23,052 matches
-
Democrat, menționând că consideră decizia justiției române injustă și absurdă și sugerând că a depus un dosar la CEDO în acest sens. Pe 30 octombrie 2014, judecătorul delegat cu cooperarea internațională de la Tribunalul București a solicitat Republicii Moldova recunoașterea și executarea sentinței penale în cazul Guma. Pe 20 noiembrie 2015 Judecătoria Buiucani (Chișinău) a decis o pedeapsă de patru ani de închisoare cu suspendare pentru Valeriu Guma. După ce procurorul de caz a contestat decizia, pe 15 decembrie 2015, Curtea de Apel Chișinău
Valeriu Guma () [Corola-website/Science/306769_a_308098]
-
Franța" - 1839), " La Mère de Dieu" ("Maica Domnului" - 1844), urmate de două lucrări radicale publicate după părăsirea seminarului, "L'Evangile du Peuple" ("Evanghelia Oamenilor" - 1840), "Le Testament de la Liberté" ("Testamentul Libertății"), publicată în timpul Revoluției de la 1848, urmate de două scurte sentințe de detenție. În 1851 a publicat la editura lui Migne lucrarea teologică creștină "Dicționar al literaturii creștine". În anul 1854, Lévi vizitează Anglia, unde îl întâlnește pe Edward Bulwer-Lytton, care era implicat în Mișcarea Rozacruciană, fiind președintele unui Ordin Rozacrucianist
Eliphas Lévi () [Corola-website/Science/306840_a_308169]
-
în secția specială de exterminare, numită Casimca. Colonelul Czeller s-a sinucis, împușcându-se în cap, în cimitirul Bellu din București. Cadrele securiste însărcinate cu conducerea experimentului, inclusiv colonelul Teodor Sepeanu, au fost judecați în anul următor; toți au primit sentințe ușoare și au fost puși în libertate la scurt timp. În conformitate cu noile directive ideologice, curtea a hotărât că experimentul a fost rezultatul infiltrării cu succes a agenților Statelor Unite și a Gărzii de Fier în Securitate, cu scopul de a discredita
Experimentul Pitești () [Corola-website/Science/306839_a_308168]
-
asemenea acuzat și exilat în 1620 la Torre de Juan Abad (aparținând de Ciudad Real), unde mama sa îi lăsase moștenire o moșie. Vecinii săi, însă, nu recunoșteau însă legitimitatea actului de cumpărare, dar tribunalul nu avea să dea o sentință definitivă decât după moartea poetului, pe care îl va moșteni nepotul său Pedro Alderete. Ajuns astfel departe de intrigile curtezane, singur cu conștiința sa, Quevedo va scrie unele din cele mai valoroase poezii ale sale, cum ar fi „"Retirado a
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
Córdoba, în care i se explica planul și i se cerea un ghid. Din păcate, mesagerul a fost prins și scrisorile descoperite. Ele arătau clar că Miguel de Cervantes plănuise tot. A fost condamnat să primească două mii de lovituri, dar sentința nu s-a executat deoarece au intervenit mulți în sprijinul său. Ultima încercare de evadare s-a produs mulțumită unei sume importante de bani pe care i-a înmânat-o un negustor venețian prezent în Algeria. Cervantes a achiziționat o
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
unui prejudiciu, (ii) fapta ilicită, (iii) raportul de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită și (iv) culpa. JURSIPRUDENTA: ". Drept de creanță. Acțiune în constatare. Inadmisibilitate." Secția comercială a Curții de apel Decizie nr. 443 din 18/10/2001 (Constanța). Prin sentința civilă nr. 726 din 25 aprilie 1997 a Tribunalului Constanța, s-a constatat în temeiul art. 111 cod pr. civilă, un drept de creanță în favoarea reclamantei în sumă de 118.408.413 lei, ori o astfel de hotărâre nu este
Răspundere civilă delictuală () [Corola-website/Science/307939_a_309268]
-
