25,546 matches
-
face să sângereze pe „Regele-Zeu”. Vizibil răvășit de această dovadă a mortalității sale, Xerxes privește cum spartanii sunt măcelăriți până la ultimul de un baraj masiv de săgeți. În momentele de dinaintea morții, Leonida își reafirmă dragostea nemuritoare purtată lui Gorgo. Încheind povestirea în fața unei audiențe spartane la marginea câmpului de luptă de la Termopile, la un an după eroica luptă, Dilios relatează cum armata persană a fost sfâșiată de teama, dezertările și de pierderile grele suferite în fața a doar 300 de spartani. Povestea
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
pentru Confederație. Calvert a moștenit de la tatăl său o navă de comerț, "Lady MacBeth", dar aceasta a fost grav avariată într-un incident necunoscut (Calvert inventează câteva povești despre acest incident pe parcursul romanului, toate false. Incidentul este explicat ulterior în povestirea 'Escape Route' din culegerea "A Second Chance at Eden") și nu mai este funcțională. Calvert visează să facă o mare descoperire în Inelul Ruinelor pentru a-și finanța reparațiile și are noroc, descoperind un artefact intact care conține informații despre
Disfuncția realității () [Corola-website/Science/320717_a_322046]
-
Scenaristul David Koepp a continuat apoi de unde a rămas ciorna lui Marmo, folosind ideea lui Spielberg de a arăta un scurt film de animație vizitatorilor de pe insulă, eliminând astfel o marte parte din expozițiunea romanului. Spielberg a eliminat și o povestire secundară în care un grup de "Procompsognathus" scapă pe țărm și atacă copii, considerând-o ca fiind prea îngrozitoare. Povestea avea totuși să fie folosită de prolog în continuarea filmului, "Lumea dispărută". Hammond a fost schimbat dintr-un om de
Jurassic Park (film) () [Corola-website/Science/320725_a_322054]
-
Tim are 11 ani și este pasionat de computere, iar Lex are doar șapte-opt ani și este pasionată de sport. Spielberg a făcut acest lucru deoarece dorise să lucreze cu tânărul Joseph Mazzello, permițându-i astfel și să introducă o povestire secundară, cea în care Lex se îndrăgostește de Grant. Koepp a schimbat relația lui Grant cu cei doi copii, făcându-l să fie reticent în fața lor inițial, pentru a prezenta dezvoltarea personajelor. Koepp a mai scos o scenă importantă din
Jurassic Park (film) () [Corola-website/Science/320725_a_322054]
-
Park", încheind contracte cu 100 de companii pentru a lansa 1.000 de produse, printre care trei jocuri video de Sega și Ocean Software, o linie de jucării de Kenner distribuită de Hasbro, și o rescriere a filmului într-o povestire pentru copii. Coloana sonoră a inclus material nefolosit. Trailerele pentru film au oferit doar scurte momente în care dinozaurii au putut fi observați parțial, o tactică jurnalistul Josh Horowitz a descris-o ca fiind "acea veche axiomă a lui Spielberg
Jurassic Park (film) () [Corola-website/Science/320725_a_322054]
-
Long Afternoon of Earth. Versiunea completă a apărut abia în 1976 (titlul ediției paperback americane a fost The Sun is Dying). Cele cinci nuvele care formează romanul au fost premiate colectiv în 1962 cu premiul Hugo pentru cea mai bună povestire. În roman, Pământul - cu o singură față întoarsă mereu către Soare (care e mai mare și mai fierbinte ca acum) - a devenit o adevărată seră în care plantele au umplut aproape toate nișele ecologice. Conform spuselor agentului lui Aldiss, editorul
Sera () [Corola-website/Science/320753_a_322082]
-
bătălia de la Ashdown, Edmund i-a cedat lui Knut întreaga Anglie de la nord de Tamisa, inclusiv Londra, iar moartea sa, care a survenit câteva săptămâni mai târziu, i-a dat lui Knut prilejul să preia controlul asupra întregii țări. O povestire scandinavă descrie o bătălie în care regele Aethelred s-a întors să atace Londra ocupată de danezi. Conform legendei, danezii au protejat Podul Londrei și i-au copleșit pe atacatori cu sulițele. Fără să se intimideze, atacatorii au tras de pe
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
din apropiere, iar bărcile s-au deplasat sub această acoperire. Așa a fost posibil să se apropie suficient de podul de frânghie și să-l dărâme. Această luptă a dus la sfârșitul ocupației daneze asupra Londrei. Este posibil ca această povestire să relateze întoarcerea lui Ethelred la putere după moartea lui Sweyn, dar nu este nici o dovadă cu privire la existenta unei asemenea lupte pentru controlul Londrei în aceste împrejurări. După stingerea dinastiei lui Knut, în 1042, stăpânirea engleză a fost restaurată sub
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
