22,649 matches
-
a evacuării unităților militare ruse pe calea apelor, misiunea cazacilor de la Azov de patrulare a regiunii de coastă a Mării Negre a rămas neschimbată. În 1845, cele 26 de comandouri au fost reorganizate în două subunități. Prima dintre ele, cu un efectiv de 147 de cazaci și 7 ofițeri, patrulau zona maritimă dintre Anapa și Navaginsk. Cea de-a două subunitate patrula regiunea dintre Sviatogo Duha și Sviatogo Nikolaia. Succesele obținute de cazacii de la Azov în lupta împotriva corăbiilor cerchezilor și aliaților
Cazaci de la Azov () [Corola-website/Science/318506_a_319835]
-
din Cernigov), au fost de acord să se mute în Kuban. Spre deosebire de aceștia, locuitorii din stanițele Novospasskaia și Petrovskaia, care erau urmașii țăranilor și negustorilor locali, deveniți cazaci în 1832, au ales să nu se mute. Aproape o jumătate din efectivele Armatei cazacilor de la Azov, adică 1.093 de familii cu 5.224 de membri, au părăsit regiunea Azovului în 1862 și s-au mutat în stanițele regimentelor Abinsk și Adagumsk din cadrul Armatei cazacilor din Kuban. Ei au luat parte la
Cazaci de la Azov () [Corola-website/Science/318506_a_319835]
-
centrale autonome a numărului maxim de decorații privind Ordinul Virtutea Militară și Medalia Virtutea Militară, care se acordă anual, se face de către Cancelaria Ordinelor, în limitele locurilor vacante, în baza consultării secretariatului Consiliului Suprem de Apărare a Țării, proporțional cu efectivele fiecărei instituții și în funcție de importanța domeniului în care activează personalul asimilat forțelor terestre. (2) Pentru primul an de la intrarea în vigoare a prezentei legi se poate conferi maximum 15% din numărul decorațiilor pentru fiecare grad și clasă. Art. 9. - (1
Ordinul „Virtutea Militară” () [Corola-website/Science/318585_a_319914]
-
cazacilor de pe Bug își are originile în regimentul de cavalerie otomană format din creștini (cazaci nekrasoviți, sârbi, valahi, bulgari și alții). Acest regiment a trecut de partea rușilor la Hotin în 1769, în timpul războiului ruso-turc din 1768 - 1774). În timpul războiului, efectivele regimentului au fost completate cu soldați de origine ucraineană. După război, regimentul a fost amplasat pe malurile Bugului Sudic, unde a îndeplinit misiuni de pază a noii frontiere dintre Imperiul Rus și Imperiul Otoman. Centrul administrativ a fost stanița Sokolki
Cazaci de pe Bug () [Corola-website/Science/318595_a_319924]
-
și Alexandru I, Armata cazacilor de pe Bug a fost reînființată în 1803, având în componență trei regimente (în total 500 de oameni). Noua locație a Armatei a fost zona de frontieră a Nistrului. Armata a primit dreptul să-și completeze efectivele cu refugiați din Balcani. În timpul războiului ruso-turc din 1806-1812), cazacii de pe Bug au participat la luptele din Moldova, Țara Românească și Bugeac. Ca urmare a Păcii de la București, semnată la încheierea războiului, frontiera Imperiului Rus s-a mutat pe Prut
Cazaci de pe Bug () [Corola-website/Science/318595_a_319924]
-
dar, cu timpul, ei au adoptat regulile rusești. În loc să construiască un Sici central, ei au ales să formeze o linie defensivă de la vărsarea râului Kuban până la vărsarea râului Bolșaia Laba și au colonizat regiunea de la nordul acestei linii cu stanițe. Efectivele Armatei au fost suplimentate prin migrarea unor noi grupuri de cazaci. Populația Armatei numara în 1801 peste 32.000 de persoane. În 1808, cinci sute de cazaci repatriați din Bugeacul aflat sub control turcesc au fost recolonizați pe teritoriul Armatei
Cazaci de la Marea Neagră () [Corola-website/Science/318621_a_319950]
-
Inițiativa fondării noii serii de așezări militare i-a aparținut țarului Alexandru I, care fusese fascinat de sistemul înființat în Prusia de Gerhard von Scharnhorst (milițiile Landwehr și Landsturm), care permitea creșterea în caz de război de câteva ori a efectivelor armatei regulate. În afară de scopurile militare, împăratul a dorit să îmbunătățească situația materială a soldaților de rând, să le dea posibilitatea ca, în timpul efectuării serviciului militar activ ,să rămână pe cât posibil în sânul familiilor și să continue să muncească în agricultură
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
nu erau scutiți în general de la recrutări și doar în cadrul în cazul burhezilor din orașe această obligațiune putea fi înlocuită prin plata unei taxe bănești. Pe timp de război însă, toți locuitorii acestor regiuni erau subiecte ale recrutărilor, pentru completarea efectivelor armatei active. Moșierii din regiunile militare au fost scutiți la început de recrutări, fiind obligați să accepte recrutările doar în caz de război. Cu timpul, prima oară ca urmare a cererilor aristocraților din gubernia Herson, moșierilor li s-a oferit
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
