22,289 matches
-
-i ierte crimele, fiindcă simțeau că tratează cu Istoria. Chiar și așa, În primii ani ai Războiului Rece, mulți occidentali ar fi spus mai sincer ce credeau despre Stalin, despre URSS și despre comuniștii locali dacă nu s-ar fi temut că dau apă la moară dușmanilor politici. Era și aceasta o moștenire a „antifascismului”: ideea fixă că „nu avem dușmani la stânga” (regulă ignorată cu dezinvoltură de Însuși Stalin). Încercând să-l convingă să nu scrie despre procesul Rajk, progresistul abate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
persoane ale căror vederi politice le păreau, În rest, execrabile. Aceste alianțe dubioase constituiau o țintă favorită a polemicii sovietice, drept pentru care era uneori dificil să-i convingi pe criticii liberali ai comunismului să se exprime În public: se temeau că vor fi luați drept reacționari. În 1948, Arthur Koestler mărturisea unui public numeros adunat la Carnegie Hall, În New York: „N-ai ce-i face, uneori oamenii au păreri corecte din motive greșite... Teama de a nu fi Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1954, deși prima bombă exclusiv franceză nu a fost detonată cu succes decât În februarie 1960. Cu toate acestea, nici francezii și nici englezii nu doreau să cedeze controlul armamentului nuclear unei entități europene de apărare; francezii, În special, se temeau că americanii ar putea permite accesul nemților la declanșatorul nuclear. Americanii au concluzionat fără entuziasm că prezența lor În Europa era indispensabilă: exact ce voiau să audă aliații lor europeni 8. Al doilea considerent care Îi lega pe americani de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aibă un stat-client În estul Germaniei ocupate, ci acceptase această variantă În lipsă de altceva mai bun - a făcut un efort disproporționat pentru a consolida un regim comunist fragil și nepopular În Berlin. Comuniștii est-germani, la rândul lor, s-au temut Întotdeauna că vor fi trădați de șefii de la Moscova 10. Zidul Îi liniștea Într-o oarecare măsură, deși au fost dezamăgiți de faptul că, după Înălțarea barierei, Hrușciov nu a mai insistat să se Încheie un tratat de pace. La
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a adoptat o agendă reformistă și moderată, PSD și-a Înstrăinat elementele radicale ale stângii. S-a creat astfel o arenă extraparlamentară pentru noua generație destabilizatoare de extremiști politici. Liderii politici din Germania de Vest nu aveau de ce să se teamă de ascensiunea unui succesor direct al naziștilor, deoarece orice asemenea partid era interzis explicit prin Constituție. Existau totuși milioane de alegători care fuseseră naziști, Împărțiți Între principalele partide de pe scena politică. Mai exista și un nou grup electoral format de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dintre cele două țări au rămas stabile pentru o vreme, fiind consfințite de un tratat În 1936. Dar În octombrie 1952 noul guvern din Cairo, condus de ofițerii de armată care Îl răsturnaseră pe regele egiptean Faruk, a abrogat tratatul. Temându-se să nu-și piardă accesul privilegiat la o cale maritimă strategică, britanicii au reocupat zona Canalului. Doi ani mai târziu, Gamal Abdul Nasser, unul dintre ofițerii revoluționari, devenit Între timp șef al guvernului, a Început să exercite presiuni pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Spaak, care avea misiunea de a elabora recomandări ferme pentru o economie europeană mai bine integrată - o „piață comună”. Dar În noiembrie 1955 britanicii se retrăseseră deja, alarmați de perspectiva unei Europe prefederale, croită exact pe tiparul de care se temuseră dintotdeauna. Spre deosebire de britanici, francezii au decis să riște. Când Comitetul Spaak a revenit În martie 1956 cu o recomandare formală În favoarea unei Piețe Comune, Parisul i s-a raliat. Observatorii britanici au rămas pesimiști. Ei erau, desigur, conștienți de riscul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
teren arabil) să producă mai mult. Accentul a fost pus pe Încurajarea volumului producției agricole, mai degrabă decât pe randament, cu scopul de a reduce dependența de importuri În dolari din Canada și SUA. Fermierii nu aveau de ce să se teamă de o revenire a deflației dinainte de război: până În 1951, producția agricolă din Europa nu a revenit la nivelul antebelic, iar venitul fermierilor era oricum garantat prin protecția și subvenționarea prețurilor de către guvern. Dintr-un anumit punct de vedere, anii ’40
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În momentele În care făceau această concesie, ei primeau rapoarte despre demonstrații studențești În Timișoara și despre „sentimente ostile” printre intelectualii bulgari simpatizanți ai revoluției maghiare. Totul părea să indice un efect incipient de contaminare, de care liderii sovietici se temeau de multă vreme, ceea ce i-a determinat să adopte o nouă abordare. În consecință, la numai o zi după ce Prezidiul Sovietic promisese negocieri pentru retragerea trupelor, Hrușciov a avertizat că „imperialiștii” vor interpreta o asemenea retragere ca pe un simptom
