22,232 matches
-
Mesopotamiei. Gn 1 reia și interpretează aceste date pentru a spune că Dumnezeul lui Israel este Domnul timpului și al istoriei. În sfârșit, în ziua a șaptea, Dumnezeu se odihnește (2,1-3). În această zi nu are loc nici o activitate divină. Dumnezeu, și numai Dumnezeu, umple această zi cu prezența sa și de aceea o „consacră” și o „binecuvântează” (2,3). Prin urmare, înainte de a locui într-un templu, Dumnezeu locuiește timpul. În acest fel, Israel îl poate întâlni și venera
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
de cult. Dumnezeu promite să nu mai distrugă niciodată universul pentru că îi place sacrificiul lui Noe (8,20-22). Lecția este clară: cultul este condiția de care depinde supraviețuirea lui Israel. Cele două răspunsuri sunt complementare. În timp ce primul insistă asupra harului divin, celălalt subliniază necesitatea inițiativei umane, în acest caz, a cultului. Un ultim element care merită menționat. Pentru Gn 6, cauza potopului trebuie căutată în inima omului. Ceea ce poate să pună în pericol existența însăși a universului este perversitatea inimii umane
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
acasă”, spre Mesopotamia, ci coboară în Egipt (12,10-20) sau în Filisteea (20). Povestirea din Gn 24, în care slujitorul lui Abraham se întoarce la Haran pentru a găsi o soție pentru Isaac este un text tardiv. Textul utilizează apelativul divin „Dumnezeul cerului” (24,7) pe care îl regăsim în edictul lui Cirus (2Cr 36,23; Esd 1,2). Expresia este tipică limbajului din epoca persană. Și Iacob este prezentat ca model al israeliților care au mers în exil și apoi
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
încredere și de ascultare (vezi în special Gn 12,1-4a, chemarea lui Abraham, sau „încercarea” lui Abraham în Gn 22,1-19). După cum am afirmat deja, Abraham și Iacob sunt modelele celor întorși din exil în Israel pentru a împlini planul divin. Iacob se aseamănă însă mai mult cu eroii populari amintiți pentru vitejiile sau șiretenia lor, chiar dacă aceste „isprăvi” sunt moralmente discutabile. Mai mult decât dorința explicită de a compila o arhivă istorică despre originile poporului ales, aceasta e intenția care
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
secolului luminilor. Mentalitatea biblică nu operează această distincție în același fel. Dumnezeul Bibliei este și Dumnezeul naturii. Din acest motiv, fiecare fenomen natural care face posibilă viața într-un loc în care ea este aproape imposibilă este considerată o intervenție divină. De fapt, în deșert este normal să mori, nu să supraviețuiești. În deșert, unde nu există de la sine mijloace de supraviețuire, apă și hrană, a trăi este deja un „miracol”. 3. Șederea în pustiu Tot despre șederea lui Israel în
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Egiptului spre „țara unde curge lapte și miere”. Începând cu acest moment era inevitabilă întrebarea: de ce Moise nu a intrat în această țară? Pentru acești autori recenți, a nu intra în Țara Făgăduită nu putea fi altceva decât o pedeapsă divină și în felul acesta se explica realitatea. Dar Moise cel de la început era doar un personaj care trăia în deșert desfășurându-și activitatea de conducător religios și politic. Tot acolo ar fi și murit. În Negheb există destul de multe sanctuare
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
într-o stare tranzitorie. Două sunt bazele acestei „teologii a Muntelui Sinai” sau a constituției lui Israel: legea și cultul. Prima constituie un fundament juridic și cealaltă, cultual. Cele două sunt legate pentru că dreptul în Israel este confirmat de autoritatea divină. a) Dreptul în Israel Promulgat pe Muntele Sinai, dreptul în Israel este diferit de cel cunoscut în Orientul Mijlociu antic pentru că validitatea sa nu este legată de un teritoriu și autoritatea care îl promulgă nu e autoritatea tradițională a unei monarhii
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
drept a fost propus, nu impus, și este valabil pentru că orice „cetățean”, orice membru al poporului Israel s-a angajat în mod public să-l respecte. S-ar putea obiecta că dreptul lui Israel este fondat mai mult pe autoritatea divină și pe autoritatea lui Moise decât pe consensul poporului. Dar autoritatea divină nu este o autoritate umană. A spune că dreptul are origine divină înseamnă că un astfel de drept nu a fost impus de nimeni, de nicio autoritate umană
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
