23,741 matches
-
în , în , iar în sau Cibele), era o zeitate de origine frigiană, considerată drept "Magna Mater" (""Marea Mamă a Zeilor""), zeița peșterilor și a Pământului în starea sa naturală și protectoare a vegetației, adorată pe culmile munților. Domnea peste animalele sălbatice, fiind și protectoarea albinelor. A fost preluată în mitologia romană, cultul ei fiind primul din calendarul roman. Împreună cu soțul ei, Attis, era venerată în ceremonii sălbatice, sângeroase, orgiastice. La romani, Cybele era zeița naturii și a fertilității. Deoarece domnea peste
Cybele () [Corola-website/Science/302467_a_303796]
-
starea sa naturală și protectoare a vegetației, adorată pe culmile munților. Domnea peste animalele sălbatice, fiind și protectoarea albinelor. A fost preluată în mitologia romană, cultul ei fiind primul din calendarul roman. Împreună cu soțul ei, Attis, era venerată în ceremonii sălbatice, sângeroase, orgiastice. La romani, Cybele era zeița naturii și a fertilității. Deoarece domnea peste munți și fortărețe, era reprezentată având o coroană cu forma unui zid de cetate. Cultul lui Cybele era celebrat de preoți eunuci denumiți "coribanți", care îi
Cybele () [Corola-website/Science/302467_a_303796]
-
a fertilității. Deoarece domnea peste munți și fortărețe, era reprezentată având o coroană cu forma unui zid de cetate. Cultul lui Cybele era celebrat de preoți eunuci denumiți "coribanți", care îi conduceau pe credincioși în riturile orgiastice, acompaniate de țipete sălbatice și muzică interpretată la fluier, tobe și cimbale. Sărbătoarea ei anuală de primăvară celebra moartea și învierea iubitului ei Attis. Cultul orgiastic al Cybelei a persistat până târziu în Imperiul Roman. Era adesea confundată cu zeitatea Rhea, mama lui Zeus
Cybele () [Corola-website/Science/302467_a_303796]
-
mai ales țesutul, olăritul, prelucrarea pieilor și a lemnului. Alte exemple de asemănări: 1) Riborasta ( Dacă) și Rabarbă (Română, DEX) Riborasta (din limba dacilor) se traduce de regulă prin cuvântul brusture. Dar, printre multele identități ale brusturelui este și rabarba sălbatică 2) Caropithla, Karopithla ( Dac) și denumire populară petală. 3) Skiare (din limba dacilor se traduce prin scai - genul Dipsacus) și Scai (Româna, DEX) Cuvântul "scai" - genul Dipsacus - este inclus de Sorin Paliga in Lexiconul elementelor autohtone (traco-dace) Cele 78 de
Denumiri dacice de plante medicinale () [Corola-website/Science/302479_a_303808]
-
cunoscuți sub denumirea kootsu, hyakusho și eta / hinin, iar ca un colectiv erau numiți burakumin. Ei erau “cei de neatins”, corespunzând țiganilor din Europa. Aveau cel mai de jos grad social, sub populația ainu, care era considerată a fi “barbarii sălbatici”, fiind numărați folosindu-se numărătoarea specifică pentru animale în limba japoneză: ippiki, nihiki, sambiki - unu, doi, trei etc. Membrii ei nu sunt numiți folosindu-se pronumele pentru persoane (hito), ci pentru lucruri (mono). Potrivit ritualului religiei budiste, în Japonia medievală
Burakumin () [Corola-website/Science/302870_a_304199]
-
