24,378 matches
-
Dostoievki pentru formele populare de religiozitate, în afară de influența importantă a educației tradiționaliste din familie si anturajul primilor săi ani de viață, anume atacurile epileptice și boala nervoasă, care i-au ocazionat scriitorului în mod repetat atât halucinații auditive cât și vizuale, unele dintre ele luând forma unor veritabile stări de extaz; Dostoievski le va interpreta drept confirmări ale existenței Raiului, și în consecință a unei lumi supranaturale. În opinia mai multor biografi opera dostoievskiană însăși reprezintă totuși o dovadă a permanentei
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
la crearea unor lucrări de dimensiuni mari pentru a fi expuse în natură, Haring s-a decis să creeze lucrări destinate locurilor publice. În anul 1978, el s-a mutat în orașul New York, unde a urmat cursurile Școlii de Arte Vizuale (până în anul 1979). Haring a devenit interesat de contururile groase, caracteristice artei graffiti realizată în metrourile americane, împrietenindu-se cu așa-numitul „copil graffiti” Jean-Michel Basquiat. În anul 1979, Haring decupează titluri din ziare pentru a le reasambla, creând titluri
Graffiti () [Corola-website/Science/299331_a_300660]
-
mișcării". Acest fenomen al perceperii mișcării se datorează unor factori fiziologici și a unor factori psihologici, care se petrec în "ochi". Dacă privind un obiect luminos imaginea lui se formează pe retina ochiului ca apoi prin nervul optic senzația "perceperii vizuale" a obiectului se transmite la creier. În momentul când obiectul dispare brusc senzația perceperii nu dispare concomitent. Acest fenomen de ștergere progresivă se numește "memorie retiniană". Aceasta are o durată variabilă dependentă de intensitatea excitației luminoase, de compoziția spectrală a
Tehnica proiecției cinematografice () [Corola-website/Science/299363_a_300692]
-
Camera obscură poate fi definită ca fiind o copie mecanică a ochiului animal. Anatomic, ochiul este un organ deosebit de complex, servind la transformarea imaginilor geometrice ale corpurilor în senzații vizuale. Din punct de vedere al opticii geometrice, el constituie un sistem optic format din trei medii transparente: "umoare apoasă", "cristalinul" și "umoarea sticloasă". Acestea se găsesc în interiorul "globului ocular", mărginit în exterior de o membrană rezistentă numită "sclerotică", opacă peste
Cameră obscură () [Corola-website/Science/299398_a_300727]
-
de limbi, în care Euclid pune bazele aritmeticii și ale geometriei plane și spațiale, s-au mai păstrat câteva cărți dintre care: "Datele", lucrare ce cuprinde teoreme și probleme care completează "Elementele", precum și "Optica", privită ca o geometrie a „razei vizuale”. Într-o anecdotă scrisă la 800 de ani de la moartea sa se povestește că Ptolemeu I l-ar fi rugat pe Euclid să-i arate o cale mai ușoară ca să înțeleagă geometria, iar Euclid ar fi răspuns: „În geometrie nu
Euclid () [Corola-website/Science/299447_a_300776]
-
Caricatura este un gen aparte al artelor vizuale, de obicei un desen, deși poate fi executată și în alte tehnici, care reprezintă o persoană sau o situație printr-o exagerare intenționată a unor trăsături sau caracteristici, în scopul satirizării, ridiculizării sau atragerii atenției. Funcțiile esențiale ale caricaturii sunt
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
sau o situație printr-o exagerare intenționată a unor trăsături sau caracteristici, în scopul satirizării, ridiculizării sau atragerii atenției. Funcțiile esențiale ale caricaturii sunt de a destinde, de a amuza și a atrage atenția, dar și de a echilibra estetica vizuală a oricărei pagini tipărite și, nu în ultimă instanță, de a ilumina prin relevanță. O caricatură reușită poate avea o țintă directă și poate fi mai elocventă decât multe alte mijloace vizuale sau auditive complexe și/sau sofisticate. Caricatura de
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
atrage atenția, dar și de a echilibra estetica vizuală a oricărei pagini tipărite și, nu în ultimă instanță, de a ilumina prin relevanță. O caricatură reușită poate avea o țintă directă și poate fi mai elocventă decât multe alte mijloace vizuale sau auditive complexe și/sau sofisticate. Caricatura de calitate esențializează într-o singură formă vizuală ceea ce nu poate fi rostit de numeroase cuvinte sau discursuri întregi. Caricatura este o reprezentare intenționat amplificată sau deformată, de obicei grotescă, prin exagerarea unor
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
în ultimă instanță, de a ilumina prin relevanță. O caricatură reușită poate avea o țintă directă și poate fi mai elocventă decât multe alte mijloace vizuale sau auditive complexe și/sau sofisticate. Caricatura de calitate esențializează într-o singură formă vizuală ceea ce nu poate fi rostit de numeroase cuvinte sau discursuri întregi. Caricatura este o reprezentare intenționat amplificată sau deformată, de obicei grotescă, prin exagerarea unor trăsături caracteristice ale înfățișării fizice sau ale caracterului unei persoane (chip, trup, caracteristici morale sau