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de peste o anumită vârstă a continuat să prefere produsul local. Dar copiii lor vedeau lucrurile altfel. Publicul tânăr aprecia din ce În ce mai mult filmele de lung metraj americane - făcute adesea de regizori europeni care fugiseră de Hitler sau Stalin. Criticii contemporani se temeau că, alături de mesajele politice subliminale sau manifeste incluse În filme destinate publicului larg, conformismul suficient al culturii populare americane va corupe sau va seda sensibilitatea tineretului european. Însă filmele, În măsura În care contau, par să fi avut mai degrabă efectul contrar. Tinerii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și limba creștinătății catolice (mai exact, latina a Încetat să mai fie folosită În ritualurile zilnice, spre furia perplexă a unei minorități tradiționaliste), ci și răspunsul Bisericii la dilemele vieții moderne. Decretele conciliului arătau clar că Biserica nu se mai teme de schimbare și nu se opune liberal-democrației, economiei mixte, științei moderne, gândirii raționale - nici măcar politicii seculare. S-au făcut primii pași - foarte timizi - spre reconcilierea cu celelalte confesiuni creștine și s-a recunoscut Întrucâtva - nu complet - că stătea În puterea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Hrușciov erau iritați de eșecul măsurilor luate, de stilul autocratic, dar mai ales neliniștiți de instabilitatea lui. Poate că primul-secretar nu știa nici el ce era permis și ce nu, dar ceilalți tindeau să Înțeleagă greșit aparenta lui toleranță. Se temeau de posibile greșeli. În câteva luni de la preluarea puterii, noua conducere de la Kremlin a Început să facă presiuni asupra intelighenției. În septembrie 1965 au fost arestați doi tineri scriitori, Andrei Siniavski și Iuli Daniel. Sub pseudonimele Avram Tertz și Nikolai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
revoltelor poloneze din 1956 a avut prețul său. Deși instituțiile și scriitorii catolici erau Îngăduiți În Polonia lui Gomu³ka, opoziția În interiorul partidului era sever limitată. Partidul Muncitoresc Unit polonez rămânea profund conservator, deși evitase epurările violente din vremea lui Stalin. Temându-se că tulburările din 1956 s-ar putea repeta, conducerea trata criticile aduse liniei partidului ca pe o amenințare directă la adresa monopolului său politic. Rezultatul a fost o frustrare profundă În rândul intelectualilor „revizioniști” nu doar la adresa regimului, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din profitul fabricii, și nu cu Îndeplinirea normei sau a planului oficial - nu erau agreate de conservatorii din partid și au fost adoptate abia după patru ani, la al XIII-lea Congres. Dar, În acel moment, așa cum partidul s-a temut dintotdeauna, reabilitările publice, recunoașterea timidă a greșelilor lui Stalin și perspectiva unor reforme economice oricât de moderate aveau deja un efect combinat: contestarea mult mai energică a controlului exercitat de partid asupra vieții publice. Reformele economice Începute În 1963 nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Woods Încoace, urma să fluctueze liber În funcție de celelalte valute. Această decizie s-a luat pe fondul uriașei poveri militare a războiului din Vietnam și al unui deficit bugetar federal În creștere. Dolarul era legat de prețul aurului, iar Washingtonul se temea că posesorii străini de valută americană (inclusiv băncile centrale europene) vor Încerca să schimbe dolarii pe aur, epuizând rezervele americane 1. Decizia de a lăsa cursul dolarului să fluctueze nu era irațională din punct de vdere economic. După ce preferaseră să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În vânt după propriii extremiști armați, aveau motive istorice să suspecteze promisiunile de egalitate civică și diviziune a puterii lansate de conducerea protestantă a Ulsterului. Aceasta din urmă, dintotdeauna reticentă când venea vorba de concesii reale pentru minoritatea catolică, se temea acum cu adevărat de „provizoriii” Înarmați. Fără prezența militară britanică, provincia s-ar fi cufundat și mai adânc Într-un război civil deschis. Guvernul britanic era așadar prins la mijloc. Inițial, Londra a simpatizat cu dorința de reforme a catolicilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
