22,519 matches
-
de premeditare a spiritului în actul creației artistice etc. - o definește astfel: Automatism psihic prin care își propune să exprime, fie verbal, fie în scris, fie în orice alt chip, funcționarea reală a gândirii, în absența oricărui control exercitat de rațiune, în afara oricărei preocupări estetice sau morale. ul susține că adevărul și arta se află "în realitatea superioară a anumitor forme de asociație" bazate pe atotputernicia visului, pe "jocul dezinteresat al gândirii" eliberate de constrângeri. Mișcarea se extinde în medii artistice
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
detașamentul înaintând în cursul zilei de 16 ianuarie pe dealurile din jurul Tighinei, a fost primit cu foc atât dinspre oraș cât și dinspre satele înconjurătoare. În seara de 16 ianuarie, trupele române ajung la est de calea ferată; dar din rațiunea de a nu fi atacați în timpul nopții, detașamentul a fost retras și cantonat în satul Bulboaca. Bolșevicii în schimb, voiau să încercuiască detașamentul român ca să-i rupă legăturile cu Divizia. Lt. col. Macovescu cere imediat întăriri, iar în dimineața de 17
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
religios”, care legitimă cucerirea și pradă ca fiind realizate în numele lui Dumnezeu, este la fel de veche că noțiunea de divinitatea la oameni. Războiul religios este întâlnit și la bizantini, dar și la occidentali ( cruciadele). În spatele fiecărui război religios se află o rațiune politică, socială sau economică. Frazeologia războaielor sfinte doar conferă legitimitate acestor conflicte. Nașterea ideii de djihad a avut loc în vremea lui Muhammad, în procesul de trecere de la Profetul avertizator la Profetul înarmat. Apariția acestei idei va avea loc Medina
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
război. Sunt 2 tipuri de somații: religioasă ( inamicii erau chemați să se convertească) și politica ( inamicii sunt somați să accepte să se supună Islamului). Juriștii musulmani făceau diferența între harbî care fuseseră chemați la Islam, sau nu. Cu toate acestea, rațiunea de stat prima în fața legilor religioase. În practică otomană, există o cutumă de a-l înștiință pe inamic înainte să declanșeze războiul. În sec. XVIII-XIX, djihad-ul era declarat cu ajutorul fetvalelor. În tradiția musulmană ce ajunge până la Muhammad, lumea este împărțită
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
statală ( mulk ve devlet) nu există sprijin pentru seriat sau Șer'iat-ul este sprijinit de autoritatea sultanului. Statul otoman a fost unul teocrat, iar în cadrul lui sultanatul avea o functie fundamentală. Sultanul era un slujitor al șer'iat-ului. Rațiunea de stat era un factor important în cadrul guvernării otomane. Există la otomani concepția universalista, conform căreia sultanul este singurul conducător adevărat, căruia trebuie să se supună ceilalți principi. Această concepție a avut consecințe în zona politico-militară, juridică și diplomatică ( această
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
un tip de ornamentație arhitecturală fantastică, erau văzute ca fiind o invențiune născută din imaginația artistului și ale cărei origini nu puteau fi găsite în natură. Totuși, <em>grotteschi</em> erau asociate cu fluxul gândirii iraționale, cu imaginația nestăpânita de rațiunea umană și au dat naștere unor dispute teoretice cu privire la natură reprezentării. În secolele următoare Văsari a devenit o sursă foarte importantă, deși unele din informațiile biografice sunt greșite. Unii autori au constatat că întâmplările relatate nu rezistă unei investigații mai
Istoriografia de artă și canonul occidental () [Corola-website/Science/296074_a_297403]
-
n.tr.], funcționari publici/ angajați ai primăriilor și în rândul populației.</spân></spân></spân></spân></p> <spân style="font-family: Cambria,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân lang="ro-RO">Pentru a înțelege mai bine rațiunea competițiilor și candidaturilor pentru astfel de titluri, este important să explorăm dinamicile socio-culturale și emoționale legate de candidaturi, „lumile sociale” (</spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân lang="ro-RO">Shore, Wright and Pero 2011</spân></spân><spân
Războiul candidaturilor: Capital emoţional şi urbanism antreprenorial în competiția din Spania pentru titlul de CEaC 2016 - fragmente* () [Corola-website/Science/296103_a_297432]
-
locvizibilizarea și restabilirea importanței unor elemente asociate în mod tradițional în gândirea occidentală, cu „feminitatea”, în calitatea ei de concept opus și inferior „masculinității”.</p> Poveștile femeilor sunt desigur interesante, pentru marea cultură, dar secundare. La fel și afectul în raport cu rațiunea. La fel și istoria la firul ierbii, în dimensiunea ei „sentimentală”, deci personală și subiectivă, în raport cu „istoria cea mare”. La prima vedere, atenția și premiile de care s-au bucurat Aleksievici și lucrările ei, ar putea părea rezultatul intenției de
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