lucrările din așezările militare, trebuiau să asigure lemne de foc și fân pentru regimente în timpul aplicațiilor și convocărilor militare, iluminarea clădirilor statului, provizii pentru funcționarii zemstvelor care călătoreau în regiune și asigure pășunatul cailor regimentelor de cavalerie staționate în regiune. Efectivele militare ale regimentelor staționate într-o regiune erau formate în cazul infanteriei din două regimente active, unul de rezervă și un batalion încartiruit în așezări, iar în cazul cavaleriei din șase regimente active, trei de rezervă și două escadroane încartiruite
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
și furaje și le-au asigurat arme și muniție pentru a face față atacurile triburilor montane răsculate. Coloniștii ruși trebuiau să se ocupe cu agricultura, mașteșugurile și comerțul cu locuitorii pașnici din regiune. Fii coloniștilor nu au fost înrolați în efectivele așezărilor militare, dar, la împlinirea vârstei de 20 de ani au fost înrolați în regimentele regulate ale armatei din Caucaz, unde au trebuit să efectueze un stagiu de 15 ani. Crearea așezărilor militare din Caucaz a reprezentat un succes din
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
să mobilizeze preventiv armatele permanentă și teritorială cât și cea de rezervă. Pe 25 aprilie, mobilizarea armatei a fost încheiată, iar organizarea trupelor s-a făcut conform planurilor de război. România a mobilizat peste 125.000 de oameni, din care efectivele armatei operative au fost de 66.000 de soldați, 12.300 de cai și 190 de tunuri. Au fost mobilizați, în vederea instruirii, aproximativ 14.000 de tineri din contingentul anului 1877 și membri ai milițiilor - aproximativ 33.000. Imediat după
Războiul de Independență al României () [Corola-website/Science/318695_a_320024]
-
aflate în zbor se pot confunda cu pescărușii. Vulturul pescar, este răspândit în toată lumea, regiunea un clocește se întinde din regiunea boreală, arctică până în regiunile subtropicale din Caraibe, Asia de Sud Est și Australia. În Europa datorită vânării păsării prin anii 1950 efectivul de păsări s-a redus simțitor, fiind o specie periclitată. În Europa de Vest, vulturul pescar cuibărește numai în Scoția, regiunea centrală din Franța și Țara Galilor. În Europa Centrală se mai găsește numai în Germania și Polonia ca și Scandinavia. În România
Vultur pescar () [Corola-website/Science/318743_a_320072]
-
a evoluat apoi spre divertismentul marilor seniori, capabili să întrețină formații la curte, dar a fost interpretată și pentru desfătarea familiilor modeste, care practicau ele însele muzica. În accepțiunea actuală, muzica de cameră include lucrările scrise pentru formații al căror efectiv cuprinde între două ("duo") și zece ("dixtuor") instrumente. De exemplu, George Enescu a compus un "Dixtuor pentru instrumente de suflat". În funcție de numărul interpreților, orchestra de cameră se numește "duo, trio, cvartet, cvintet, sextet, septet, octet, nonet". De regulă, o astfel
Muzică de cameră () [Corola-website/Science/318787_a_320116]
-
a () a fost o unitate de bază, permanentă, a armatei române, recrutata dintre cetățeni români, cu un efectiv care a variat în timp (între 4.200 și 6.000 de oameni), repartizați în cohorte, manipule, centurii. În perioada timpurie a Regatului Romei (în opoziție cu republică sau cu imperiul), "legiunea" reprezenta întreaga armata română. În cea mai mare
Legiune () [Corola-website/Science/316073_a_317402]
-
în mod distinct "ne-opere", dar mai sunt, inevitabil, suprapuneri între forme de operă mai ușoare și muzicalurile complexe ori mai ambițioase: o regiune cenușie, în care stilurile de producție sunt aproape la fel de importante ca și conținutul muzical sau dramatic efectiv căruia îi aparține piesa. Izolate, niciuna dintre aceste caracteristici nu este cu adevărat "definitorie", iar practic, este adesea dificil să deosebim între tipurile variate de teatru muzical ușor, inclusiv "operetă", "operă ușoară", "operetă comică", "farsă", "piesă muzicală", "comedia muzicală", "bufonadă
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
dar ritmul aprovizionării era slab, iar guvernul nu dorea să cheltuiască sume foarte mari pentru echiparea unor regimente de tancuri proaspăt create. Până în cele din urmă însă, forțele armate canadiene au ajuns într-o perioadă relativ scurtă să depășească toate efectivele prevăzute de așa-numitele scheme de mobilizare. De-a lungul războiului, forțele terestre au fost încadrate cu 730.000 de oameni, forțele aeriene cu 260.000, iar marina militară cu 115.000. Mai multe mii de canadieni au luptat în cadrul
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
național ocupat în cea mai mare parte, în vestul Europei nu a mai existat o un front de vest cu frontul din timpul primului război mondial, cel puțin până în momentul debarcării din Normandia din iunie 1944. De asemenea, solicitările de efective pentru fronturile din Africa de Nord și Mediterana erau mai mici și puteau fi asigurate cu ajutorul trupelor britanice și a altor state membre ale Commonwealthului. Ca urmare, grosul forțelor canadiene din afara granițelor țării nu au fost angajate în lupte regulate până la mijlocul