orice membru al poporului Israel s-a angajat în mod public să-l respecte. S-ar putea obiecta că dreptul lui Israel este fondat mai mult pe autoritatea divină și pe autoritatea lui Moise decât pe consensul poporului. Dar autoritatea divină nu este o autoritate umană. A spune că dreptul are origine divină înseamnă că un astfel de drept nu a fost impus de nimeni, de nicio autoritate umană. Pe de altă parte, autoritatea lui Moise nu se aseamănă cu autoritatea
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
-l respecte. S-ar putea obiecta că dreptul lui Israel este fondat mai mult pe autoritatea divină și pe autoritatea lui Moise decât pe consensul poporului. Dar autoritatea divină nu este o autoritate umană. A spune că dreptul are origine divină înseamnă că un astfel de drept nu a fost impus de nimeni, de nicio autoritate umană. Pe de altă parte, autoritatea lui Moise nu se aseamănă cu autoritatea umană obișnuită pentru că nu dispune de nicio formă de coerciție, de un
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
împotriva asirienilor în anul 853 î.C. Regele moare de fapt în acel an. Dar, cum Biblia nu amintește această bătălie, îl „face” să moară pe Ahab în alte circumstanțe. Moartea violentă a regelui era oricum văzută ca o pedeapsă divină. Biblia interpretează și organizează povestirea după o intenție proprie. S-ar spune astăzi că vrea să demonstreze o teză. Acest lucru nu ar surprinde pe nimeni. Și istoricii moderni acționează în acest mod. Unica diferență este că tezele apărate de
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
împotriva lui în dorința lor de a acapara tronul. Informația Bibliei poate, deci, să aibă un fundament istoric. 2Rg 19,37 (Is 37,38) vede, cu siguranță, în moartea violentă a celui care îndrăznise să atace cetatea sfântă, o pedeapsă divină. Această pedeapsă fusese prezisă de profetul Isaia (2Rg 19,7 - Is 37,7). Pentru a demonstra legătura cauză/efect dintre invazia asiriană și moartea violentă a regelui Senaherib, Biblia „sare” cei 20 de ani care separă cele două evenimente. Putem
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
permite un lung comentariu. Isaia descrie situația prin imagini poetice ce corespund exact împrejurării: toată țara a fost distrusă de invazie, dar Ierusalimul a fost cruțat datorită lui Dumnezeu. Însă Isaia vede și dezolarea care lovește țara ca o pedeapsă divină. Suntem departe de tonul destul de triumfal din 2Rg 18,17-19,37 (Is 36-37). Un al doilea text care merită să fie citat este Is 22,1-14, un text care, după majoritatea exegeților, datează tot din perioada invaziei asiriene: 1Profeție asupra
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Prin lucrările editate, A.I. ripostează, în numele Bisericii Ortodoxe, tendințelor de extindere ale catolicismului și calvinismului, decis să apere puritatea doctrinei de imixtiunile heterodoxe. Convins că limba română este în stare să exprime conceptele teologice și poate servi la oficierea serviciului divin, episcopul nu șovăie să o introducă în biserică, unde slavona începuse a-și pierde supremația. La Râmnicu Vâlcea, ca și la Târgoviște, publică, în românește, scrieri de bază pentru slujbele bisericești. Contribuția sa ține mai mult de prezentarea artistică (ilustrarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
alte șase, „cuvântul de iertăciune” de la sfârșit. O remarcabilă valoare artistică are o prelucrare, fastuos ilustrată, a Bibliei, intitulată Chipurile Vechiului și Noului Testament. Transpunând integral în românește principalele cărți de cult, A.I. contribuie, în mare măsură, la naționalizarea serviciului divin, fiind considerat un creator al limbii liturgice. Scrierile ce îi încununează opera sunt predicile sau Didahiile, după denumirea lor grecească. Păstrate în manuscris, ele au avut o circulație redusă. Fie că e vorba de predica propriu-zisă sau sintetică, de omilie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
o vreme sau un timp nedefinit apare drept accidental în raport cu apariția conturului însuși. Cum anume apare acest hotar, dacă el este indus de cineva, de ceva sau de nimeni, dacă el este dat „din afară“, dacă este rezultatul unei geometrii divine care desparte apele, pământul și cerul sau dacă, dimpotrivă, este rezultatul unui proces subtil, în care hotarul pare că „se dă“ singur - este un lucru la care, în fond, nu se poate răspunde. Oricum, hotarul este dat sau primit, indiferent
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
subtil, în care hotarul pare că „se dă“ singur - este un lucru la care, în fond, nu se poate răspunde. Oricum, hotarul este dat sau primit, indiferent dacă el este efectul unei raționalități „oarbe“ sau proiecția liberă a unui spirit divin. Orice lucru este „hotărât“ de la bun început, în măsura în care el a primit hotarul care-l constituie și în virtutea căruia el este ceea ce este. Tocmai pentru că au primit hotare, pentru că nimic nu mai e de clintit în starea lor, pentru că totul este