Nițescu. Devine apoi cronicar literar al României Literare vreme de treizeci de ani, o bună parte din timp sub conducerea lui George Ivașcu. A coordonat lucrările Cenaclului de luni, la care au debutat majoritatea poeților optzeciști până la desființarea acestuia, din rațiuni politice. Din 1990 devine director și editorialist al revistei România Literară. Cronicar al revistei "Contemporanul" din 1962 până în 1972, perioadă din care datează textele în care „limbajul, marcat de aceleași poncife ale dogmatismului, capătă o notă personală“ („Poeții noștri au
Nicolae Manolescu () [Corola-website/Science/297568_a_298897]
-
Gândirea". A fost recunoscut atât ca poet cât și ca prozator de valoare încă din perioada interbelică, in cercurile literare și de către publicul larg. Gloria și recunoașterea majoră le-a cunoscut însă după război, fiind promovat de puterea comunistă din rațiuni ideologice. A fost director al Teatrului Național din București (1946-1952, 1958-1968), membru al Comitetului de direcție al Editurii pentru Literatură și Artă (din 1948), președinte al Uniunii Scriitorilor (din 1947) și al Societății Scriitorilor Democrați din România (din 1948). A
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
contribuit la cea mai mare opera iluministă: Enciclopedia, al cărui prim volum a apărut în 1752, ultimul din cele 35 apărând în 1780. Scopul lor era aplicarea analizei raționale în toate domeniile, nefiind dispuși să accepte tradiția sau revelația ca rațiunea suficientă pentru a întreprinde ceva, pledând pentru libertatea presei, a cuvântului, a comerțului, împotriva arestărilor arbitrare, decât pentru egalitate, deși doreau egalitatea în față legii. Principalele ținte ale atacurilor lor erau biserica și guvernarea despotică. Nu mai acceptau interpretarea literară
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
a comerțului, împotriva arestărilor arbitrare, decât pentru egalitate, deși doreau egalitatea în față legii. Principalele ținte ale atacurilor lor erau biserica și guvernarea despotică. Nu mai acceptau interpretarea literară a Bibliei și respingeau tot ce nu puteau fi explicat de rațiune, ca miracolele și superstițiile, condamnând biserica catolică pentru bogăția, corupția și intoleranța de care dădea dovadă. Voltaire, care era deist, a exclamat: "Ecrasez l'infame!" Montesquieu a declanșat atacul împotriva despotismului. În 1748, a apărut cartea sa, "Spiritul Legilor". Susținea
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
din "Visările unui hoinar singuratic" , opera autobiografică a lui Rousseau, în care scrie : "„Îmi adusei aminte de răspunsul unei prințese care, când i se spusese că țăranii nu au pâine, a spus că pot să mănânce cozonac.”" Nu există nici o rațiune documentară să se considere că „prințesa” din textul rousseauist este Maria-Antoaneta. Ajuns la Paris, regele s-a considerat prizonier al gloatei pariziene și prin urmare dezlegat de tot ce fusese silit să accepte. Când parizienii s-au răsculat în iulie
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
Se estimează ca 6.000-20.000 de preoți au fost siliți să renunțe la preoție. Comuna din Paris a încetat plata salariilor clericilor din mai 1793, iar în noiembrie, toate bisericile din Paris au fost închise. Notre-Dame a devenit Templul Rațiunii. În 1794, multe biserici din țară au fost închise. Fouche, agent al descrestinării, a scris la intrările cimitirelor inscripții ca "Moartea este un somn veșnic" La sfârșitul anului 1793, guvernul părea că a rezolvat problemele ce amenințau existența republicii. Revoltele
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
bizare iar dadaismul refuză convențiile de orice fel, căutând noul, fiind obsedat de autenticitate. Printre procedeele noi ale avangardismului, se numără și dicteul automat, montajul, colajul, tehnica reportajului, toate acestea fiind procedee ale asocierii libere, spontane. Adepții dadaismului considerau că rațiunea, conștiința, funcționează ca un fel de cenzură ce nu lasă spiritul uman să se exprime liber, descătușat de orice regulă, de orice normă. Criticul George Călinescu, în Istoria literaturii române de la origini până în prezent, îl prezintă așa: „În 1912, un
Literatura română avangardistă () [Corola-website/Science/297640_a_298969]
-
prăpastie există - indiferent de situarea lor geografică - între "constructorii" de poezie și poeți. Nici o vibrație. Nici un sentiment. Fragmentare până la suprasaturație, scriitură colegializată. Și uite așa textele ajung simple instrumente mecanice, un fel de mașinărie din care lipsește aproape întotdeauna esențialul, rațiunea de-a exista, forme fără fond. Dacă nu reușești să transmiți nimic aproapelui tău, lectorului acela care n-are nimic de-a face cu gașca ta de "inițiați", înseamnă că poemul tău este o simplă formulă stilistică și nimic mai
Deprimism () [Corola-website/Science/297662_a_298991]
-