drepturi de autor, al Societății Române de Radiodifuziune. A realizat numeroase materiale pentru Radio Europa Liberă și Radio Europa FM. A fost membru al cenaclului Universitas. A tradus pentru Editură Univers românul "Vendredi ou la vie sauvage" (Vineri sau viața sălbatică) de Michel Tournier, apărut în anul 1999 și împreună cu Manuela Vrabie, studiul "La troisième femme" (A treia femeie) de Gilles Lipovetsky, Ed. Univers, 2000. În 1993 a primit premiul Ministerului Afacerilor Externe al Franței la Festivalul Internațional al Nuvelei Francofone
Radu Sergiu Ruba () [Corola-website/Science/302915_a_304244]
-
prezentă sub cea mai mare partea a peninsulei, și acolo unde iese la suprafață se formează oaze (ex. oazele Al-Hasa și Qatif) și permite practicarea agriculturii. Climatul este foarte cald și de arid, iar peninsula nu are păduri, și viața sălbatică este adaptată condițiilor de deșert. Un platou cu o înălțime de peste 800 m se întinde peste cea mai mare parte a Peninsulei Arabice. Platoul coboară spre est, de la înălțimile masive de-a lungul coastei Mării Roșii către apele puțin adânci
Peninsula Arabică () [Corola-website/Science/302983_a_304312]
-
împreună cu un alt român, bănățeanul Drahoș (Dragoș), cu câțiva revoluționari maghiari, emigranți și ei, au hotărât să se îndrepte spre Vest. Grupul de emigranți s-a stabilit în localitatea Keokuk din statul Iowa, unde au primit în stăpânire un loc sălbatic. Mica lor colonie a primit numele de "New Buda" și se afla la sud de localitatea Burlington. Acest oraș era doar plănuit de către emigranți, el neexistând niciodată ca așezare urbană. La data de 15 martie 1855, George Pomuț a obținut
George Pomuț () [Corola-website/Science/299455_a_300784]
-
începutul războiului de secesiune, Pomuț putea fi considerat un om bogat: era proprietarul unor întinse suprafețe de pământ, avea o fermă, realiza venituri frumoase din concesionarea unor exploatări miniere, construise o șosea pentru o mai bună circulație în Vestul încă sălbatic. In anul 1860 apare in recensamantul american pentru Decatur, Iowa, ca avocat de 40 ani, nascut in Ungaria, cu o avere imobiliara de 1000 dolari si o avere personala de 200 dolari. În anul 1861 Pomuț explica necesitatea ca Ungaria
George Pomuț () [Corola-website/Science/299455_a_300784]
-
În arealul satului Optășani se află o parte a rezervației forestiere de gârniță Seaca-Optășani, întinsă pe aproximativ 124 ha. Alături de acest arbore vegetează și gorunul, unele exemplare având peste un secol vechime. Fauna este compusă din diferite specii de animale sălbatice (vulpea, lupul, mistrețul, dihorul de stepă, viezurele, hârciogul, pisica sălbatică) și din păsări (ciocârlia de câmpie, privighetoarea, cucul, fazanul, bufnița etc.) specifice zonei de deal. Bălțile au de asemenea o mare varietate de pești (carasul, crapul, roșioara ș.a.) iar în
Comuna Spineni, Olt () [Corola-website/Science/298965_a_300294]
-
forestiere de gârniță Seaca-Optășani, întinsă pe aproximativ 124 ha. Alături de acest arbore vegetează și gorunul, unele exemplare având peste un secol vechime. Fauna este compusă din diferite specii de animale sălbatice (vulpea, lupul, mistrețul, dihorul de stepă, viezurele, hârciogul, pisica sălbatică) și din păsări (ciocârlia de câmpie, privighetoarea, cucul, fazanul, bufnița etc.) specifice zonei de deal. Bălțile au de asemenea o mare varietate de pești (carasul, crapul, roșioara ș.a.) iar în albia râului Vedea întâlnim cleanul și nisiparnița. Satele comunei sunt
Comuna Spineni, Olt () [Corola-website/Science/298965_a_300294]
