23,330 matches
-
conduceau, deoarece fusese dictat de la Moscova. Pe 18 august, Roy Melbourne a prezentat ministrului de Externe Gheorghe Tătărescu o notă verbală prin care se arăta că guvernul american „dorește în această țară instituirea unui regim reprezentativ constituit din toate grupările democratice”. În consecință, SUA nu vor semna un tratat final de pace decât cu un guvern democratic pe deplin recunoscut. Atât Groza, cât și Tătărescu, au respins nota, declarând-o nulă și neavenită. Ei au susținut că SUA nu se puteau
Petru Groza () [Corola-website/Science/297343_a_298672]
-
Gheorghe Tătărescu o notă verbală prin care se arăta că guvernul american „dorește în această țară instituirea unui regim reprezentativ constituit din toate grupările democratice”. În consecință, SUA nu vor semna un tratat final de pace decât cu un guvern democratic pe deplin recunoscut. Atât Groza, cât și Tătărescu, au respins nota, declarând-o nulă și neavenită. Ei au susținut că SUA nu se puteau adresa unui guvern pe care nu-l recunoșteau. O astfel de notă au trimis și diplomații
Petru Groza () [Corola-website/Science/297343_a_298672]
-
sovietic, guvernul Petru Groza fiind recunoscut de SUA și Marea Britanie pe 5 februarie 1946. După eșuarea grevei regale, Mihai a adoptat o poziție mai prudentă cu guvernul. În vederea alegerilor, forțele politice guvernamentale au constituit, pe 17 mai 1946, Blocul Partidelor Democratice pentru a depune liste comune la alegeri. BPD era format din PCR, PSD, PNL-Tătărescu, PNȚ-Alexandrescu, FP și PNP. În schimb, partidele democratice, PNȚ, PNL și PSDI, au eșuat în tentativa de a crea un front comun al opoziției. Guvernul a
Petru Groza () [Corola-website/Science/297343_a_298672]
-
poziție mai prudentă cu guvernul. În vederea alegerilor, forțele politice guvernamentale au constituit, pe 17 mai 1946, Blocul Partidelor Democratice pentru a depune liste comune la alegeri. BPD era format din PCR, PSD, PNL-Tătărescu, PNȚ-Alexandrescu, FP și PNP. În schimb, partidele democratice, PNȚ, PNL și PSDI, au eșuat în tentativa de a crea un front comun al opoziției. Guvernul a modificat și legea electorală, astfel că pentru prima dată în istorie, la procesul electoral puteau participa și femeile. Campania electorală s-a
Petru Groza () [Corola-website/Science/297343_a_298672]
-
teatru, agora, precum și despre instituțiile și notabilitățile orașului. Informații prețioase sunt furnizate și de inscripțiile descoperite la Abdera și în alte orașe (Teos și Delfi). În perioadele în care și-a păstrat autonomia, orașul poseda instituțiile uzuale ale unei cetăți democratice din Grecia antică. Puterea era exercitată de către un Consiliu (Βουλή, "Boule") ales de către o Adunare a poporului (Δήμος, "Demos"). Funcția de arhonte eponim îi revenea preotului Templului lui Apollo, zeul protector al orașului. Funcțiile executive cele mai importante erau deținute
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
a Uniunii Sovietice (1940 -1941 și 1944 - 1991) și a Republicii Moldova (1991 până în prezent). Naționalismul găgăuz a început ca o mișcare intelectuală, în timpul anilor 1980. Mișcarea devine mai puternică la sfârșitul deceniului, când Uniunea Sovietică a început să îmbrățișeze idealurile democratice. În 1988 activiști din intelectualitatea locală, uniți cu alte minorități etnice, creează o mișcare cunoscută sub numele de "Poporul Găgăuziei". Un an mai târziu a avut loc prima adunare a acestei mișcări, în care a fost adoptată o rezoluție care
Găgăuzia () [Corola-website/Science/297397_a_298726]
-
format din 16 republici în uniune voluntară, iar guvernarea avea o structură federală ("vezi" Constituția Uniunii Sovietice). Guvernul Uniunii Sovietice punea în aplicare deciziile luate de Partidul Comunist ("vezi" Organizarea Partidului Comunist al URSS). Structura PCUS era bazată pe centralism democratic, metoda leninista de luare a deciziilor în interiorul partidului. Conform centralismului democratic, organele inferioare ale partidului pun în aplicare deciziile organelor superioare. Organele inferioare începeau la nivel de oraș și de district, mergând până la Comitetul Central, organul suprem de partid. Folosind