doar că în forme diferite de cele ale oamenilor din societățile civilizate. E aici prezentă și o critică implicită a gândirii coloniale care era considerată o parte a unui proces de civilizare prin care societățile bogate aduc cunoaștere, maniere și rațiune celor mai puțin educate. Poststructuralismul, care a fost un răspuns la orientarea științifică a structuralismului, a făcut loc relativismului cultural in structuralism, în timp ce nega orientările științifice. Sensul nu e prezent în semn, așa cum se credea în structuralism, căci acesta este
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
ianuarie 1934 - în urma asasinării lui I. G. Duca, Nae Ionescu este arestat la Sinaia; "Cuvântul" este suspendat (ultimul număr apărut: 1 ianuarie 1934, cu articolul 1933-1934, scris la Sinaia, în 29 decembrie 1933). În ianuarie 1934 apare: "Immanuel Kant, Critica rațiunii practice" cu o prefață a lui C. Rădulescu-Motru și o notă introductivă asupra rațiunii practice semnată de Nae Ionescu (Ed. Institutului Social Român; trad. Dumitru Cristian Amzăr și Raul Vișan). Cronici de Petru Manoliu, I. Brucăr ș. a. (Polemică în "Revista
Nae Ionescu () [Corola-website/Science/296579_a_297908]
-
Cuvântul" este suspendat (ultimul număr apărut: 1 ianuarie 1934, cu articolul 1933-1934, scris la Sinaia, în 29 decembrie 1933). În ianuarie 1934 apare: "Immanuel Kant, Critica rațiunii practice" cu o prefață a lui C. Rădulescu-Motru și o notă introductivă asupra rațiunii practice semnată de Nae Ionescu (Ed. Institutului Social Român; trad. Dumitru Cristian Amzăr și Raul Vișan). Cronici de Petru Manoliu, I. Brucăr ș. a. (Polemică în "Revista de filosofie" între Mircea Vulcănescu și I. Brucăr.) 7 februarie - eliberat și rearestat în
Nae Ionescu () [Corola-website/Science/296579_a_297908]
-
de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant (de altfel Eminescu a lucrat o vreme la traducerea tratatului acestuia Critica rațiunii pure, la îndemnul lui Titu Maiorescu, cel care îi ceruse să-și ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat până la urmă) și de teoriile lui Hegel. Rădăcina ideologică principală a gândirii sale economice sau politice
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
la Colegiul Național din Iași, fiind admis, primind bursă și fiind lăudat de director, filologul Vasile Burlă. Tânărul vorbea deja fluent franceza, italiana, latina și greaca, mai târziu referindu-se la studiile grecești ca fiind "„cea mai rafinată formă a rațiunii umane”". La vârsta de șaptesprezece ani, Iorga a devenit mai rebel. Devenise interesat în activități politice, dar are convingeri cu care mai târziu va fi puternic împotrivă: autodeclarat marxist, Iorga a promovat revista de extremă stânga "Viața Socială" și a
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
că evreii locali sufocau clasa mijlocie românească și trebuiau să fie expulzați, folosea lozinci precum "Evreii în Palestina". Programul PND-ului a fost criticat de la bun început de Constantin Rădulescu-Motru, prietenul naționalist și pro-"junimist" al istoricului, care spunea că rațiunea economică din spatele acestor lozinci era greșit înțeleasă. Conform lui Oldson, părerea conform căreia evreii erau „vampiri” ai economiei era în întregime nefondată, chiar ipocrită: „[Iorga a fost] un moldovean complexat de sărăcia din provincie.” Concepția conservatoare personală a fost adoptată
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Argedava, iar pe măsură ce stăpânirea sa s-a întins și de-o parte și de alta a Dunării este posibil să-și fi mutat capitala în Câmpia Munteană, la Argedava de la Popești, pe râul Argeș. Această mutare s-a realizat din rațiuni politice și strategice deoarece pe măsura măririi teritoriului său spre vest, Argedava Dobrogeană nu putea controla teritoriul ocupat, iar din punct de vedere militar, fiind amplasată pe malul drept al Dunării, ar fi îngreunat foarte mult acțiunile de apărare. În
Burebista () [Corola-website/Science/296676_a_298005]
-
alocuri, exagerate. Referitor la structura organizatorică a armatei, Ion Horațiu Crișan a formulat ipoteza că unitățiile erau conduse de tarabostes, iar subunitățile de către comati. Campaniile militare întreprinse de Burebista nu au avut caracterul expedițiilor de pradă, ci acestea au avut rațiuni politice și au vizat ca obiectiv fundamental cuprinderea teritoriilor ce aparținuseră geto-dacilor și securizarea hotarelor. De asemenea, Burebista nu a urmărit crearea unui stat mare care să fie alcătuit dintr-un conglomerat de populații, asemeni despoțiilor orientale, ci a urmărit
Burebista () [Corola-website/Science/296676_a_298005]
-
capitale, Bagdad, scena poveștilor Șeherezadei din "O mie și una de nopți". În acel loc se afla o așezare veche sasanidă cu același nume. După ce s-a gândit și la alte posibile amplasări, al-Mansūr a ales-o pe aceasta din rațiuni strategice și economice: era o câmpie fertilă, la intersecția unor importante drumuri caravaniere. Potrivit cronicilor vremii, pentru construirea orașului, care a durat patru ani, al-Mansūr a folosit 100 000 de arhitecți, meșteri și muncitori aduși din Siria și alte provincii
Bagdad () [Corola-website/Science/296843_a_298172]