conducerii PCdR. În 1934 a fost condamnat la 10 ani închisoare, în contumacie, pentru implicarea în organizarea „sindicatelor roșii”, și a fost arestat un an mai târziu la Praga. A fost condamnat iarăși în 1937 la șapte ani închisoare corecțională - sentință comutată în trei ani închisoare; dar fișele sale de cadre îi menționează deja efectuarea unei pedepse în Penitenciarul Jilava (între 1936-1939). După ieșirea din închisoare, a fost ales (numit) prim-secretar al regionalelor de partid din Prahova și Dobrogea, iar
Constantin Pârvulescu () [Corola-website/Science/308324_a_309653]
-
recunoașterea vinii acuzatului fiind scopul principal al investigațiilor, dovezile obiective fiind neglijate. Acest proces lua în considerare numai declarațiile unor martori, care se bazau pe declarațiile altor martori, astfel procesul putând dura timp îndelungat, sfârșitul procesului se termina cu o sentință în care acuzatul putea fi numai nevinovat sau vinovat cu recunoașterea vinii. O formă specială a inchiziției era cea a bisericii catolice, care se ocupa cu procesele ereticilor din Evul Mediu ("inquisitio haereticorum" respectiv " inquisitio haereticae pravitatis"), cu înlăturarea și
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
Chițac a fost condamnat la 15 ani închisoare și degradare militară de către Curtea Supremă, condamnare menținută în 2000 după recurs, dar anulată în 2004 în urma unui recurs în anulare . În 2007, la rejudecare, generalul Chițac a fost iarăși condamnat dar sentința a fost atacată cu recurs. La data de 15 octombrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul generalilor Victor Stănculescu și Mihai Chițac, menținând sentința de 15 ani de închisoare și degradare militară în procesul Revoluției din
Mihai Chițac () [Corola-website/Science/308372_a_309701]
-
anulare . În 2007, la rejudecare, generalul Chițac a fost iarăși condamnat dar sentința a fost atacată cu recurs. La data de 15 octombrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul generalilor Victor Stănculescu și Mihai Chițac, menținând sentința de 15 ani de închisoare și degradare militară în procesul Revoluției din Timișoara. Procedurile din procesul Generalilor Chițac și Stănculescu a fost deseori criticat de Curtea Europeana A Drepturilor Omului pentru tergiversarea procedurilor de către stat Pe 16 septembrie 2010, Chițac
Mihai Chițac () [Corola-website/Science/308372_a_309701]
-
față de promovarea identității culturale, lingvistice și religioase a românilor din Șerbia". Cu toate acestea, atacurile Bisericii Ortodoxe Sârbe împotriva preotului român au continuat. Acesta fost caterisit pe motiv că a oficiat slujbe în limba română într-o biserică din Șerbia. Sentința de excomunicare, pronunțată pe 16 octombrie 2008 de către Iustin, episcopul ortodox sârb al Timocului, a fost comunicată și preotului Bojan Aleksandrovici, care a fost judecat în absență. În actul semnat de episcopul Iustin se arătă următoarele: "„Boian Aleksandrovici, fost cleric
Bojan Aleksandrović () [Corola-website/Science/308378_a_309707]
-
cu toate că, în mod formal, l-a susținut pe Ceaușescu, în cadrul instituțiilor de partid, eu nu-mi amintesc să-l fi auzit pe Totu citând din Ceaușescu, în intervențiile sale publice (așa cum făceau colegii săi). Dincolo de opiniile mele personale, cred că sentințele dure impuse liderilor PCR în perioada post-decembristă, au fost o încercare de a demonstra disocierea ierahiei post-comuniste din România de predecesorii ei. Sinuciderea lui Totu a fost, poate, expresia protestului sau împotriva 'malaxorului justiției' regimului post-comunist din România sau, poate
Ioan Totu () [Corola-website/Science/308373_a_309702]
-
