23,406 matches
-
care îl acordă reflecției e mult mai lung decît cel pentru scriere. înainte de a fi așternute pe hîrtie, versurile și proza sînt lucrate în minte. Cei care procedează așa aud mai bine cuvintele, le simt sonoritatea, le aduc la același ton. Nu vreau nicidecum să spun că Bacovia n-a avut noțiunea de manuscris: termenul figurează în vocabularul său. Fără îndoială, odată „transpusă” pe foaia de caiet, „inspirația” urma un proces de prelucrare literară. Dar e o mare deosebire între variantele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
unde, n-aș putea nega că, în mai multe locuri, există o asemenea intenție. O să amintesc doar exemplul din „Țal!”: „mulțumesc din suflet pentru buna ta invitațiune! am petrecut minunat - onoare ție!... zic eu [nenea Iancu - n. m.] cu un ton pe care filozoful meu îl înțelege pînă-n fund...” Sînt de acord cu el - i-am spus - în privința „răului ontologic” comun, adăugînd că eu însumi caut să dovedesc, cu texte, faptul că îi apasă același „mal du siècle”, că sufereau de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de „fundal”, Delavrancea și Vlahuță. „Carele, mulțimea, înălțimile, turmele, pădurile - notează autorul „Sultănicăi”, vorbind despre tablourile lui Grigorescu - se duc sau se apropie nu numai prin formele lor crescînde sau descrescînde, ci mai des prin intensitatea și stingerea cromatică a tonurilor, de la vigoarea din primele planuri și pînă la visul aerian din fundul transparent, adeseori misterios, ca o poartă a infinitului”. „...îndărătul ei [al Rodicăi] - scrie, la rîndul său, biograful pictorului, fără să bănuiască o clipă că fraza sa ar putea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pe covoare parfume tari”! Nu zice „picură”, „stropește” sau „varsă”. „Toarnă” înseamnă o cantitate mare și un gest impetuos. Iar ca măsură suplimentară de protecție recomandă bandajul cu trandafiri: „Adă roze pe tine să le pun”! De la strofă la strofă, tonul adresării se schimbă: alarmă, compătimire, exasperare. Ce reacții îi provoacă „iubitei” știrea sa, poetul nu spune: e șocată, crede sau se îndoiește? S ar părea că asta face: se îndoiește. Altminteri, accentele lui persuasive („Sunt cîțiva morți în oraș, iubito
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în toate drepturile ei să te adune - din scrisori, din mărturii, din carnetul în care ți-ai notat cheltuielile! - și să te răstignească pe masa ei de studii”. (Opere, 6, p. 115-116) Stimulatoare, afirmațiile acestea nu se potriveau, însă, prin ton, cu moderația, ca să nu zic cu rezerva mea. Eu cred mai mult în puterea de evocare decît în „știință” (teorie), care - mi am dat seama - e întotdeauna parțială. De aceea volumul al doilea l-am pus sub pavăza constatării lui
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de Lamartine și de preferințe literare, mai menționez un fapt care arată cum variază receptarea de la o epocă la alta. Intr-o scrisoare din 1910 către soția sa, Olga, dr. Gheorghe Marinescu citează aceste versuri din „Lacul”: „O temps, suspendez ton vol, et vous, heures propices,/Suspendez votre cours;/ Laissez-nous savourer les rapides délices/ De plus beaux de nos jours!” (Corespondență, 1968, p. 33) Născut în 1863, el era mai mare decît Bacovia cu 18 ani (și a murit înaintea lui
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lui Bacovia a fost strategia așteptării. în aceasta i-a întrecut pe toți. Etica lui Bacovia este o construcție pe deasupra accidentelor sale. Analizînd-o, nu poți decît exclama, cu vorbele lui Miron Costin: „Biruit-a gîndul!”. Singurătatea accentuează suferința ontologică. Datorită tonului pe care li-l imprimă, „banalitățile” capătă un preț nou la Bacovia. De pildă, versul „Vai, și veni o vreme”, din „Să ne iubim”, fu considerat drept „filosofie”, iar „Va fi tîrziu în ziua aceea...”, din „Dies irae”, receptat ca
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
poem. „Poetizarea” propriu-zisă (adică elaborarea în minte și de pe hîrtie a poemului) se făcea în timp. Bacovia aștepta, adăugînd ce era de adăugat și schimbînd ce era de schimbat, ca „notele” sale să se așeze muzical, să se încadreze în tonul dat de cea dintîi, respectiv de primul vers. Aștepta ca toate cuvintele să treacă prin aceeași baie lirică. Din acest tratament rezulta „atmosfera”, aerul comun al celor opt, douăsprezece sau mai multe versuri. Paragraful din care am citat mai avea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