-
în prezentarea și articularea puterii politice și economice. Fermierii utilizau pluguri de lemn trase de câte o pereche de măgari sau de boi. Resursele marine erau importante în dieta cretană, incluzând moluște comestibile, pește și chiar caracatițe. Cretanii vânau căprioare sălbatice și mistreți. Se organizau "festivaluri de recoltare", sau alte ceremonii, pentru a onora fertilitatea continuă a solului. Cretanii antici venerau aproape exclusiv zeițe. Deși există unele dovezi ai adorarii unor zei de sex masculin, reprezentările minoice ale zeițelor sunt mai
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
iritație nu mai sunt contagioase. Sindromul rujeolei atipice apare de obicei la persoane vaccinate anterior cu vaccinurile vechi cu virus rujeolic omorât, care nu mai sunt disponibile. Se pare că vaccinările cu virus rujeolic inactivat nu previn infecția cu virusul sălbatic și pot sensibiliza pacienții astfel încât expresia afecțiunii este semnificativ alterată. Cu toate acestea, sindromul rujeolei atipice poate să urmeze și vaccinării cu virus rujeolic viu, atenuat, probabil rezultând dintr-o inactivare insuficientă datorată depozitării inadecvate. Anterior răspîndirii pe scară largă
Rujeolă () [Corola-website/Science/304543_a_305872]
-
noapte, genurile parodiei și bufoneriei muzicale. Prima operă care a fost ținta râsului offenbachian a fost oda simfonică "Deșertul" a compozitorului Félicien César David (1810-1876), care se bucurase în 1846 de mare succes. Tema romantică a artistului care caută natura sălbatică și neatinsă în "Deșert" este transformată de Offenbach în același an într-o farsă în care patosul modelului este contracarat de plângerile prin care un dandy impută deșertului lipsa cafenelelor și un climat mizerabil. În lamentațiile acestea sunt amestecate fragmente
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
aprilie - 15 septembrie, dar în toamnele și iernile mai blânde se întâmplă să mai rămână câte un exemplar din păsările migratoare pe aceste meleaguri. Alături de păsările care sunt stăpânul de drept al rezervației au fost văzute o serie de animale sălbatice precum: vulpea, iepurele, căprioara, porcul mistreț. Vegetația luxuriantă existentă în perimetrul rezervației propriu- zise constituie un excelent camuflaj pentru cuibărit și clocit. Ochiurile deschise de apă în mijlocul bălților sunt înconjurate de fâșii de stufăriș. Salciile și florile sălbatice în special
Mlaștinile Satchinez () [Corola-website/Science/304602_a_305931]
-
de animale sălbatice precum: vulpea, iepurele, căprioara, porcul mistreț. Vegetația luxuriantă existentă în perimetrul rezervației propriu- zise constituie un excelent camuflaj pentru cuibărit și clocit. Ochiurile deschise de apă în mijlocul bălților sunt înconjurate de fâșii de stufăriș. Salciile și florile sălbatice în special trandafirii sălbatici completează peisajul de vis.
Mlaștinile Satchinez () [Corola-website/Science/304602_a_305931]
-
vulpea, iepurele, căprioara, porcul mistreț. Vegetația luxuriantă existentă în perimetrul rezervației propriu- zise constituie un excelent camuflaj pentru cuibărit și clocit. Ochiurile deschise de apă în mijlocul bălților sunt înconjurate de fâșii de stufăriș. Salciile și florile sălbatice în special trandafirii sălbatici completează peisajul de vis.