și rămâne de notorietate. De altfel, Ioan Totu a plătit scump pentru asta, fiind condamnat, în primă instanță la cea mai grea pedeapsă: 5 ani și 6 luni închisoare. Instanță de apel anulează, însă, decizia primei instanțe și achita - cu sentința definitivă - întregul lot al foștilor demnitari comuniști. În disperare de cauză, gruparea lui Iliescu forțează procurorul general să atace hotărârea definitivă printr-un recurs în anulare, o cale excepțional de atac, absolut inaplicabila în acest caz. Totuși, recursul în anulare
Ioan Totu () [Corola-website/Science/308373_a_309702]
-
după faptele lor. Menționez că n-am nominalizat pe nici unul dintre câți cunosc, pentru că sunt mulți și-mi era teamă că poate omit pe cineva. Dacă unele persoane au făcut alergie, iar o personalitate marcantă a declarat public, înainte de pronunțarea sentinței, ca «i-a fiert sângele în el» când a recepționat cele spuse de mine, cred că nu sunt eu vinovat că suferea de hipertensiune. De asemenea, faptul ca al doilea judecător a declarat într-un interviu că eu am făcut
Ioan Totu () [Corola-website/Science/308373_a_309702]
-
sunt eu vinovat că suferea de hipertensiune. De asemenea, faptul ca al doilea judecător a declarat într-un interviu că eu am făcut unele aluzii la puterea executivă care există atunci, cred că nu poate fi considerat o motivare a sentinței pronunțate, ci o dezvăluire (pentru care îl rog să primească toate mulțumirile mele cordiale) a imixtiunii unor persoane din fostul Executiv în atribuțiile justiției, care în cazul meu a constat în dictarea sentinței (...). Mulți au sperat că prin arestarea, judecarea
Ioan Totu () [Corola-website/Science/308373_a_309702]
-
nu poate fi considerat o motivare a sentinței pronunțate, ci o dezvăluire (pentru care îl rog să primească toate mulțumirile mele cordiale) a imixtiunii unor persoane din fostul Executiv în atribuțiile justiției, care în cazul meu a constat în dictarea sentinței (...). Mulți au sperat că prin arestarea, judecarea și condamnarea noastră vor intra în paradis. Realitatea este că numai un număr redus au reușit să aibă această satisfacție (...). Știu că dumneavoastră, onorată instanță, n-aveți nici o vină, așa cum nici noi nu
Ioan Totu () [Corola-website/Science/308373_a_309702]
-
reunirea noastră va fi cât mai curând.” Urmare a acestui recurs în anulare, Ioan Totu va fi condamnat, din nou, la cea mai grea pedeapsă, 15 ani și 6 luni închisoare. Moare în împrejurări misterioase, la câteva zile de la această sentința, la 21 aprilie 1992, versiunea oficialităților fiind că s-a sinucis. În volumul V al memoriilor sale - "Cronos autodevorandu-se: Reducția celulară", Dumitru Popescu, fost coleg cu Ioan Totu, atât în CPEx cât și în închisoare, nu are niciun fel de
Ioan Totu () [Corola-website/Science/308373_a_309702]
-
învinsă și face apel la Parlament, moment din care afacerea capătă un caracter public și alură de scandal național. În această etapă cauza ei a primit sprijin de la diverse persoane aflate în poziții influente, cum este și marchizul De Croisemare. Sentința inițială este însă reconfirmată la data de 17 martie 1758: călugărița n-are încotro decât să se împace cu soarta pe care nu și-a ales-o și pentru care nu avea vocație, ea trăind după acest moment înca 32
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
de Ellis Boyd "Red" Redding (Morgan Freeman), începând din anul 1946 până în 1967. În anul 1946, Andy Dufresne (Tim Robbins), un bancher de succes dar foarte rezervat este condamnat pe nedrept pentru uciderea soției și amantului acestei. El primește două sentințe pe viață în închisoarea Shawshank din statul american Mâine. Această eră recunoscută pentru tratamentele foarte severe din partea gardienilor. În prima noapte de detenție, tratamentul barbar al șefului închisorii, Căpitanul Byron Hadley (Clancy Brown) are ca rezultat moartea unui nou deținut
Închisoarea îngerilor () [Corola-website/Science/308472_a_309801]
