22,890 matches
-
avut intenția de a-și minți bărbatul, însă nu este deloc clar dacă a avut și intenția de a se minți pe sine. A ajuns cu siguranță să pretindă că ar fi crezut în ceea ce-i spunea soțului ei, însă senzația de inconfort față de ceea ce făcea este un indiciu că se prefăcea. De asemenea, dacă Arendt are dreptate și conspiratorii din Pentagon chiar au început prin a crede adevărate afirmațiile lor cu privire la desfășurarea războiului din Vietnam, au avut ei atunci o
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de Werth și Flaherty în cazul unei femei identificată ca R2, pe care soțul o înșela, avînd o aventură cu altcineva. R2 a descris modul gradat în care și-a dat seama că era mințită: Era mai mult ca o senzație decît o dovadă evidentă... Este atît de greu să te agăți de ceva și să spui: Asta e o minciună", pentru că e ca atunci cînd ai sentimentul că ceva nu este la locul său, că ceva nu e în regulă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
greu să te agăți de ceva și să spui: Asta e o minciună", pentru că e ca atunci cînd ai sentimentul că ceva nu este la locul său, că ceva nu e în regulă. Este ceva din atmosferă. E ca o... senzație de disconfort a celeilalte persoane care presupune că tu știi că ceva nu merge bine, că se petrece ceva, și poate e genul de impresie pe care o ai cînd celălalt este irascibil sau nu se simte în apele sale
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Putem ascunde multe lucruri, însă nu absolut totul, oricît de talentați am fi. (Werth și Flaherty 1986:297) R2 vorbește și despre reacția ei la aflarea înșelăciunii: Mi s-a făcut rău de la stomac, greață. Purtarea lui îmi dădea o senzație care practic avea consecințe fizice. Erau lucruri care îmi păreau necurate. Însă, cînd mă gîndesc mai bine, cred că o parte din mine nu voia să accepte că ceva nu mergea bine, așa că pur și simplu n-am vrut să
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de a ține situația sub control... Ceea ce avea să se întîmple depindea numai de el... Simțeam permanent teamă, revoltă și tristețe... Mă simțeam de parcă aș fi fost supusă unui experiment, ca un cobai sau o rotiță a unui angrenaj. Aveam senzația că el se folosea de mine pentru a-și atinge scopurile. Eram doar un mijloc prin care el ajungea acolo unde își propusese... Deoarece era atît de degradant și de înjositor pentru respectul meu față de propria persoană, mă simțeam incapabilă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
gînd să renunț la el, că nu voiam să i-l cedez nici ei, nici alteia, cu toate că nu i-o spuneam chiar verde în față și nici ea nu mă întreba. (Ibid.:301) Totuși, în ciuda acestui acord tacit, nu avea senzația că rivala ei o mințea: ... Nu mă simțeam mințită, sau cel puțin nu simțeam impactul emoțional al celui care se descoperă păcălit... (Ibid.) R2 nu avea nici senzația că ar fi fost ea însăși nesinceră: Și o păcăleam, însă nu
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nu mă întreba. (Ibid.:301) Totuși, în ciuda acestui acord tacit, nu avea senzația că rivala ei o mințea: ... Nu mă simțeam mințită, sau cel puțin nu simțeam impactul emoțional al celui care se descoperă păcălit... (Ibid.) R2 nu avea nici senzația că ar fi fost ea însăși nesinceră: Și o păcăleam, însă nu în mod conștient... La vremea aceea nu consideram că aș minți-o. (Ibid.:302) Din păcate, nu dispunem decît de punctul de vedere al lui R2 cu privire la relația
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sinceră și cea înșelătoare a acestei capacități este inevitabilă. Locke (1894:147) nu a greșit în întregime cînd a spus că "oamenilor le place să fie păcăliți"; totuși în majoritatea timpului oamenilor nu le place să fie mințiți. Ei au senzația că mincinosul încearcă să-i manipuleze și nu mai au încredere deloc în el. De aceea, au o atitudine ostilă față de nesinceritate, chiar dacă și ei spun minciuni la rîndul lor. Oricare ar fi motivele pentru care talentul machiavelic este un
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
prea dezamăgiți dacă acest studiu nu ne va provoca nici o revelație. Într-adevăr, Durandin (1972:6), după ce a studiat minciuna mai bine de 20 de ani în speranța de a ajunge la niște concluzii generale, a spus că a avut senzația că pășește pe cărări deja bătute. Studiul meu pe același subiect a durat mult mai puțin. Datele pe care le-am prezentat demonstrează că în ultimele două mii de ani aceleași comentarii și estimări au fost repetate la nesfîrșit de către filosofi
