22,519 matches
-
de inexactă - se poate spune că informația se constituie intr-o reprezentare a realității, dar și a reflecției și proiecției - care sunt operații tipice intelectului uman - prin intermediul unui set bine precizat și structurat de simboluri - de regulă accesibile simțurilor și rațiunii umane, dar și unora dintre dispozitive, precum cele de calcul automat (calculatoare). Informatia nu este nici conținut (ci stările unui sistem pot fi asimilate cu acesta), nici agent (ci semnalele transmise printr-un canal pot fi asimilate cu acesta), nici
Informație () [Corola-website/Science/296885_a_298214]
-
distruge existența monotonă, dar oarecum fericită, de până atunci. Georg Bendemann, Gregor Samsa și Josef K., de exemplu, se confruntă subit cu o lume ce încalcă norme logice pe care le credeau inviolabile. Vrând să deslușească această lume cu propria rațiune, ei nu fac decât să ostilizeze și mai mult forțele haosului, devenind, într-un crescendo de neoprit, obiectul batjocurii, al umilinței, violenței sau stigmatizării. Destinele lor tragice se termină inevitabil prin moarte (suicid în cazul lui Bendemann sau omor în
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
foarte rară, dacă nu chiar imposibilă), cea aparentă și tărăgănarea la infinit. Absurdul situației culminează cu parabola " În fața legii", pe care un preot i-o povestește eroului într-o catedrală, pentru a-i demonstra că legea este și rămâne inaccesibilă rațiunii. Romanul este completat de scurte episoade de iubire, spontane și vremelnice, dovedind nesiguranța și lipsa de angajament sentimental a protagonistului. Josef K. este atras de domnișoara Bürstner, o chiriașă dintr-o cameră vecină, sau de Leni, servitoarea avocatului Huld. Capitolul
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
pamflete). Multe din lucrările sale de proza și idile I au fost scrise că polemici.Voltaire a respins filosofia pesimista și a încercat să orienteze un curs de mijloc în care omul a fost capabil să găsească virtute morală prin rațiune. Cea mai mare lucrare filosofica a lui Voltaire a fost "Dictionnaire philosophique" ( "filozofica dicționar") Publicat în 1764. Criticile se îndreptată către instituțiile politice franceze, dușmani personali, Biblia și Biserica Romano-Catolică. El este amintit și onorat în Franța că polemist Curajos
Voltaire () [Corola-website/Science/296879_a_298208]
-
particular sau singular sau tradiție a revelației, era nevoie să creadă în Dumnezeu. El a scris: "Este perfect evident pentru mintea mea că există o ființă necesară, etern, suprem și inteligent. Aceasta nu este o chestiune de credință, ci a rațiunii". Într-adevăr, să se concentreze pe ideea unui univers bazat pe rațiune și respect pentru natură a reflectat panteismul, care a fost din ce in ce mai populare de-a lungul secolelor 17 și 18. El a fost extrem de critic al catolicismului predominanțe, si
Voltaire () [Corola-website/Science/296879_a_298208]
-
Dumnezeu. El a scris: "Este perfect evident pentru mintea mea că există o ființă necesară, etern, suprem și inteligent. Aceasta nu este o chestiune de credință, ci a rațiunii". Într-adevăr, să se concentreze pe ideea unui univers bazat pe rațiune și respect pentru natură a reflectat panteismul, care a fost din ce in ce mai populare de-a lungul secolelor 17 și 18. El a fost extrem de critic al catolicismului predominanțe, si, în special, el credea că Biblia era o referință legală și / sau
Voltaire () [Corola-website/Science/296879_a_298208]
-