-
literare. Majoritatea poeziilor lui s-au pierdut, dar au rămas câteva uimitoare lucrări în proză. Cea mai impresionantă și mai cunoscută dintre ele este "Istoria lumii", scrisă între 1607 și 1614, în timp ce aștepta în Turnul Londrei aducerea la îndeplinire a sentinței de condamnare la moarte. Deși numele lui Raleigh nu apare pe elaborata gravură de pe coperta primei ediții, toată lumea știa cine este autorul. Cartea a fost imediat interzisă de către regele Iacob I. Raleigh a pretextat că scrie o cronică universală bazată
Walter Raleigh () [Corola-website/Science/307391_a_308720]
-
financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României a trimis o sesizare către Colegiul Jurisdicțional al Curții de Conturi în vederea stabilirii răspunderii civile delictuale în sarcina unor persoane din cadrul UM 02150 Constantă și obligarea lor la repararea prejudiciului cauzat instituției. Prin sentința civilă nr. 505 din 15 martie 2004 pronunțată de către Curtea de Apel București, Secția Contencios Administrativ, s-a apreciat că lucrările suplimentare efectuate au fost necesare, necesitatea apărând după momentul organizării licitației ca urmare a unui ordin al Statului Major
Traian Atanasiu () [Corola-website/Science/307465_a_308794]
-
reparațiilor. De asemenea, s-a considerat că nu s-au efectuat plăti duble, astfel că suma calculată inițial că prejudiciu de către procurorul financiar nu constituie pagubă pentru Ministerul Apărării Naționale, ea găsindu-și acoperire în lucrările efectuate pe distrugătorul "Mărășești". Sentința civilă pronunțată de către Curtea de Apel a devenit definitivă și irevocabilă la data de 11 mai 2004, prin neformularea recursului de către procuror. Astfel, viceamiralul Atanasiu a fost exonerat de răspunderea civilă pentru lucrările de reparații efectuate la distrugătorul "Mărășești". Viceamiralul
Traian Atanasiu () [Corola-website/Science/307465_a_308794]
-
de a ține un discurs. Prima parte a unui discurs, care urmărește câștigarea atenției și bunăvoința auditorului. Face apel la sensibilitatea și bunăvoința ascultătorilor. Constă în formularea temei discursului în termeni scurți, preciși și clari. Poate căpăta și forma unei sentințe. Este un fel de enunțare a temei. Constă în alăturarea părților mari ale discursului pentru ca auditoriul să poată urmări cu mai multă ușurință tema tratată. Este partea discursului în care oratorul dezvoltă tema și confirmă cele anunțate prin exordiu și
Oratorie () [Corola-website/Science/303042_a_304371]
-
După capitularea necondiționată a Germaniei la 9 mai 1945, Göring a fost judecat pentru crime de război și crime împotriva umanității în Procesul de la Nürnberg, care a avut loc în 1945-1946, și a fost condamnat la moarte. În timp ce aștepta executarea sentinței sale, Göring s-a sinucis în celula închisorii unde era deținut. Născut în sanatoriul de la Marienbad, lângă Rosenheim, în Bavaria, Hermann Göring a fost dintr-o familie de origine religioasă mixtă, catolică și protestantă. Tatăl său fusese militar de carieră
Hermann Göring () [Corola-website/Science/303060_a_304389]
-
iugoslav să-l condamne pe Stepinac la 16 ani de închisoare sub acuzația de asistare la teroarea ustașilor și sprijinirea convertirii forțate ale sârbilor la catolicism. Stepinac a primit un tratament preferențial în semn de recunoaștere a statutului său și sentința a fost scurtate, iar in curand redus la casa-închisoare, cu posibilitatea de emigrare la arhiepiscop. La încheierea „perioadei Informbiro”, reformele au făcut din Iugoslavia mult mai liberă religioasă decât statele din Blocul răsăritean. În primi ani din perioada postbelică
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]