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și să se susțină reciproc. Unii părinți cred că duc o povară, alții, o comoară ; depinde prin ce prismă privesc realitatea. Acceptarea se poate învăța, prioritatea o reprezintă familia Îparinti, copii etc), urmează societatea Îșcoala, grupul de prieteni, etc.). Avem senzația uneori, că luptăm cu morile de vânt, nu suntem receptați, înțeleși așa cum am dori, dar numai noi deținem argumentul forte, știm cum este de fapt copilul nostru: este special. Eliminați din vocabular expresii precum: Nu ești bun de nimic !”, ” Uite
ARTA DE A FI PĂRINTE by Camelia Acatrinei () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93076]
-
pot să-și împărtășească sentimentele sau să primească sprijinul necesar atunci când au nevoie îi doare, îi face să-și piardă încrederea în adulți, să se retragă și să se închidă într-o lume a lor. Scăderea performanțelor școlare: Revolta copilului, senzația că nu este înțeles, apreciat și iubit, duc adesea la scăderea interesului pentru învățătură, o pedeapsă involuntară pe care copilul o aplică părintelui prea ocupat. Probleme de comportament: Unii copii își exprimă suferința, supărarea, neîncrederea sau durerea în mod violent
ARTA DE A FI PĂRINTE by Camelia Acatrinei () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93076]
-
mersul ... culorii ... strunită În tiparul rîsului blajin, s-au născut Întîmplările formei ... Din ea rînjesc moșnegi care mulg cocoși, rădăcini, muieri care nu vor mai fi și toate animalele adunate cu strădanie În fuiorul basmului Gheorghe Boancă" (Valentin Talpalaruă. Ai senzația că parcă chiar În timp ce privești, tabloul se zămislește În continuare, că ceva mai urmează să fie spus, cu o sinceritate dezarmantă, care l-a determinat pe profesorul Romanescu să afirme că “rareori atîta prospețime, rareori atîta umor ca la Boancă
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
1999; Dimitriu, 2002 etc.). III.2.8. Interjecția se definește 118, prin raportare la criteriul semantic, ca o clasă de cuvinte care exprimă sentimente/ stări emoționale 119, acte de voință, imită sunete produse de viețuitoare, zgomote din natură sau exteriorizează senzații; morfologic, nu prezintă categorii gramaticale, forma interjecțiilor fiind, în principiu, invariabilă; funcțional, interjecțiile nu au o funcție sintactică-tip la nivelul propoziției, putându-se constitui și în unități sintactice de sine stătătoare (substitute de propoziții/ fraze). Interjecțiile din limba română
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
asta-i!); * informația transmisă/ redată: interjecții propriu-zise (care transmit sentimente/ acte de voință: o, of, wow, hai etc.) vs. interjecții onomatopee (care imită zgomote din natură trosc, vâj, pic-pic etc., sunete produse de viețuitoare cip-cirip, miau, mor-mor etc. sau exteriorizează senzații hapciu etc.); * origine/ proveniență: interjecții primare (moștenite: of, au, hai etc. sau împrumutate: wow, halt, bis, olala etc.) vs. interjecții formate pe teritoriul limbii române prin derivare (aolică), compunere (ham-ham, pic-pic etc.), respectiv conversiune (ajutor!, foc! etc.). Din punct de
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
care uneori ne simțim asediați și inundați, ca și cum ar fi vorba de un teribil tsunami, a influențat limbajul, astfel că termeni îndrăgiți, precum soț, soție, fiu, tovarăș, prieten... încetul cu încetul dobândesc nuanțe tot mai fragmentare, ajungând să ne dea senzația că lucrurile cele mai sacre și obligațiile cele mai inviolabile se dezintegrează. Însă... pentru cât timp ne-am fi mai putut preface că Soarele se învârte în jurul nostru, serviabil și docil? Pentru cât timp vom mai reuși să ne opunem
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
care pune bazele credinței lui Abraham, este deja citat și interpretat de Filon Alexandrinul ca o paradigmă a vieții de credință: «Dumnezeu vrea să curețe sufletul omului. Este necesar ca acesta să renunțe la cele trei puteri ale trupului: la senzație, la imaginație și la cuvântul articulat». Pentru Filon, importanța textului stă în principal în sensul său alegoric cu privire la călătoria sufletului spre Unul - individul cuprinde întreaga scenă - punând pe plan secundar toate detaliile istorice, pentru a da prioritate sensului și mesajului
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
lăsăm în urmă un semn corespunzător, un semn care să dovedească înclinația spre gratuitatea absolută. Faptul că persoanele consacrate nu sunt, din punctul de vedere al dreptului canonic, nici clerici, nici laici, deschide un hău în care mulți consacrați au senzația că se scufundă. Există mulți bărbați și femei care nu par să aibă o structură antropologică de bază și nici nu au mijloace adecvate care să-i ajute să evolueze pentru a persevera într-o stare de viață ce, prin
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
