222,545 matches
-
pătruns în pozițiile defensive franceze din fața Donchery la 20:00. Tirurile puternice ale francezilor din forturile din fața Donchery de pe malul sudic al Meusei au continuat. În jurul orei 22:20, germanii au traversat râul cu barjele în plin întuneric aducând întăriri capului de pod cucerit de tanchiști în regiune. Procedând la fel cu Divizia a 2-a, Divizia a 10-a Panzer își detașase artileria grea în sprijinul vecinilor. Divizia a mai rămas cu doar 24 obuziere ușoare de 105 mm. În
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
șapte buncăre. Subunitățile din Batalionul I al Regimentului de pușcași al 86-lea au traversat râul la 21:00 și au luat cu asalt restul buncărelor de la Coat 246, unde se aflau principalele poziții defensive franceze. La sfârșitul zilei, securitatea capului de pod fusese asigurată și toate obiectivele propuse fuseseră îndeplinite. În sectorul central de la Gaulier, germanii au început amplasarea de tunuri ușoare antitanc "3.7 cm Pak 36" pentru ca să asigure sprijinirea acțiunilor infanteriei. La ora 01:00 a zilei de
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
blindate. Aceste rapoarte sunt greșite, primele tancuri traversând doar după ora 07:20 a zilei de 14 mai. Primele vehicule care au traversat podul din pontoane au fost mașinile blindate și camioanele de transport, nu tancurile. Cucerirea Sedanului și lărgirea capetelor de pod i-a alarmat pe francezi care au planificat executarea unor atacuri ample împotria capetelor de pod, pentru izolarea celor trei divizii blindate germane. Generalul Gaston-Henri Billotte, comandantul Grupului I de Armate franceză, al cărei flanc drept începea de la
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
14 mai. Primele vehicule care au traversat podul din pontoane au fost mașinile blindate și camioanele de transport, nu tancurile. Cucerirea Sedanului și lărgirea capetelor de pod i-a alarmat pe francezi care au planificat executarea unor atacuri ample împotria capetelor de pod, pentru izolarea celor trei divizii blindate germane. Generalul Gaston-Henri Billotte, comandantul Grupului I de Armate franceză, al cărei flanc drept începea de la Sedan, a cerut ca sus-numitele capete de pod să fie distruse de bombardiere. El a afirmat
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
pe francezi care au planificat executarea unor atacuri ample împotria capetelor de pod, pentru izolarea celor trei divizii blindate germane. Generalul Gaston-Henri Billotte, comandantul Grupului I de Armate franceză, al cărei flanc drept începea de la Sedan, a cerut ca sus-numitele capete de pod să fie distruse de bombardiere. El a afirmat că „peste ele va traversa ori victoria, ori înfrângerea!” Generalul Marcel Têtu, comandatul Forței tactice aeriene aliate a ordonat: „Concentrați totul la Sedan. Pioritatea dintre Sedan și Houx este de
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
special Corpul al X-lea, să restabilească situația de pe front. Forțele de care dispuneau comandanții francezi în regiune erau formidabile. Decizia lui Guderian să atace spre nord-vest a lăsat Divizia a X-a Panzer singura forță germană care mai apăra capetele de pod. Împotriva acestei divizii, francezii puteau mobiliza Corpul XXI (Divizia a 3-a blindată, Divizia a 3-a de infanterie motorizată, Divizia a 5-a de cavalerie ușoară și Brigada I de cavalerie). Un al doilea mare grup era
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
km sud de Sedan. Francezii se pregătiseră pentru o eventuală spargere a frontului de către germani la Sedan și plasaseră Corpul al X-lea în poziții pentru contraatac. Corpul ocupa poziții la la Bulson pe axa Chéhéry-Bulson-Haraucourt și trebuia să contaatace capetele de pod de pe Meuse. Terenul era unul împădurit și Charles Huntziger, Comandantul Armatei a 2-a, a considerat că trupele pe care le-a lăsat pe poziții pot apăra regiunea Bulson, iar germanii nu vor fi capabili să expoateze victoria
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
au înregistrat o întârziere de șapte ore a programului de traversare a tancurilor peste podurile râului Meuse de la 01:20-07:30, ceea ce ar fi putut avea un efect dezastruos pentru ei. Francezii inițiaseră deja planuri pentru contraatacuri cu blindatele împotriva capetelor de pod germane în timpul nopții, dar întârzierile în programul de concentrare a forțelor și amânările succesive, agravate de retragerea panicată a infanteriștilor și artileriștilor care își părăsise pozițiile (ca în cazul „panicii de la Bulson”), au făcut ca asaltul să fie
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
deciziei sale, încât s-a sinucis câteva zile mai târziu. În zilele de 13 și 14 mai, pozițiile germanilor erau încă vulnerabile. Un atac viguros în aceste zile ale unităților blindate franceze l-ar fi împieidicat pe Guderian să părăsească capetele de pod de pe Meuse și ar fi modificat cel mai probabil cursul campaniei. Comandanții francezi, plasați mult în punctele de comandă aflate mult în spatele frontului, tributari ai doctrinei războiului metodologic și în plus profund șocați de violența atacului, au fost
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