austro-ungare, Conrad von Hötzendorf, a avut o aversiune acută pentru italieni, deoarece consideră că Italia reprezenta cel mai mare pericol pentru țara sa. Trădarea lor în 1915 l-a înfuriat și mai mult. Ură să pentru Italia i-a limitat rațiunea și l-a condus să aleagă o strategie defectuoasă în lupta contra acestui adversar. Încă de la începutul războiului mondial, între România și Italia, până la 1914 membre ale grupării Puterilor Centrale, s-a produs o apropiere dorită de oamenii politici din
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
la adresa teologiei scolastice, imoralității clerului și a "curiei" catolice, în același timp apologie a pasiunii exaltate ("nebuniei") a adevăratului creștin care-și dedică viața credinței. Erasmus înțelege credința creștină ca o acceptare nedemonstrabilă - împotriva și mai presus de necesitatea oricărei rațiuni - a lui Dumnezeu devenit om, care moare pentru mântuirea oamenilor și învie din morți prin el însuși. Pentru aceasta trebuie schimbată formația clasică a teologilor și literaților, lipsiți de sensibilitatea cerută de scriptura evanghelică. Aceste lucrări, în care Erasmus trimite
Erasmus din Rotterdam () [Corola-website/Science/298225_a_299554]
-
adunați și din care, dacă îi presăm, iese "vinul pur al cunoasterii"). În opoziție cu această viziune este cea care vede omul ca un reflector care luminează întunericul din jurul său. Popper combate toate sursele care se erijează în autorități: percepțiile, rațiunea, etc. Există o mulțime de surse ale afirmațiilor noastre, însă nici una nu are autoritate. De aceea întrebarea: "care este sursa afirmațiilor tale?" este greșit pusă. Ea caută dictatură și se aseamănă cu întrebarea lui Platon: "cine trebuie să conducă?" Astfel
Karl Popper () [Corola-website/Science/298227_a_299556]
-
Thomas Henry Huxley (1825-1895) este și poziția împărtășită de toți aceia care nici mai înainte n-au recunoscut posibilitatea de a ști dacă Dumnezeu există sau nu. De exemplu, pentru Immanuel Kant, Dumnezeu, sustras cunoașterii teoretice, rămâne un postulat al rațiunii practice; Friedrich Schleiermacher consideră religia fondată pe sentiment; Carl Gustav Jung îl vede pe Dumnezeu ca pe un produs al abisului inconștient al eului. Opunându-se agnosticismului, în primul Conciliu din Vatican, Biserica Catolică a susținut că „plecând de la lucrurile
Agnosticism () [Corola-website/Science/298257_a_299586]
-
în funcție de gradul de cunoaștere. Gradul de cunoaștere a monadelor este reprezentat prin următoarele: 1.percepția- care poate fi confuză; se datorează faptului că nu există memorie 2.dominantă- sufletul, percepții și memorie,distinct 3.monade raționale- principii logice( noncontradictia și rațiunea suficientă) 4.viziunea asupra lumii total adecvată și intuitivă Leibniz considera, în spiritul unui optimism conformist, că lumea noastră, creată de Dumnezeu, este ""cea mai bună dintre toate lumile posibile"". Această teză optimistă, de fapt o judecată sintetică "a priori
Gottfried Wilhelm von Leibniz () [Corola-website/Science/298292_a_299621]
-
pentru dezvoltarea lor. De aceea, la cunoscuta teză a sensualismului: Nimic nu este în intelect care să nu fi fost mai înainte în simțuri"", Leibniz adaugă: ""în afară de intelectul însuși"". Astfel el completează cele trei principii ale logicii aristotelice cu principiul "rațiunii suficiente", necesar pentru verificarea adevărurilor faptice obținute pe calea inducției. Operele filosofice ale lui Leibniz au exercitat o influență deosebită asupra dezvoltării ulterioare a filosofiei germane, în special asupra lui Christian von Wolff și Immanuel Kant. (Deși Wolff afirmă că
Gottfried Wilhelm von Leibniz () [Corola-website/Science/298292_a_299621]
-