a omenirii. Sărăcia, exploatarea sexuală și cruzimea încă macină civilizația noastră în "", iar coaliția împotriva posedaților este pusă în fața unei probleme morale: posedații nu pot fi distruși fără a fi omorâte gazdele. Seria cuprinde trei romane epice: O culegere de povestiri, "A Second Chance at Eden", împarte același univers, iar "The Confederation Handbook" descrie acest univers într-un stil de non-ficțiune. În trilogia "Zorii nopții", omenirea - deși unită într-o organizație numiră Confederația - s-a divizat în două părți mari, adamiștii
Zorii nopții () [Corola-website/Science/320759_a_322088]
-
heliu 3 din gigantele gazoase, folosindu-l apoi pentru propulsia cu fuziune. Acțiunea trilogiei "Zorii nopții" este separată în principal în trei cărți, "Disfuncția realității" (1996), "Alchimistul neutronic" (1997) și "Zeul adormit" (1999), dar este completată și de culegerea de povestiri " A Second Chance at Eden", care oferă detalii legate de universul lui Hamilton. Acțiunea conține mai multe fire narative, bazate pe personaje principale, secundare și terțiare. Acest lucru permite intrarea în profunzimile texturii complexe a universului, producând senzația de veridicitate
Zorii nopții () [Corola-website/Science/320759_a_322088]
-
îl caracterizează a apărut cândva la începutul secolului al XIX-lea—o legendă de largă circulație afirmă că a crăpat în timp ce anunța moartea Judecătorului Suprem John Marshall în 1835. Clopotul a devenit celebru după ce în 1847 a fost publicată o povestire în care era vorba despre un clopotar bătrân care l-ar fi tras la 4 iulie 1776, după ce a aflat de votul pentru independență din al Doilea Congres Continental. Nu se poate, însă, ca clopotul să fi fost tras în
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
la acea vreme, în ciuda cuvintelor inscripționate pe el, clopotul nu vestea libertatea "tuturor" locuitorilor țării. Mare parte din imaginea modernă a Clopotului Libertății ca simbol al declarării independenței Statelor Unite a fost construită de scriitorul George Lippard. La 2 ianuarie 1847, povestirea sa intitulată „4 Iulie 1776” a apărut în revista "Saturday Review". Povestirea era despre un clopotar bătrân care aștepta îmbufnat lângă clopot la 4 iulie 1776, cu teama că Congresul nu va avea curajul să proclame independența. În cel mai
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
tuturor" locuitorilor țării. Mare parte din imaginea modernă a Clopotului Libertății ca simbol al declarării independenței Statelor Unite a fost construită de scriitorul George Lippard. La 2 ianuarie 1847, povestirea sa intitulată „4 Iulie 1776” a apărut în revista "Saturday Review". Povestirea era despre un clopotar bătrân care aștepta îmbufnat lângă clopot la 4 iulie 1776, cu teama că Congresul nu va avea curajul să proclame independența. În cel mai dramatic moment, apare un băiat care îi transmite bătrânului instrucțiuni să tragă
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
cel mai dramatic moment, apare un băiat care îi transmite bătrânului instrucțiuni să tragă clopotul. Povestea a fost retipărită de mai multe ori și a dus la legarea, în conștiința publică, a Clopotului Libertății cu Declarația de Independență. Părți din povestire au fost retipărite în lucrarea din 1850 initulată "The Pictorial Field Guide to the Revolution", a istoricului Benson J. Lossing și au fost prezentate ca fapte istorice, iar povestea a fost repetată în școlii copiilor. În 1848, odată cu creșterea interesului
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
înspăimântă. Astfel, Nessus a primit misiunea de a forma o echipă care să viziteze Lumea Inelară și să vadă dacă aceasta constituie o amenințare pentru specia lui. Plata pentru membrii expediției va fi "Marele Șlem", nava extrem de rapidă descrisă în povestirea "At the Core", cu care Beowulf Shaeffer a călătorit spre Nucleul galactic și înapoi cu secole în urmă. Al treilea membru al expediției este Kzin-ul Interlocutorul Animalelor, aparținând unei rase de prădători felini feroce care, în trecutul apropiat, a luptat
Lumea Inelară () [Corola-website/Science/321514_a_322843]
-
o trecere către stele, iar Louis conduce secția de poliție și "Ticălosul Mincinos" peste margine. Echipajul urmează să folosească motorul încă intact al navei pentru a ajunge acasă. În afară de cei doi extratereștri, Niven folosește o serie de alte concepte din povestirile sale a căror acțiune se petrece în Spațiul Cunoscut: În primul capitol al ediției originale paperback a "Lumii Inelare", Louis Wu se teleporta spre est pentru a-și prelungi ziua de naștere. În realitate, mergând în această direcție ar fi
Lumea Inelară () [Corola-website/Science/321514_a_322843]
-
(1950) (titlu original "The Voyage of the Space Beagle") este un roman space opera al scriitorului science fiction A. E. van Vogt. Romanul cuprinde trei povestiri mai vechi revizute, cărora li se adaugă o a patra, nepublicată anterior: Cartea a fost republicată în 1952 sub titlul "Mission: Interplanetary". Titlul cărții face referire la "The Voyage of the Beagle", cartea în care Charles Darwin relatează călătoria lui