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
lupte mai înainte de termenul stabilit inițial, acela al unei invazii în nord-vestul Europei. Trupele canadiene au participat la campania din Italia din momentul declanșării acesteia până la redistribuirea lor în nord-vestul Europei din februarie-martie 1945 (Operațiunea "Goldflake"). Până la această ultimă dată, efectivele canadiene crescuseră prin includerea cartierului general al Corpului I canadian și a Diviziei I (Divizia V blindată și o brigadă blindată independentă). Cele mai importante lupte la care au participat militarii canadieni au fost cele pentru forțarea cursului râului Moro
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
care făceau parte, la început, un vânzător, un luptător amator, un ceasornicar și un paznic de berărie. Noua gardă de corp a fost denumită Stosstrupp (Brigăzile de asalt) și a fost anexată SA-ului (Sturmabteilung) condus de Röhm, cu un efectiv numărând 2000 de oameni, urmând să fie înlocuită de Stabswache, sau Garda Cartierului General, care a pus bazele Schutzstaffel, SS. În acest timp, Röhm și Hitler au fost atât de apropiați, că s-au adresat reciproc, în „du“ (sub formă
Ernst Röhm () [Corola-website/Science/320089_a_321418]
-
motiv, ofițerii comunicau între ei în principal în limba germană. În ciuda eforturilor autorităților pentru încadrarea armatei cu străini, doar 2,4% dintre militari au fost ofițeri. Armata Ucraineană Galițiană a atins potențialul său militar maxim în iunie 1919, când avea efective de 70.000 - 75.000 de oameni, inclusiv trupe de rezervă. Armata galițiană avea o cavalerie redusă numeric, în schimb artileria puternică, dotată cu tunuri ale fostei armate austriece. De asemenea, armata galițiană avea în dotare 2 sau trei care
Armata Ucraineană Galițiană () [Corola-website/Science/320088_a_321417]
-
avut 8.600 de oameni. Armata Ucraineană Galițiană a avut în compoziția sa un batalion evreiesc, recrutat din regiunea orașului Ternopil și comandată de locotenentul S. Leimberg. Această unitate militară a fost formată în iunie 1919 și a ajuns la efective de maxim 1.200 de oameni. Batalionul a participat la luptele cu polonezii în iulie 1919, iar mai apoi la cele cu bolșevicii. Batalionul a pierdut un mare număr de soldați datorită unei epidemii de tifos de la sfârșitul anului 1919
Armata Ucraineană Galițiană () [Corola-website/Science/320088_a_321417]
-
revoluționarilor. Britanicii considerau că forțele insurgenților nu sunt suficient de puternice și au hotărât să folosească împotriva lor forțele britanice și cele neregulate contrarevoluționare. Forțele naționaliste erau răspândite în întreaga Turcie, iar britanicii au trimis împotriva lor unități militare cu efective reduse. În Izmet erau cantonate două batalioane ale armatei britanice. Comandanții acestora erau cantonați pe vasul de război otoman "Yavuz". Aceste unități au fost trimise să lupte cu partizanii aflați sub comanda lui Ali Fuat Cebesoy și Refet Bele. Pe
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
studieze serios situația și au încercat să determine ce mijloace erau necesare pentru ca să îi înfrângă pe naționaliști. Raportul mareșalului Ferdinand Foch sublinia că sunt necesare nu mai mult de 27 de divizii, dar britanicii nu își permiteau să mobilizeze asemenea efective în Turcia. O implicare militară de o asemenea amploare ar fi avut consecințe dezastroase din punct de vedere politic la Londra. Luptele Primului Război Mondial se încheiaseră doar de puțină vreme, iar opinia publică britanică nu ar fi sprijinit o aventură militară
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
companiilor germne, austriece, maghiare și bulgare, tratatul obliga Turcia să lichideze proprietățile cetățenilor țărilor de mai sus. Sumele obținute din lichidări urmau să fie direcționate spre Comisia de Reparații. Drepturile de proprietate asupra căii ferate Bagdad-Berlin au revenit puterilor aliate. Efectivele armatei otomane au trebuit să fie reduse la 50.000 de oameni. Flota otomană a putut păstra doar șapte goelete și șase vase torpiloare. Otomanilor li s-a interzis să dețină aparate de zbor militare. Tratatul a prevăzut formarea unei
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
comentatori pentru IBM Maurice Ashley, Yasser Seirawan și Michael Valvo dar și alții precum Monty Newborn, Susan Polgar, Michael Khodarkovsky, Patrick Wolff, Danny Kopec, Lev Alburt, etc., au analizat partidele jucate și au încercat diverse concluzii și explicații, de la cele efective asupra jocului la cele de ordin general legate de jocul exotic și riscant al lui Kasparov pentru a destabiliza sistemul, de caracterul atipic al adversarilor sau de temperamentul campionului mondial. În general s-a considerat că Garry Kasparov a cedat
Deep Blue () [Corola-website/Science/320222_a_321551]