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
o actualitate în contemporaneitatea sa, abordând, totuși, temele uzitate la modă, cum ar fi mitologia, scene bucolice, religioase și portretistică. Stilul aparte al lucrărilor sale a generat rapid o nouă percepție a operei de artă, tehnică și emoțiile exprimate în vizualul său dând naștere unor comentarii și discuții aprinse. Hogarth a reușit, astfel, să deturneze comentariile tipice în fața unei picturi, legate de un discurs mai mult sau mai puțin academic, spre reacția spontană a privitorului prin comunicarea unei atitudini intelectuale. Thomas
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
Începând cu perioada ultimului deceniu al secolului XIX, stilul desenelor caricaturale se simplifică, renunțându-se la forma schițelor laborios executate, abordându-se un stil mai lejer al formei și liniei plastice. Acest lucru a avut un efect pozitiv asupra impactului vizual și al transmiterii mesajului într-o formă mai directă și mai concisă. Lecția stilului caricatural de la Hogarth și Daumier este uitată și prospețimea unei noi linii, mai viguroase și mai spontane, devine forma noului limbaj caricatural. Deja publicul a primit
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
unei noi linii, mai viguroase și mai spontane, devine forma noului limbaj caricatural. Deja publicul a primit educația esențială a acestui mesaj grafic și simbolurile sau metaforele devin un limbaj pe înțelesul tuturor. Cu un minim de explicații adiacente mesajului vizual, Victor Gilam și Grant Hamilton trasează noul stil de caricatură de presă. La începutul secolului XX, Homer Davenport, Fredeick Burr Opper și John T. McCutcheon conturează definitiv stilul caricaturii moderne. O pleiadă întreagă de caricaturiști de valoare, astăzi uitați, au
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
au activat în perioada celui de-al doilea război mondial, au impus un desen mai grafic, cu o linie simplă dar viguroasă și cu tușe pe zone largi de negru. Aceasta formă grafică creează un anumit dramatism și un impact vizual imediat. Reprezentanți pentru această perioadă au fost caricaturiștii: Vaughn Shoemaker, Charles Werner, Jacob Burck și Richard Yardley. După încheierea celui de-al doilea război mondial, în America a survenit o perioadă de destindere și lejeritate a vieții sociale. Această atmosferă
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
a-i reprezenta și a le vinde caricaturile simultan la mai multe publicații naționale. Competiția directă dintre caricaturiști a fost astfel preluată de agențiile sindicale și de agenții acestora. Desenul de presă devine o industrie, și o nouă eră a vizualului de presă se naște. Artiștilor caricaturiști li se ridică o nouă ștachetă profesională. Angajamentul cu sindicatele îi obligă la o permanentă prezență cu materiale incitante și le și asigura în același timp "o pâine" constantă. Problema esențială la care caricaturiștii
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
reprezentat de Associated Press, Murray Olderman reprezentat de NEA și Alen Maver de Central Press. Prin apariția fotografiei, arta ilustrată părea a se afla în declin dacă nu chiar pe cale de dispariție. Nu a fost totuși să fie așa. Arta vizualului în forma de caricatură sau ilustrație a supraviețuit datorită plasticității și a conceptului, lucru pe care fie și cel mai abil și artistic fotograf nu avea cum să-l imortalizeze într-o fotografie. Pe de altă parte, cititorul de ziar
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
o fotografie. Pe de altă parte, cititorul de ziar avea și are în continuare nevoie de a i se oferi o interpretare personală și originală și un comentariu inteligent al unei teme de editorial dar și o plasticitate artistică a vizualului tipărit pe care doar linia grafică o poate oferi. Grafica de presă nu numai că a supraviețuit dar s-a rafinat și diversificat uimitor în decadele ce vor urma. Caricatura "glumeață" de gag, neimplicată politic sau tematic, deține un loc
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
care doar linia grafică o poate oferi. Grafica de presă nu numai că a supraviețuit dar s-a rafinat și diversificat uimitor în decadele ce vor urma. Caricatura "glumeață" de gag, neimplicată politic sau tematic, deține un loc aparte în vizualul presei. "Caricatura pentru caricatură", cea care nu naște nici dispute, și cu atât mai puțin războaie, s-a dezvoltat în paralel cu genul caricaturii de care ne-am ocupat până aici și își are originile cam din aceeași perioadă de
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