umorului. Discuția lor se desfășoară capricios, în zig-zag, Lăptucă trecînd de la una la alta: persoane, idei, noțiuni. După o frază prin care „desființează” pe cineva, urmează, firește, una în care se laudă pe sine, și invers, cu permanente variații de ton: indignare, disperare, exaltare. Pe de o parte, lipsa succeselor îl face să se considere un poet neînțeles de contemporani („un poet al posterității”), pe de altă parte, un articol ditirambic dintr-o foaie de provincie îi dă iluzia recunoașterii, nu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
am luat, iarăși zile fără nici un rînd despre Bacovia. Credeam că e de ajuns să mă descotorosesc de alte treburi și să fiu liniștit. Văd însă că e nevoie și de inspirație, de rîndul de început bun care să dea tonul însemnărilor. Cînd transcrie (am sub priviri manuscrisul de la Cluj), Bacovia nu dă impresia de om degajat, ci de om încordat, care, din teama de a nu greși, devine hipercorect. Să fie, oare, la mijloc, prudențele de copist ministerial sau vechea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
noastre glasuri răsunînd deșarte, / Război de moarte declara vom apei / și vom muta «Sorbona»-n altă parte”. („Moldova”, 1, nr. 47, 3 aprilie 1938, p. 1). Se pare că s-au mutat la bodega „Pitpalac”, căci ziarul care a dat tonul migrației îi face în mai multe rînduri reclamă, și nu oricum, ci în versuri. Mai întîi la 19 iunie 1938, invocînd un argument nu tocmai potrivit cu sezonul: „Dacă ești bolnav de gripă, / Nu-i decît un singur leac: / Faci un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bacovia. începe Festivalul ce-i poartă numele. în sala fixată pentru deschiderea oficială va fi, sper, tot atîta lume ca și la ediția de acum doi ani (cea din 1971 - n. 2011). încercînd să-mi schițez cîteva gînduri, nu găsesc tonul evocator, singurul - se crede - potrivit într-o asemenea ocazie. Nu pentru că aș fi iritat de faptul că azi, odată cu prima serie de oaspeți, ghid turistic improvizat, a trebuit să răspund dacă la Bacău amurgurile sînt în mod frecvent violete, dacă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
le potrivea și le însoțea cu cîntece de vioară. Dacă relația ar fi una de cauză și efect, ea ar trebui să funcționeze și la alți poeți cu calități de instrumentiști. Bacovia lua „note”, adică făcea însemnări, care aveau un ton, nu aranja portative. Apropo, nu-i ciudat oare că printre manuscrisele și desenele sale nu e nici o frîntură de portativ? Am și o altă uimire: de ce cineva care „a făcut” muzică n-a fost văzut niciodată printre melomani, într-o
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cuplului gîndire-simțire. La Bacovia acestea sînt sinonime; pe ele (o vor arăta, mai tîrziu, Scîntei galbene, Cu voi... etc.) se bazează activitatea sa poetică. Lirica sa e una de mari încordări cerebrale. Poemele lui Bacovia sînt remarcabile și prin unitatea tonului lor: tonul ține strofele într o acoladă imuabilă. Ce începe trist, trist rămîne pînă la ultimul vers. La rigoare pot demonstra: tema obsedantă a lui Bacovia nu e moartea, ci carpe diem! în noaptea de 29 spre 30 august 2009
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
La Bacovia acestea sînt sinonime; pe ele (o vor arăta, mai tîrziu, Scîntei galbene, Cu voi... etc.) se bazează activitatea sa poetică. Lirica sa e una de mari încordări cerebrale. Poemele lui Bacovia sînt remarcabile și prin unitatea tonului lor: tonul ține strofele într o acoladă imuabilă. Ce începe trist, trist rămîne pînă la ultimul vers. La rigoare pot demonstra: tema obsedantă a lui Bacovia nu e moartea, ci carpe diem! în noaptea de 29 spre 30 august 2009, l-am
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fost tradus niciodată în engleză. A împrumutat titlul ei Labirintul lumii după filosoful ceh din secolul al XVII-lea, Comenius (1592-1670); câteva din lucrările acestuia tatăl ei Michel le tradusese din engleză în franceză și ea le citise în timpul adolescenței. Tonul satiric al lui Comenius despre labirintul legăturilor umane care mai târziu a devenit baza pentru filosofia lui utilitaristă asupra educației, au impresionat-o. În ultimă instanță, a văzut propria ei lume ancestrală flamandă, începând cu Renașterea, în acești termeni uimitori
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
boală ale lui Grace. Nu-și putea ima Am împrumutat titlul de la o operă foarte importantă dar mai puțin cunoscută, Labirintul lumii a marelui scriitor ceh din secolul al XVII-lea, Comenius. Cartea lui Comenius este foarte frumoasă, diferind prin tonul său satiric amar de cartea contemporanului lui, renumita Calea Pelerinului de John Bunyan cu care se înrudește ca gen. Am fost întotdeauna uimită că iubitorii de "literatură universală" nu au descoperit această carte care pentru literatură este aproximativ ce sunt
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