uneori par să aibă un fel complex de inferioritate. Este un fenomen vizibil întrucât multe ambiente de viață consacrată - pe bună dreptate sau nu - simt iarăși nevoia de a se auto-califica ca fiind «monastice», «mai monastice» sau «semi-monastice» etc. Această senzație este mai mult decât confirmată dacă trecem prin vreo librărie religioasă, deoarece categoria monahism suscită un mare interes, riscând să devină o «modă monastică» bazată pe aparența unei estetici monastice ce, în fine, ar putea să cadă într-un estetism
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
să ținem seama de inevitabilele, poate chiar doritele schimbări, transformări și maturizări pe care dorința inițială o traversează de-a lungul unei întregi vieți dăruite. Profetul este cel care nu se identifică cu ceea ce simte imediat, nu se ia după senzațiile și după percepțiile la «modă», ci, ținând seama de trecut, de obicei tinde spre ceea trece dincolo, pregătind astfel căile viitorului lui Dumnezeu care vrea să intre în sânul istoriei pentru a o putea transforma. Profetul nu știe când și
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
parte dintr-un stat (vezi, pentru detalii, mai jos). Legătura dintre amenințări și vulnerabilitate trebuie, de asemenea, luată În considerare În momentul evaluării securității unei anumite situații, mai ales În situațiile În care condiția anarhică a sistemului internațional actual influențează senzația de securitate și insecuritate a sistemului (Buzan, 1991b, p. 175). Ca ultim element important trebuie să menționăm corelația Între factorii domestici și politica de securitate națională; aceștia din urmă pot afecta vulnerabilitatea sau puterea unui stat și pot avea efecte
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
și sonore), realizate cu forță și amploare. Atmosfera tensionată, tonalitatea sumbră, clarobscurul în care apar personajele, neindividualizate - siluete ceva mai distincte pe fondul mulțimii -, conotația cvasimagică a gesturilor și vorbelor, existența supusă unei fatalități nelămurite și neliniștitoare, indeterminarea temporală creează senzația unei lumi fantastice, halucinante, coborâte din negurile legendei și ale istoriei. Admonestat pentru „inactualitatea” și „misticismul” scrierilor sale, C. face o mea culpa publică (1948) și trece grabnic la producerea unei literaturi angajate ideologic. În Negura (I-II, 1949-1950, primul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
care se îmbogățește. Ea va spori cu certitudine și în viitor. Texte de genul Sub zodia proletcultismului. O carte cu domiciliu forțat (1979-1995) și Dialectica puterii. Eseu politologic (1975, 1988), de M. Nițescu, au produs, cum se știe, o adevărată senzație. O notă esențială a acestor texte este că ele au rămas ascunse în țară. 2. Scrise tot în condiții de maximă discreție ca să ne exprimăm astfel sunt și textele scoase clandestin peste graniță în scopul publicării în lumea liberă. Genurile
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
dialoguri tradiționale etc.). Bun sau rău, el se prezintă ca atare: cu ezitări, cu pasaje de suprimat (p. 102) etc. Toate acestea se încadrează în categoria meta-discursului. Dumitru Țepeneag își stăpânește jocul și evită la limită și cu brio orice senzație de redundanță și repetiție. Metadiscursul său literar este bine și frumos încastrat în text. Acesta este după opinia noastră aspectul cel mai interesant și original al cărții: franceza devenită recent stăpâna jocului se lasă privită din interior, în mecanismele și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
p. 12, 10). A-ți însuși imaginile venite dintr-un nou orizont, a înainta pe un nou teritoriu (p. 13), a înlătura un șir întreg de noi asociații în care răsar mici insule ale limbajului francez (p. 33), a alunga senzația de arbitrar care însoțește aceste noi formații lingvistice, iată în două cuvinte obiectivul urmărit. El este considerabil. Paginile în care autorul meditează asupra noii sale franceze, în care-și explică clepsidra textuală și unde el își compară noua cu vechea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în neputința noastră de a concretiza și finaliza mari proiecte culturale. Ba, mai grav, chiar în neputința de a gândi proiecte culturale majore, din cauza unei bine înrădăcinate mentalități liliputane. Trăim de azi pe mâine, scufundați într-un cotidian haotic, avem senzația că suntem activi și eroici și, prinși de măreția noastră imediată, nici nu ne mai gândim să schițăm structura operelor de referință care lipsesc din cultura română. Pe scurt, nu avem... cărțile fundamentale care vertebrează orice cultură europeană adultă. Astfel
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]