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
structură federală ("vezi" Constituția Uniunii Sovietice). Guvernul Uniunii Sovietice punea în aplicare deciziile luate de Partidul Comunist ("vezi" Organizarea Partidului Comunist al URSS). Structura PCUS era bazată pe centralism democratic, metoda leninista de luare a deciziilor în interiorul partidului. Conform centralismului democratic, organele inferioare ale partidului pun în aplicare deciziile organelor superioare. Organele inferioare începeau la nivel de oraș și de district, mergând până la Comitetul Central, organul suprem de partid. Folosind autoritatea nomenklaturii, Partidul plasa oameni de încredere în posturi guvernamentale de
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
prin Tratatul de la Brest-Litovsk. Lenin a acceptat termenii duri impuși de Germania din cauza tulburărilor interne din Rusia. Mării proprietari de terenuri și industriașii au fost expropriați fără despăgubiri, băncile au fost naționalizate, partidele de opoziție au fost interzise, iar Parlamentul Democratic a fost desființat. Comisia Extraordinară-CEKA, poliția secretă avea rolul de a asigura autoritatea exclusivă a bolșevicilor. Prima fază a reformelor revoluționare s-a sfârșit în martie 1918 cu mutarea guvernului sovietic în frunte cu Lenin de la Petrograd la Moscova, la
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
au fost introduse planurile cincinale, în timp ce în agricultură au fost aplicate reforme agrare, inclusiv colectivizarea. Comunismul părea bine pus la punct, un sistem rigid bine aplicat prin intermediul terorii și controlului, dând impresia de stabilitate. Modul de conducere nu era deloc democratic așa cum pretindea. În spatele aparentelor propagandistice, statele comuniste au cunoscut crize permanente și cronice. Categoriile sociale nu mai aveau identitatea de odinioară și nu mai există permabilitate socială. Nu mai există posibilitate de profit, de îmbogățire, de urcare pe scara ierarhică
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
industrializată care există în ziua de azi. Mai multe mișcări populare s-au manifestat în Suedia pe durata părții a doua a secolului XIX - sindicate de comerț, grupuri de temperare, grupuri religioase independente - creând astfel o bază pentru instaurarea principiilor democratice. În 1899 s-a fondat Partidul Social-Democrat suedez. Aceste mișcări au accelerat trecerea Suediei spre o democrație parlamentară modernă, la care se ajunsese deja pe timpul primului război mondial. Pe măsură ce revoluția industrială a progresat în secolul XX, populația s-a mutat
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
ca Sultanul, daca nu chiar mai puternic uneori decât acesta. Din 1908, statul a devenit monarhie constituțională fără puteri executive, cu un parlament format din membrii aleși ai provinciilor. Deși în Imperiul Otoman nu se țineau alegeri, există o structură democratică interesantă în acest stat. Pentru un observator din afară, organizarea statală otomană era bazată pe o ierarhie avându-l în frunte pe sultan, dar au existat mai multe incidente istorice în care guvernatorii locali au acționat fără aprobarea monarhului, uneori
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
economice vor afecta această împărțire și balanța polilor de putere, fiind automat politice. Pe de altă parte, minimalizarea rolului comitetelor de fabrică ignoră istoria revoluționară a acestora în Rusia țaristă, și apoi dizidentă în Rusia bolșevică, și dimensiunea lor profund democratică - bazată pe autoorganizarea muncitorilor în afara patronatului și sindicatelor controlate de social-democrați. Posibilitatea că Partidul Comunist, sau muncitori afiliați, ar fi dorit să își impună controlul asupra acestor comitete trebuie luată în calcul, dar atunci apare un paradox evident - ori aceste