de Crăciun An Istorie Cultură 1971 SUA invadează Laos. Marea Britanie votează intrarea în EEC Moare scriitorul american Henry Miller 1972 Nixon vizitează China și Uniunea Sovietică Francis Ford Coppolla, Nașul 1973 Tratatul de pace cu Vietnamul este semnat la Paris Toni Morrison, Sula 1974 Nixon își dă demisia după audieri privind destituirea sa. Pompidou moare. Giscard d'Estaing devine președintele Franței Muriel Spark, Stareța de la Crewe 1975 Vietcong cucerește Saigon. Moare Franco Ted Hughes, Păsările Peșterii 1976 Viking I și II
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Zenon e combinația de cunoaștere și de absență a iluziei perfecțiunii, care apare și în cronica de familie. În acest din urmă text, traducătoarea, Angela Cismaș, a putut observa deschiderea genealogică, marcată prin detașarea de spiritul polemic și deopotrivă de tonul hagiografic, cât și prin atitudinea de participare la ansamblul dramei omenirii, urmărite de-a lungul veacurilor și mileniilor În cel mai autobiografic volum al trilogiei, Ce? Eternitatea, Geo Vasile vedea mai apoi aceeași dublă poziționare față de tatăl memorialistei, iubit dar
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Piatra filozofală 29, n-a modificat atitudinea generală de respect în fața erudiției autoarei și a instrumentelor sale stilistice: criticii noștri au fost impresionați de preocuparea sa pentru edificarea cititorului și, de aici, de mijloacele utilizate pentru a-l convinge, de tonul ei atât de adecvat. Între alții, Dan Hăulică a înțeles această "lizibilitate a actului" de a scrie cu rost și frumusețe 30. S-a observat că elanul către echilibrul între mesaj și modul lui de transmitere este rodul unui spirit
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
acceptat ipoteza „frustrție-agresiune” - printre ei numărându-se și grupul menționat mai sus de la Universitatea Yale - au căutat s-o supună unor verificări experimentale și s-o explice la interpretarea numeroaselor comportamente sociale. În formularea ei modernă, care atenuează, în parte, tonul categoric al afirmațiilor inițiale, teoria „frustrație-agresiune” poate fi redusă la următoarele puncte esențiale: a) Frustrația tinde să provoace o agresiune directă contra sursei frustrării. Forța incitației la agresiune variază în raport direct cu importanța frustrației, aceasta din urmă fiind sub
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
În același timp, alte partide occidentale, în special partidele conservatoare și liberale, dar și cele creștine, au continuat să aibă un număr mic sau oricum limitat de membri. Aceasta nu le-a diminuat realizările electorale. De fapt, ele păreau în ton cu sentimentele generale, din moment ce considerau că funcția alegerilor era de a opta între candidați. Cetățenii erau percepuți în esență ca observatori ai jocului politic. În această interpretare, apartenența la partid este cumva redundantă. Ambiguitatea nu s-a rezolvat. Există numeroși
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
când invalidează legislația și cu cel al procurorilor și judecătorilor care investighează activitățile politicienilor, în principal cele financiare. Ceea ce îi face pe politicieni să se plângă este faptul că rolurile par să se inverseze. În mod tradițional, politicienii au dat tonul justiției; ei au fost cei care s-au folosit de drept. În ceea ce se numește "juridizarea" politicii, judecătorii sunt cei care dețin controlul și evaluează acțiunile politicienilor. Cât de departe pot merge judecătorii în această direcție fără să fie opriți
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
discuțiile pe marginea unei potențiale reveniri a autorului în amfiteatrul poeziei românești, unde, cu sau fără voie, deja s-a văzut instalat în loja de onoare. Speculațiile privitoare la o schimbare (considerată mai degrabă sinucigașă) sau la o păstrare a tonului (greu de considerat, deocamdată, altfel decât manieristă) îngreunează, în orice caz, vizibil destinul unui poet de excepție adulat, fără doar și poate, mai ales de către mulți dintre douămiiștii ce-l consideră un veritabil deschizător de drumuri, dar și indexat, deja
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
etc. etc.), această intensitate nu este totuși atinsă decât rareori, în pasteluri în totul negre precum Cangea ascuțită a lui Seth. Pentru că, în cele mai multe poeme, deși pare a privilegia paleta întunecată, instanța auctorială reușește să o atenueze prin utilizarea unor tonuri mai luminoase în descrierea celor câtorva personaje asociate, într-un fel sau altul, revelațiilor primordiale, firește mântuitoare: dansatoarea "cu pasul și încheietura dulce", al cărui șold "se-nfiora/ de cântec pe-ntinderi limpezi" la porțile cetății (Răsuflarea femeii), pescarul ce
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]