Odiseea navei Space Beagle () [Corola-website/Science/321524_a_322853]
-
Romanul a fost ținta unui eseu critic al autorului și criticului Damon Knight. În "Cosmic Jerrybuilder: A. E. van Vogt", Knight scria că "departe de a fi 'clasică' în conformitate cu orice standard rezonabil, "Lumea Ă" este una dintre cele mai proaste povestiri de science fiction care pretinde că e pentru adulți publicate vreodată." Knight critică romanul prin prisma a patru aspecte: 1. "Intriga:" ""Lumea Ă" cuprinde numeroase contradicții, chei false și acțiuni irelevante... Este obiceiul lui [van Vogt] de a introduce un
Lumea non-A () [Corola-website/Science/321516_a_322845]
-
gen." 3. "Cadrul:" În lumea lui van Vogt, diferențele față de 1945... nu se ridică la mai mult decât (a) un guvern mondial; b) câteva gadget-uri... van Vogt nu s-a obosit să integreze gadget-urile în fundalul tehnologic al povestirii și nici nu are o idee clară legată de natura lor." 4. "Stil:" "Exemplele de scriere de proastă calitate din "Lumea Ă" sunt nesfârșite. Părerea mea este că toată cartea e scrisă prost, cu foarte mici excepții." Au existat însă
Lumea non-A () [Corola-website/Science/321516_a_322845]
-
Stănculescu. În rubrica "Galaxia SF Eveniment" sunt prezentate mai multe cărți, cum ar fi : Romulus Dinu - "O lume congelată", Editura Albatros; Mihail Grămescu - "Aporisticon", Editura Albatros, colecția „Fantastic Club”, 1981; Gheorge Săsărman - "2000". În almanah sunt și o serie de povestiri SF scrise de autori români, cum ar fi "Arapabad", "Isopolis" de Gheorghe Săsărman, "Norocosul" de Alexandru Ungureanu, "Zece secunde" de Dorin Davideanu, "Fântânile - piesă științifico-fantastică într-un act de" Romulus Bărbulescu și George Anania, "Transhumanța", "Zborul", "Ucigașul de fluturi" de
Almanahul Anticipația () [Corola-website/Science/321555_a_322884]
-
diplomă de engleză din partea Colegiului Wabash College în 1970 și, în 1971, un masterat în educație din partea Universității Washington în St. Louis, Missouri. În continuare, el a lucrat în școala elementară până în 1989. Curând după aceea a început să scrie povestiri, însă cariera sa nu s-a lansat decât în 1982 când, cu ajutorul lui Harlan Ellison, și-a publicat povestirea "The River Styx Runs Upstream", care a primit premiul întâi într-o competiție de povestiri a revistei "Twilight Zone". Primul său
Dan Simmons () [Corola-website/Science/321532_a_322861]
-
în St. Louis, Missouri. În continuare, el a lucrat în școala elementară până în 1989. Curând după aceea a început să scrie povestiri, însă cariera sa nu s-a lansat decât în 1982 când, cu ajutorul lui Harlan Ellison, și-a publicat povestirea "The River Styx Runs Upstream", care a primit premiul întâi într-o competiție de povestiri a revistei "Twilight Zone". Primul său roman, "Song of Kali", a fost lansat în 1985. "Summer of Night" (1991) povestește copilăria unui grup de preadolescenți
Dan Simmons () [Corola-website/Science/321532_a_322861]
-
după aceea a început să scrie povestiri, însă cariera sa nu s-a lansat decât în 1982 când, cu ajutorul lui Harlan Ellison, și-a publicat povestirea "The River Styx Runs Upstream", care a primit premiul întâi într-o competiție de povestiri a revistei "Twilight Zone". Primul său roman, "Song of Kali", a fost lansat în 1985. "Summer of Night" (1991) povestește copilăria unui grup de preadolescenți care se adună în anii '60 pentru a înfrânge un rău vechi de secole care
Dan Simmons () [Corola-website/Science/321532_a_322861]
-
Drood de Charles Dickens. Simmons a devenit faimos în 1989 cu "Hyperion", câștigător al premiilor Hugo și Locus pentru "Cel mai bun roman science fiction". Romanului prezintă un război spațial, structura sa fiind inspirată de "Decameronul" lui Boccaccio și de "Povestiri din Canterbury" de Geoffrey Chaucer. Multe opere ale sale au asemenea legături puternice cu literatura clasică: La începutul lui 2001, Simmons a început să scrie o serie de romane polițiste al căror personaj principal era Joe Kurtz. Primul roman, "Hardcase
Dan Simmons () [Corola-website/Science/321532_a_322861]
-
familiei este irlandeză și italo-americană Ei trăiau într-o locuință federală lângă docurile din Bayonne. Tânărul Martin a început să scrie și să vândă povești cu monștri copiilor din vecini, pentru câțiva penny, lectura fiind inclusă. El a mai scris povestiri despre un refat mitic populat de țestoasele de acasă; acestea mureau frecvent în castelul din acvariu, așa încât Martin a decis că ele se ucid reciproc în urma unor „intrigi sinistre”. Martin a urmat Școala Mary Jane Donohoe și, ulterior, Marist High
George R. R. Martin () [Corola-website/Science/321531_a_322860]