Mizele teatrului politic în epoca „istoriei adevărate”. Reflecții pe marginea vizitării „locurilor memoriei” grevei de la Atelierele Grivița din 1933 () [Corola-website/Science/296083_a_297412]
-
a societății "Junimea" și a revistei "Convorbiri literare" prin reunirea în jurul revistei "Viața românească" a scriitorilor cei mai însemnați ai epocii și prin orientarea mișcării literare a vremii în direcția creației de caracter specific, legată de realitățile naționale contemporane. Spiritul democratic al lui Garabet Ibrăileanu a ferit poporanismul, în cei 10 ani de existență, din prima serie a revistei "Viața românească", de excese ca și de exclusivism, permițând scriitorilor importanți ai epocii, Mihail Sadoveanu, Ion Agârbiceanu, Gala Galaction, Octavian Goga, Tudor
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
Gazeta" (1935 -1938), iar din 1935, redactor la Viața literară și la Revista Fundațiilor Regale, unde va ramâne până în 1941, când noua conducere (Dumitru Caracostea) îl concediază, împreuna cu Tudor Vianu, George Călinescu, Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu, din cauza orientării lor democratice. Va reveni la "Revista Fundațiilor Regale" între 1945 - 1947. Din 1942, Vladimir Streinu a fost numit director al revistei "Preocupări literare", care, din 1943, devine "Kalende". În 1947, criticul își susține examenul de doctorat la Universitatea din Iași cu o
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
sale, reieșea că Stancu avusese activitate informativă pe timpul războiului. Dar nu în rândurile comuniștilor, ci printre alți intelectuali. Se compromisese și altfel. În timpul conflictului sovieto-finlandez, publicase articole împotriva URSS. Totuși, după 23 august 1944 s-a repliat rapid, prin «activitate democratică». Iar la sugestia conducerii PCR, a redactat și publicat diverse articole. Numai Ceaușescu a rămas pe poziții până la final, scoțând la iveală că, și în timpul școlii, elevul Stancu oferea informații serviciilor secrete. L-a determinat astfel pe Gheorghiu-Dej să ceară
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
ceară verificarea atentă a documentelor strânse la Ministerul de Interne, la dosarul scriitorului. Ultimul cuvânt i-a aparținut «stăpânului» documentelor secrete depuse la minister. Drăghici, care-l etichetase pe Stancu un «intelectual oportunist», a promis că va analiza «și activitatea democratică și contra democrației». Datorită opoziției lui Ceaușescu și a lui Drăghici, scriitorul a mai așteptat doi ani în anticamera Partidului Comunist. Abia în 1964, la pachet cu George Ivașcu, a reprimit carnetul roșu. Numai că i s-a făcut un
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
fost niciodată legionar și fascist. În autobiografia redactată în penitenciarul Botoșani, Al.Paleologu scrie: "În toamna anului 1940, după instaurarea dictaturii legionare am inițiat cu mai mulți prieteni și colegi organizarea clandestină a unui grup de tineret universitar cu vederi democratice, care urma să se manifeste prin publicații, conferințe etc.în spirit umanist, antilegionar și democratic, raționalist, critic și antimistic." (Tudorel Urian, Viețile...p. 146, "Op. cit".). Urmărit de Securitate, se ascunde sub un nume fals (Ion Crăifăleanu) în orașul Câmpulung-Muscel
Alexandru Paleologu () [Corola-website/Science/297589_a_298918]
-
toamna anului 1940, după instaurarea dictaturii legionare am inițiat cu mai mulți prieteni și colegi organizarea clandestină a unui grup de tineret universitar cu vederi democratice, care urma să se manifeste prin publicații, conferințe etc.în spirit umanist, antilegionar și democratic, raționalist, critic și antimistic." (Tudorel Urian, Viețile...p. 146, "Op. cit".). Urmărit de Securitate, se ascunde sub un nume fals (Ion Crăifăleanu) în orașul Câmpulung-Muscel până în ianuarie 1956, când fapta pentru care fusese urmărit se prescrisese și putea reintra în