00 pe 13 mai. La 07:30 pe 14 mai, tancurile franceze au înaintat spre înălțimile de la Bulson pentru ca să ocupe zonele înalte părăsite de infanteriștii Diviziei a 55-a pecu o zi mai devreme. Principalul obiectiv al tanchiștilor era distrugerea capetelor de pod germane. Dacă un atac împotriva capetelor de pod ar fi avut sorți de izbândă pe 13 mai, această misiune avea să se dovedească imposibilă o zi mai târziu. Atacul Corpului al X-lea presupunea o lovitură cele două
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
14 mai, tancurile franceze au înaintat spre înălțimile de la Bulson pentru ca să ocupe zonele înalte părăsite de infanteriștii Diviziei a 55-a pecu o zi mai devreme. Principalul obiectiv al tanchiștilor era distrugerea capetelor de pod germane. Dacă un atac împotriva capetelor de pod ar fi avut sorți de izbândă pe 13 mai, această misiune avea să se dovedească imposibilă o zi mai târziu. Atacul Corpului al X-lea presupunea o lovitură cele două flancuri efectuate de câte un regimet de infaterie
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
unitățile tactice până la ora 05:00 a zilei de 14 mai, oră la care germanii își consolidaseră pozițiile defensive, iar unitățile de infaterie ale diviziilor de tancuri înaintau viguros în regiunea Bulson. Lafontaine avusese misiunea să atace și să recucerească capetele de pod peste Meuse la ora 20:00 pe 13 mai. Obligația lui Lafontaine să atace doar după primirea ordinului necesare era diferită de modul de coordonare tactică mai eficient al germanilor ("Auftragstaktik", misiune tactică), cărora comandanții le lăsau o
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
echipajul comandat de Billoette a distrus 13 blindate germane - 2 PzKpfw IV și 11 PzKpfw III - și mai multe tunuri antitanc. Motivul pentru care francezii concentraseră unitățile de blindate dotate cu tancuri grele a fost organizarea unui nou atac împotriva capetelor de pod de la Sedan. Bătălian de la Stonne s-a desfășurat între 15 și 17 mai, timp în care orașul a fost cucerit, pierdut și recucerit de 17 ori. Faptul că francezii nu au reușit să păstreze controlul asupra orașului a
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
s-a desfășurat între 15 și 17 mai, timp în care orașul a fost cucerit, pierdut și recucerit de 17 ori. Faptul că francezii nu au reușit să păstreze controlul asupra orașului a echivalat cu eșecul operațiunii de eliminarea a capetelor de pod germane de la Sedan. Ofensiva franceză de la Stonne avea o importanță capitală. Orașul era o bază de acțiune situată pe dealurile care dominau regiunea joasă a Sedanului. Francezii ar fi putut folosi orașul ca o bază a atacurilor pe
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
mai pentru a patra oară în decurs de nouă ore. Înfrângerea suferită de francezi la Sedan a lăsat forțele aliate din Belgia cu apărarea flancului mult slăbită. Atacul german, în mod special străpungera de la Sedan și penetrarea în adâncime de pe capetele de pod stabilite aici, a fost atât de rapid, încât a fost executat aproape fără nicio vreo rezistență din partea francezilor. Mulți soldați francezi au fost într-o asemenea stare de șoc, încât au fost luați prizonieri mai înainte ca să deschidă
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
are 41-70 de perechi de scuturi subcaudale. Ochiul în contact cu scuturile supralabialele 3-4, nara situată în mijlocul scutului nazal; scutul frontal mai scurt decât scuturile parietalele; scutul frenal mai lung decât înalt. Din cauza aspectului general și a petei închise de pe cap, mulți îl confundă la prima vedere cu o viperă. Spatele este brun sau brun-roșcat, la mascul, iar la femelă, cenușiu-brun. Desenul dorsal variază, de obicei se văd două sau patru șiruri de pete brun-închise, care pot fuziona, formând un desen
Șarpele de alun () [Corola-website/Science/333954_a_335283]
-
cenușiu-brun. Desenul dorsal variază, de obicei se văd două sau patru șiruri de pete brun-închise, care pot fuziona, formând un desen vărgat longitudinal sau transversal. Uneori au patru dungi longitudinale mai închise, brune, cu pete negre-brune. Pe porțiunea posterioară a capului se observă o pată închisă, mare, neagră-brună, adesea scobită posterior sau cu două prelungiri. De la nară, începe o dungă neagră-brună, care trece prin dreptul ochilor până la colțurile gurii. Abdomenul este brun sau roșu-cărămiziu la mascul, cenușiu până la negru la femelă
Șarpele de alun () [Corola-website/Science/333954_a_335283]
-
scobită posterior sau cu două prelungiri. De la nară, începe o dungă neagră-brună, care trece prin dreptul ochilor până la colțurile gurii. Abdomenul este brun sau roșu-cărămiziu la mascul, cenușiu până la negru la femelă; în regiunea cefalică abdomenul este alburiu. Puii au capul (pileusul) adesea negru, iar abdomenul roșu-cărămiziu intens. Este răspândit în Europa și sud-vestul Asiei. A fost găsit în Sudul Marii Britanii, sudul Norvegiei, sudul Suediei, sudul Finlandei, nordul Portugaliei, nordul Spaniei, Franța, Belgia, Luxemburg, Olanda, Germania, Elveția, Italia, Austria, Republica Cehă
Șarpele de alun () [Corola-website/Science/333954_a_335283]
-
de mărimea unui gușter, șerpi tineri), rareori cu mamifere mici rozătoare sau insectivore și păsări. Prada este imobilizată prin încolăcire, pe care o sugrumă și apoi o înghite. Împerecherea are loc în lunile aprilie-mai, masculul imobilizează femela, apucând-o de cap și încolăcindu-se în jurul ei. Este ovovivipar, dar adesea depune ouă din care ies curând puii. Femela depune ponta formată din 3-15 ouă în lunile august-septembrie. Puii la eclozare au 125-180 mm și năpârlesc destul de curând.
