimfă din "Vârful cu dor"; Fragment din "Vârful cu dor", 1914; 2 nimfe din "Vârful cu dor", cu diademă de stele, 1916; Studiu pentru compoziție "Vârful cu dor", (inventar 1097). "Inventarul" este revelator pentru ponderea pe care a avut-o această lucrare în cuprinsul operei artistului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
greu de decelat în ce privește făptura fantomatică care pare să vegheze scena. În mijlocul cerului întunecat se deschide un ochi de lumină, insuficient pentru a lumina scena, amplificând parcă mai mult caracterul ei cețos. În Noua revistă română 240, apar reproduse două fragmente de triptic cu subiect religios, de un simbolism difuz, semnate de Vermont; Iisus care predică, pe măsură ce, în fața lui, sunt aduși bolnavii, generează un efect de siluetă, o imaterialitate pe care pictorul reușește să o sugereze sensibil. Speranța 241 (1899) lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]