Alexandru Paleologu () [Corola-website/Science/297589_a_298918]
-
al doilea volum de versuri, "Freamăte", publicat la editura craioveană Tipografia Asociații Români. Între 16 noiembrie și 30 decembrie editează ziarul „Amicul libertății”, editând în total 8 numere. Majoritatea articolelor sunt semnate de Traian Demetrescu, ziarul având o orientare vizibil democratică. În martie 1888, împreună cu G. D. Penicioiu, tipărește „Revista Olteană”, publicație „literară-științifică” (modernistă, democratică, în linia „Literatorului”). Aici poetul publică peste 20 de poezii originale, studii critice, trei traduceri de poezie, patru nuvele, portrete literare, cronici teatrale etc. În același
Traian Demetrescu () [Corola-website/Science/297592_a_298921]
-
16 noiembrie și 30 decembrie editează ziarul „Amicul libertății”, editând în total 8 numere. Majoritatea articolelor sunt semnate de Traian Demetrescu, ziarul având o orientare vizibil democratică. În martie 1888, împreună cu G. D. Penicioiu, tipărește „Revista Olteană”, publicație „literară-științifică” (modernistă, democratică, în linia „Literatorului”). Aici poetul publică peste 20 de poezii originale, studii critice, trei traduceri de poezie, patru nuvele, portrete literare, cronici teatrale etc. În același an i se tipărește și cel de-al treilea volum de versuri, "Amurg". În
Traian Demetrescu () [Corola-website/Science/297592_a_298921]
-
5 ani de șomaj, cu angajări temporare (între care, câteva săptămâni, învățător la un preventoriu TBC pentru copii), este din nou arestat în noaptea de 2 spre 3 ianuarie 1956 din cauza scrierii unui memoriu cuprinzând un rechizitoriu al încălcării libertăților democratice și religioase de către regimul comunist. Memoriul a fost elaborat de N. Balotă, împreună cu frații Matei, Ioan și Elena Boilă, nepoții lui Iuliu Maniu. Deși patru exemplare ale memoriului au fost distruse, o copie ajunge la Securitate, în urma trădării și denunțării
Nicolae Balotă () [Corola-website/Science/297602_a_298931]
-
Lausanne a fost ratificat de guvernul lui Kemal. Republica Turcia a fost fondată pe 29 octombrie 1923 și Kemal a fost ales primul președinte al țării. În practică a fost un dictator moderat, deși a impus multe reforme cu caracter democratic. Prestigiul lui a fost atât de mare în majoritatea anilor 1920 încât în vremea sa a existat foarte puțină opoziție față de guvern. Deși a admirat unele aspecte ale politicii Uniunii Sovietice și Italiei Fasciste, el nu era nici comunist, nici
Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/297611_a_298940]
-
laudă sistemul sovietic. În același an, Editura Cartea Rusă a ARLUS a mai publicat, printre altele, și traducerea volumului "Scheciurile unui sportiv" de Ivan Turgenev , făcută de Sadoveanu. În timpul alegerilor măsluite din 1946, Sadoveanu a fost candidat al Blocului Partidelor Democratice (BPD) în colegiile din București, câștigând un loc în noul Parlament al României, cel unificat. În prima sesiune, cea din decembrie 1946, este ales președintele Parlamentului. Locuiește la Ciorogârla, primind din partea statului o vilă deținută anterior de jurnalistul Pamfil Șeicaru
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
Gheorghe Crețeanu și Dimitrie Florescu) face parte din comitetul de redacție al revistei "Junimea română", care apărea la Paris. În această revistă el publică articolul "Muncitorul român", remarcabil prin îndrăzneala ideilor și prin compoziția sa, care îi evidențiază spiritul progresist, democratic: Odobescu studiază atât arheologia (făcând cunoștință cu câțiva promotori ai acesteia în Franța: François Guizot, Louis Vitet, Prosper Mérimée), cât și literatura greacă și latină. Astfel, el traduce: treisprezece poezii ale lui Horațiu, primul cânt al "Iliadei", primul cânt al
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]