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
teleologii extra umane, orice destin este menire, este lucrarea în finit a spiritului infinit. În cazul acesta, destinul apare drept scenariul unei libertăți fictive și chiar și dramatismul destinului devine forma întâmplătoare pe care o îmbracă jocul calm al proiectării divine. Menirea lărgește cadrul de referință al umanului și transformă în simplă iluzie credința că destinul este o faptă a libertății umane. * Trecerea de la destin la menire se face când certitudinea unei fericite coincidențe se transformă în bănuiala unei cauzalități ascunse
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
natura se transfigurează în noi (ca libertate), ea se transfigurează totuși ca natură. De aceea, secvența „de depășit-de atins“, prin care se manifestă libertatea și prevalența ei asupra limitei interioare, nu reprezintă decât expresia mersului naturii între entropie și plenitudinea divină. În acest cadru de referință lărgit, destinul nu mai apare ca pură faptă a libertății, ci ca figură coerentă a „puterii de viață“ care transformă viețile umane în simplu prilej. Dacă natura sau spiritul infinit nu cunosc odihna, atunci destinul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
să răspund ce am făcut cu libertatea pe care el mi-a dat-o, în joc este mântuirea mea ca absorbție în esența eternă a libertății. Am fost oare capabil, prin suita alegerilor mele, să dau o folosință convenabilă donației divine care este libertatea? Am recunoscut riscul care se ascunde în folosirea libertății, putința de a o folosi în egală măsură în vederea binelui și a răului? Lăsat pe mâna mea, ce am făcut precumpănitor cu acest instrument divin: binele sau răul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
folosință convenabilă donației divine care este libertatea? Am recunoscut riscul care se ascunde în folosirea libertății, putința de a o folosi în egală măsură în vederea binelui și a răului? Lăsat pe mâna mea, ce am făcut precumpănitor cu acest instrument divin: binele sau răul? Cum l-am folosit în raport cu mine și în raport cu alții? M-am gândit, folosind libertatea, la sursa donării ei? Am știut că răspunderea supremă, folosindu-mi libertatea, nu o am nici față de alții, nici față de mine, ci față de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Dumnezeu mă convoacă pentru a răspunde în privința lui ca sursă a libertății mele, riscul nu mai este nici dezonoarea, nici neîmplinirea, ci damnarea, iar pedeapsa pe care mi-o atrag, pentru vina de a nu fi recunoscut în mine esența divină a libertății, este suferința eternă („iadul“). În toate aceste trei scenarii ale răspunderii și vinii avem de-a face cu o instanță care întreabă, care judecă și care, dacă e cazul, hotărăște pedeapsa; și cu o instanță care răspunde și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
configuratio, o instaurare de limite modelatoare, determinarea divinului se consumă în Geneză sub forma limitelor puse dinăuntru. Vorba lui Platon despre Dumnezeu ca marele geometru se adeverește măcar în sensul peratologiei: Creația este un vast scenariu peratologic animat de voința divină a limitării. În preajma Creației, duhul lui Dumnezeu se purta peste ape. Apa însă nu este singurul element care premerge Creației. Mai există pământul și întunericul. Pământul, apa și întunericul sunt trei elemente ale indeterminării și ele îi stau Demiurgului în
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
modelării sau, mai degrabă, unul în vederea ei. Limita lucrului, conturul său, forma, apare în lumină. Întunericul, indistincția pură ar anula opera creației, ar lăsa ca elementele ei să fie asemenea pământului primordial: aoratos, „ascuns privirii“. Pentru ca delimitările create de volumetria divină să fie percepute este nevoie de lumină. Iată de ce în Marele Atelier al Demiurgului totul începe cu condiția oricărei forme, cu lumina deci. Însă până și această primă faptă, care e doar o condiție a delimitării, apare aici ca produs
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
animalele terestre și pe om, Dumnezeu nu mai poate delimita trasând hotare vaste; limita nu mai conferă acum identitate unor regiuni, ci unor forme, unor corpuri. Nu mai este limita care împlinește hotărnicind, ci aceea care împlinește modelând. Iar hotărârea divină a devenit, la rândul ei, voință de sculptură. Cezura între primele trei zile și ultimele trei ale genezei este distanța între geometrie și sculptură. Dumnezeul Facerii își încheie opera ca artist al formei (pe om sculptându-l pur și simplu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]