Mlaștinile Satchinez () [Corola-website/Science/304602_a_305931]
-
Capra domestică ("Capra aegagrus hircus") este o subspecie domesticită a caprei sălbatice din Asia de sud-vest și Europa de est. Este un membru al familiei bovinelor. Masculul caprei domestice, al caprei negre și al căprioarei se numește "țap". Caprele sunt printre primele animale domesticite de către om. Analiza genetică cea mai recentă confirmă dovezile arheologice
Capră () [Corola-website/Science/304628_a_305957]
-
în oraș fără a-ți face testamentul, ignorând pericolele care te amenință dela fiecare fereastră, roagă-te ca soarta să fie milostivă cu tine și să nu-ți cadă în cap decât conținul unui țucal care se golește.”" <br>"Orașul sălbatic" Trebuie menționat că, după cum relatează Cicero Horațiu și Juvenal la etajele superioare stăteau de obicei oameni mai săraci care nu dispuneau de sclavi pentru diferite servicii și trebuiau să se deplaseze singuri pentru ducerea deșeurilor la locurile de colectare. Trecătorii
Canalizarea Romei antice () [Corola-website/Science/304625_a_305954]
-
legendă mongola, mongolii se trăgeau dintr-un lup și o ciuta (căprioara) care trăiau la izvoarele râului Onon la poalele muntelui sfânt "„Burhan Haldun”" (aflat la circa 170 km est de Ulan Bator). Temüügin aparținea tribului "„Mongghol”", clanul "„Borgighin”" („mongolii sălbatici”), fiind fiul cel mai mare al șefului de clan "Yesüghei bahadur" și strănepotul legendarului prinț mongol "Kabul han" (1130-1150). Acesta din urmă începuse în 1131 unificarea triburilor mongole. Temüügin, care în traducere înseamnă „făurar” sau „de fier”, a continuat această
Ginghis Han () [Corola-website/Science/303513_a_304842]
-
Diana e identificată cu "Selene" (Luna). Mai târziu, Diana capătă atribute de zeitate binefăcătoare: ea era, de pildă, considerată protectoare a câmpurilor, a animalelor și a vindecărilor miraculoase. În calitatea sa de zeiță a vânătorii era înfățișată ca o fecioară sălbatică, singuratică și care cutreiera pădurile însoțită de o haită de câini, dăruiți de "Pan", ucigând animalele cu arcul și cu săgețile ei făurite de Vulcanus. Insensibilă la dragoste, îi pedepsea pe toți cei care încercau să se apropie de ea
Mitologia romană () [Corola-website/Science/303532_a_304861]
-
iar tabăra soldaților a fost jefuită. Armele, mașinile de război preluate, stindardul luate de la Fuscus au fost găsite abia după primul război daco-roman. De atunci, Diurpaneus a primit numele de "Decebal" ce însemna "un om mai puternic decât zece oameni sălbatici". Eșecul dezastruos al generalului Fuscus a produs o puternică panică la Roma. Romanii reiau ofensivă anul următor, la comandă armatei fiind pus Tettius Iulianus, fost consul, general prudent și experimentat, veteran al războaielor de la Dunăre. A ales să înainteze prin
Războaiele daco-romane () [Corola-website/Science/303544_a_304873]
-
se evitau avariile sau deraierea locomotivei, care, din pricina greutății avea o distanță de frânare foarte mare. În America de Nord, Australia și Africa de Sud aceste grătare erau construite mult mai mari și solide deoarece în aceste regiuni trenurile parcurgeau distanțe mari în zone sălbatice și aveau de a face cu animale masive (ex. bizonul în America de Nord) și alte probleme cauzate de fauna indigenă. Când locomotivele au început a fi folosite și pe timp de noapte a fost necesară echiparea acestora cu faruri. La început
Locomotivă cu abur () [Corola-website/Science/303577_a_304906]
-
râul Hășdate. oferă un peisaj carstic de o rară sălbăticie: stânci înalte și abrupte, creste ascuțite, turnuri de piatră, vâlcele pietroase, grohotișuri, arcade etc. Conține peste 1.000 de specii de plante, animale, fluturi unele reprezentând elemente rare ca usturoiul sălbatic, acvila de stâncă, șogârțul de baltă, tisa, scorușul, garofița albă, fluturașul de stâncă. Peste apa văii Hășdate există 4 punți. Prima punte (I) (numită și "Podul Peșterilor") este amplasată nu departe de intrarea văii Hășdate în Chei, ultima punte (IV
Cheile Turzii () [Corola-website/Science/303634_a_304963]
-
lista monumentelor istorice din județul Cluj elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010. În Cheile Turzii există aproximativ 1.000 de specii floristice, printre care piciorul cocoșului, odoleanul, omagul, stânjenelul violaceu, vulturica, scorușul argintiu, usturoiul sălbatic, ș.a. Sunt prezente 67 de specii de păsări, pești, batracieni, vulpea, nevăstuica, jderul de piatră, mistreți, iepuri, căprioare, șerpi etc. Se cunosc în Cheile Turzii aproximativ 50-60 de peșteri, arcade (resturile peșterilor prăbușite) sau firide , in general au dimensiuni mici
Cheile Turzii () [Corola-website/Science/303634_a_304963]