al psihologiei umane făcându-l, împreună cu abilitățile sale plastice, un geniu al genului. Tematica în general a abordat relația "El-Ea" în situații particulare dar cât se poate de obișnuite, identificându-se astfel cu situații din viața cotidiană de rutină. Poanta vizuală era susținută și de comentariul hazliu care sublinia și mai mult efectul de satiră care poate fi apreciat chiar și în zilele noastre. Începutul de secol XX a fost caracterizat în grafica de presă printr-o turnură spre un umor
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
indulgență pentru sloganul stereotip și ipocrizia politicienilor. Reviste progresiste prin atitudine au promovat un cinism și o critică intolerantă față de tarele sociale. Reviste precum "Smart Set" sau "The American Mercury" au adus un prinos de rafinament stilistic și rafinament plastic vizual. Satira și ironia nu au mai reprezentat doar o simplă șicanare convențională ci un nou mod mai inteligent de a reprezenta realitatea, ridicând totodată și ștacheta unei noi calități a presei. Presa devine un reper intelectual mai mult decât o
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
studioul lingvistului C. K. Ogden, Harold Nicolson va zice: „Trilul frumos al vocii lui curge încet ca apa Annei Livia Plurabelle. Are cea mai minunată voce pe care o știu, lichidă și delicată, cu mlădieri subacvatice de șopot.”. Pe lângă deficiențele vizuale și atitudinea ostilă a publicului, o serie întreagă de evenimente neplăcute a distrus ritmul firesc în care romanul "Veghea lui Finnegan" se dezvolta la sfârșitul anilor 20. În revistele americane "Two Worlds" și "Two Worlds Monthly", editorul Samuel Roth distribuie
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
continuă mișcare. Percepția umană, limitativă, inexactă și înșelătoare, este, în același timp: De asemenea, Dedalus rezonează cu eseul lui Lessing, "Laocoon sau despre granițele picturii și poeziei" ("Laokoon oder über die Grenzen der Mahlerey und Poesie"), care susține că artele vizuale (pictura, sculptura etc.) și literatura sunt două modalități estetice complet distincte și de aceea nu ar trebui să se imite. În timp ce pictura, o artă "spațială", se bazează pe prezentarea unor elemente "unul lângă altul" ("nebeneinander") pentru a stârni o emoție
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
coadă, renumită ca stea dublă, este vizibilă cu ochii liberi. Satelitul ei Alcor, de mărimea stelară cinci, formează o pereche fizică cu steaua Mizar și se află la o distanță unghiulară de 12' de aceasta. Mizar este atât stea dublă vizuală cu instrumente astronomice mai apropiate (14”), cât și stea dublă spectroscopică. Numele popular al acestei constelații este „"Carul Mare"”. Ursa Mare este poate cea mai cunoscută constelație; cele șapte stele principale ale asterismului, ce alcătuiesc oiștea și fața "Carului Mare
Ursa Mare () [Corola-website/Science/298750_a_300079]
-
este folosit pentru reprezentarea desfășurării unei activități în rularea programului. Sunt diagrame ce se utilizează în cadrul proiectării unei arhitecturi de sistem, atunci când diferite componente ale sistemului software (numite și subsisteme) interacționează între ele prin intermediul unor interfețe. Este folosită pentru reprezentarea vizuală a claselor și a interdependențelor, taxonomiei și a relațiilor de multiplicitate dintre ele. Diagramele de clasă sunt folosite și pentru reprezentarea concretă a unor instanțe de clasă, așadar obiecte, și a legăturilor concrete dintre acestea. Este folosită pentru reprezentarea interdependențelor
Unified Modeling Language () [Corola-website/Science/298769_a_300098]
-
așază anatomia pe noi temelii, elaborează metode de cercetare, descoperă și descrie destul de corect vasele spermatice, descrie sistemul osteomuscular, circulația venoasa, mezenterul, ovarul, face distincția între marea și mică circulație. Reușește să detroneze cristalinul din postura de organ al recepției vizuale, si descrie ligamentul inghinal. Opera să principala este "De Humani Corporis Fabrică" (1453), o carte remarcabilă, de aproximativ 600 de pagini, în 7 tomuri, cu peste 300 de ilustrații, care a dominat literatura de specialitate până târziu, în secolul XIX
Anatomie () [Corola-website/Science/298823_a_300152]
-
se pare că arcul Liberté ar putea dispărea în mai puțin de un secol. Una dintre diferențele dintre Uranus și Neptun este și activitatea meteorologică. Când nava spațială "Voyager 2" a survolat planeta Uranus în 1986, aceasta era destul de calmă vizual. Dimpotrivă, Neptun prezenta fenomene meteorologice notabile în timpul survolării sale din 1989 de către "Voyager 2". Vremea de pe Neptun este caracterizată prin sisteme de furtuni extrem de dinamice, cu vânturi ale căror viteze ating aproape 600 m/s — în preajma fluxului supersonic. Urmărind mișcările
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]