metresele lui Godoy, legendele însă au o viață lungă. În afara tablourilor executate la comandă, pictorul realizează și gravuri pe cicluri tematice. În ""Los Caprichos"" ("Capriciile", 1797-1799) - într-un număr de optzeci de gravuri - artistul prezintă fantasme care prind viață când rațiunea adoarme și voința omului este guvernată de prostie, mârșăvie, durere sau dorințe neînfrânate. În anii 1810-1815 urmează un al doile ciclu, ""Los desastres de la guerra"" ("Ororile războiului"), în perioada războiului cu Franța napoleoniană și a înăbușirii sângeroase a revoltei populației
Francisco de Goya () [Corola-website/Science/298333_a_299662]
-
Bordeaux"", 1827), realizează miniaturi. În primăvara anului 1825 se îmbolnăvește, trei ani mai târziu, pe 16 aprilie 1828, moare la Bordeaux. Rămășițele artistului vor reveni în Spania, la sfârșitul primului război mondial. De la el ne ramâne și cunoscuta frază " Somnul rațiunii naște monștri" „Pentru a putea să-și dezvolte geniul, a trebuit să riște ca arta lui să înceteze să mai placă.” — André Malraux „În mormântul lui Goya se odihnește vechea artă spaniolă, universul pierdut pentru totdeauna al toreadorilor, majos și
Francisco de Goya () [Corola-website/Science/298333_a_299662]
-
cauză extrinsecă deorece existența sa e distinctă de substanța și esența efectelor,adică a lucrurilor și spre deosebire de lucruri nici nu se naște și nici nu moare.Este însă cauză intrinsecă prin felul în care acționează.În ceea ce privește cauza formală aceasta este rațiunea ideală care pentru a putea produce toate speciile și să poată să le treacă de la potența materiei la act trebuie să le conțină deja pe toate încă dinainte,conform unei anumite rațiuni formale.El are în vedere două feluri de
Giordano Bruno () [Corola-website/Science/298341_a_299670]
-
în care acționează.În ceea ce privește cauza formală aceasta este rațiunea ideală care pentru a putea produce toate speciile și să poată să le treacă de la potența materiei la act trebuie să le conțină deja pe toate încă dinainte,conform unei anumite rațiuni formale.El are în vedere două feluri de forme:una,care nu este cauză eficientă,dar prin care cauza eficientă poate să acționeze și alta,care este principiu și pe care cauza eficientă îl scoate la iveală dinăuntrul materiei.
Giordano Bruno () [Corola-website/Science/298341_a_299670]
-
presupus că inițiala M. trebuie să reprezinte comprimarea unui prenume francez sau românesc, probabil "Michel" sau "Mihai". În realitate, inițiala "M." din semnătura sa de autor nu comprimă nicidecum un prenume real și a fost adoptată de filozof exclusiv din rațiuni fonetice și de reprezentare. După cum avea să-i relateze în 1984 prietenei și traducătoarei sale Sanda Stolojan, în limba franceză prenumele "Emile" are o rezonanță calină, în totală opoziție cu caracterul scrierilor sale. "E. Cioran" ar fi sunat nepotrivit. Astfel
Emil Cioran () [Corola-website/Science/297107_a_298436]
-
în dezvoltarea umanității. În filosofia lui Rousseau, influență negativă a societății asupra oamenilor se concentrează pe transformarea iubirii de sine, o iubire de sine pozitivă în mândrie. Iubirea de sine reprezintă dorința instinctiva a omului de autoconservare, combinată cu puterea rațiunii umane. În contrast, iubirea proprie e artificială și, încurajează omul să se compare pe șine cu alții, ceea ce crează o teamă nejustificată ce oferă plăcere din durerea altor persoane. Rousseau nu a fost singurul ce a făcut această distincție, Vauvenargues
Jean-Jacques Rousseau () [Corola-website/Science/297159_a_298488]
-
fi gratuitatea și disponibilitatea imediată). R. Stallman recomandă folosirea exclusivă a noțiunii de „software liber”, pentru a transmite publicului valori morale mai înalte odată cu software-ul distribuit. Există și persoane care spun că folosirea termenului „cu sursă deschisă” are doar rațiuni de ordin lingvistic: în limba engleză, sensul cuvântului „free” este ambiguu, neputându-se preciza dacă „free software” se traduce ca „software liber” sau „software gratuit” — de aceea, se simțea nevoia unui termen diferit, cu înțeles identic. Pornind de la exemplul lui