Șarpele de alun () [Corola-website/Science/333954_a_335283]
-
cât și subiectul emoționant abordat. Filmul a fost blockbuster , câștigând 91 de milioane $ în box office (în cadrul primei zile de lansare). Are două nominalizări la Premiile Oscar. Viața lui Riley, o fetiță veselă și lipsită de griji, este dată peste cap când trebuie să-și ia rămas-bun de la copilăria ei fericită din Minnesota pentru a se mută în Sân Francisco. Că noi toți, Riley este ghidată de emoțiile sale - Bucurie, Frica, Furie, Dezgust și Tristețe. Emoțiile locuiesc în Centrul de Control
Întors pe dos (film) () [Corola-website/Science/333946_a_335275]
-
viperă mare (cea mai mare din viperele europene); masculii ajung până la 90 cm lungime, femelele sunt mai mici. Se caracterizează printr-un bot ascuțit, prevăzut cu un corn nazal moale, acoperit cu trei (rar 2-4) rânduri de solzi. Au un cap lat, triunghiular, bine separat de gât. Capul este acoperit cu solzi mici. Masculii au coloritul de fond cenușiu sau gălbui până la galben-albicios, iar femelele au nuanțe spre brun sau arămiu. Pe spate au o dunga în zigzag, adesea ondulată, formată
Vipera cu corn bănățeană () [Corola-website/Science/333965_a_335294]
-
europene); masculii ajung până la 90 cm lungime, femelele sunt mai mici. Se caracterizează printr-un bot ascuțit, prevăzut cu un corn nazal moale, acoperit cu trei (rar 2-4) rânduri de solzi. Au un cap lat, triunghiular, bine separat de gât. Capul este acoperit cu solzi mici. Masculii au coloritul de fond cenușiu sau gălbui până la galben-albicios, iar femelele au nuanțe spre brun sau arămiu. Pe spate au o dunga în zigzag, adesea ondulată, formată dintr-o succesiune de romburi. La mascul
Vipera cu corn bănățeană () [Corola-website/Science/333965_a_335294]
-
și mai puțin distinctă. Pe laturile corpului se află pete mari închise de culoarea dungii în zigzag. Abdomenul este galben-brun sau brun-murdar deschis cu puncte închise, brune-cenușii sau negricioase. Vârful cozii este de culoare portocalie până la roșu-cărămiziu, rar galben. Pe cap au o pată în formă de liră, nedistinctă la indivizii bătrâni. Masculii au pe cap și o pată îngustă brună-neagră ce se întinde între ochi și colțurile gurii. Pe mandibulă are două pete mari, negre, pe un fond alburiu. Este
Vipera cu corn bănățeană () [Corola-website/Science/333965_a_335294]
-
în zigzag. Abdomenul este galben-brun sau brun-murdar deschis cu puncte închise, brune-cenușii sau negricioase. Vârful cozii este de culoare portocalie până la roșu-cărămiziu, rar galben. Pe cap au o pată în formă de liră, nedistinctă la indivizii bătrâni. Masculii au pe cap și o pată îngustă brună-neagră ce se întinde între ochi și colțurile gurii. Pe mandibulă are două pete mari, negre, pe un fond alburiu. Este răspândită în Tirolul de sud, Veneția, Carintia, Istria, fosta Iugoslavie, România, nord-vestul Bulgariei. În România
Vipera cu corn bănățeană () [Corola-website/Science/333965_a_335294]
-
Hrana constă din vertebrate mici: șoareci, cârtițe, ocazional păsări și șopârle (șopârla de ziduri etc). Puii se hrănesc la început cu broaște și șopârle. Homeotermele (mamiferele și păsările) sunt mai întâi omorâte prin mușcare și înveninare și apoi înghițite cu capul înainte; poichilotermele (șopârlele și broaștele) sunt adesea înghițite de vii. Împerecherea are loc în aprilie-mai. În perioada de reproducere, masculii pot avea flancurile colorate în roz-roșietic intens. Puii în număr de 4-18 sunt născuți în august-septembrie și au la eclozare
Vipera cu corn bănățeană () [Corola-website/Science/333965_a_335294]