Software liber () [Corola-website/Science/297186_a_298515]
-
populație de origine etnică germană, stabilită în sudul și în nord-estul Transilvaniei începând cu mijlocul secolului al XII-lea. Colonizarea sașilor în Transilvania a fost inițiată de regele Géza al II-lea (1141-1162) al Ungariei, fiind justificată, în esență, prin rațiuni de ordin economic și militar. Timp de câteva decenii, sarcina principală a coloniștilor germani a fost apărarea graniței Regatului Ungar din sudul Transilvaniei. Procesul colonizării germane în Transilvania a continuat până spre sfârșitul secolului al XIII-lea și începutul veacului
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
un "pavilion de băi minerale cu apă sulfuroasă", s-au făcut analizarea izvoarelor noi descoperite, cel mai important și totodată renumit "izvorul nr.24" (descoperit prin anii 1950). Se spune că stațiunea are "treizeci de "vene" ale sale" care sunt rațiunea existenței sale. Aceste izvoare binefăcătoare au dus la construcția în anii 1950 a unei baze de tratament pentru ocupanții sovietici și nomenclatura comunistă, cunoscută ca ""Vila 1 Mai"". Ulterior, după 1970 din nu se știe ce rațiuni s-au admis
Băile Olănești () [Corola-website/Science/297213_a_298542]
-
sale" care sunt rațiunea existenței sale. Aceste izvoare binefăcătoare au dus la construcția în anii 1950 a unei baze de tratament pentru ocupanții sovietici și nomenclatura comunistă, cunoscută ca ""Vila 1 Mai"". Ulterior, după 1970 din nu se știe ce rațiuni s-au admis și alți turiști, totuși destul de selecționați, familii de activiști comuniști în general. Intrarea a fost păzită de trupele de securitate până la 1989. După 1989 a fost dată M.Ap.N.-lui un timp, după care a devenit secție a
Băile Olănești () [Corola-website/Science/297213_a_298542]
-
Terorismul poate fi: În multe cazuri terorismul este în mod greșit asimilat cu insurgența, fanatismul, războiul psihologic, crimele de război și atrocitățile comise de forțe armate regulate sau cu operațiuni clandestine. Câteodată această confuzie este întreținută în mod intenționat din rațiuni de propagandă. Dificultatea definirii terorismului este o problemă de percepție culturală, politică și socială a actului de violență și a scopului politic urmărit prin teroare. Deși țintele pot fi diferite: Metoda va fi - prin definiție - violentă și spectaculară aplicată asupra
Terorism () [Corola-website/Science/297183_a_298512]
-
Tendresses", se manifestă un lirism personal oarecum surprinzător la un poet etichetat că "parnasian". Evoluează către o poezie filosofico-didactică ("La Justice","Le Bonheur"), caracterizată de Ferdinand Brunetière că o "încercare laborioasa și oarecum sterilă de a rezuma în versuri "Critică rațiunii pure"". În "Le Zénith", preocupările lui (care sunt și cele ale epocii sale) de a uni știință cu poezia în numele progresului devin și mai evidente. Virtuoz al sonetului, al formelor de versificație dificile, poetul practică tot mai mult o poezie
Sully Prudhomme () [Corola-website/Science/298057_a_299386]
-
Dionysos, lucru greu de acceptat de sciti. Fiind alungat, a fost înlocuit cu Octamasades. Sitalces acordă azil politic lui Skyles, ducând o politică ostilă față de ruda sa, Octamadades. Probabil că Sitalces devenise un filoelen și i-a acordat protecție din rațiuni politice pentru a se apropia de Atena în condițiile în care avea mari controverse teritoriale cu vecină să , Macedonia, condusă de Perdicas al II-lea . Sitalces chiar s-a căsătorit cu o grecoaică din Abdera. Pe fondul Războiului Peloponesiac, Atena
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]