stânga, departe de posturile sensibile. Într-o cultură deja extraordinar de predispusă la conformism, decretul a stârnit temeri legate de o posibilă cenzură (sau mai rău); el nu era Însă câtuși de puțin acel preludiu la dictatură de care se temea opoziția și la care sperau extremiștii. Nici stânga teroristă, nici dreapta neonazistă aparent trezită la viață (lucru demonstrat prin uciderea a 13 oameni și rănirea altor 220 Într-un atentat cu bombă În 1980 la München, În timpul festivalului Oktoberfest) nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la numai 4% și 34 de fotolii parlamentare de creștin-democrații aflați la putere - scor fără precedent pentru un partid comunist occidental. PCI era credibil În tentativa lui de a se prezenta ca un partid „din sistem”, poate chiar (cum se temeau Henry Kissinger și alți observatori din străinătate) ca o alternativă la guvernare 6. Noua abordare a Partidului Comunist Italian și eforturile mai puțin convingătoare ale comuniștilor francezi de a imita succesul, dacă nu ideile lor au devenit cunoscute sub numele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
italian În iunie 1975, „o democrație cum aveți dumneavoastră În Europa de Vest nu e posibilă... Portugalia nu va fi o țară cu libertăți și monopoluri democratice. Nu va permite acest lucru”. Din aprilie până În noiembrie, tensiunile au crescut. Comentatorii străini se temeau de o iminentă lovitură de stat comunistă, iar aliații Portugaliei din NATO și partenerii comerciali occidentali au promis să ofere ajutor și integrare dacă țara se lepăda de revoluția marxistă. Deznodământul s-a produs la sfârșitul anului. Pe 8 noiembrie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și scriitori găseau de lucru doar ca fochiști și cazangii -, opozanții regimului nu se puteau angaja Într-o dezbatere politică cu opresorii lor. Abandonând vocabularul marxist și polemicile revizioniste din deceniile anterioare, ei s-au adaptat la situație, abordând deliberat teme „nepolitice”. Dintre acestea, grație Acordurilor de la Helsinki, „drepturile omului” erau, evident, cele mai la Îndemână. Toate Constituțiile din blocul sovietic acordau o atenție formală drepturilor și Îndatoririlor cetățeanului; pachetul de drepturi suplimentare și destul de precise asupra cărora se căzuse de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Împrumuturile de carte vor crește cu 108,2%”11. Sistemele de prețuri fixe nu permiteau estimarea costurilor reale, răspunsul la cerere sau adaptarea la resursele disponibile. La orice nivel, administratorilor le era frică să-și asume riscuri și să inoveze, temându-se să nu scadă nivelul producției pe termen scurt. În orice caz, ei nu aveau nici un motiv s-o facă: oricât de incompetenți, ei aveau posturile asigurate grație bine cunoscutei preferințe a lui Brejnev pentru „stabilitatea cadrelor” (devenită cuvânt de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
departe: Între 1977 și 1980, o treime din linia de credit extern a Poloniei a fost folosită pentru a subvenționa consumul intern. Economiștii comuniști de la Praga recomandau eliminarea treptată a subsidiilor și introducerea prețurilor „reale”, dar factorii de decizie se temeau de consecințele sociale ale unui asemenea gest și au preferat să se Îndatoreze și mai mult. La fel ca În perioada interbelică, statele mici și fragile din estul Europei Împrumutau capital occidental pentru a-și finanța economiile autarhice și a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În republicile adiacente frontierei afgane - Turkmenistan, Uzbekistan și Tadjikistan -, populația crescuse cu peste 25% față de 1970. În decursul deceniului următor, dacă populația Ucrainei a crescut cu doar 4%, cea din Tadjikistan s-a mărit cu aproape 50%. Rusia europeană, se temeau conducătorii ei, era sub amenințarea demografică a minorităților interne: după cum a admis un Leonid Brejnev suferind la Congresul al XXVI-lea al partidului din februarie 1981, „chestiunea naționalităților” nu era rezolvată. Dacă ocupația Afganistanului s-ar fi soldat cu instalarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să ofere alternative radicale la guvernare sau să provoace puterea la dialog, ci să scape pur și simplu de ea. De unde aerul de carnaval remarcat În 1989 de unii observatori În Polonia și Cehoslovacia; din același motiv, revoluționarii nu se temeau de riposte violente. Comunismul nu mai era o stavilă, cât un regim irelevant. Limbajul În care au fost formulate obiectivele revoluțiilor din 1989 este o dovadă În plus. Tema „Întoarcerii În Europa” nu era nouă. Cu mult Înainte de apariția comunismului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
speciale cu Marea Britanie, iar el simte că a sosit din nou un asemenea moment... Deși nu știam deocamdată cum, cel puțin aveam amândoi intenția de a stăvili stihia germană. Era un Început”. Doamna Thatcher - și nu numai ea - se mai temea că Germania unificată ar putea să-l destabilizeze sau chiar să-l detroneze pe Mihail Gorbaciov (prin analogie cu căderea În dizgrație a lui Hrușciov după umilința din Cuba). Dar, cu toate temerile lor, britanicii nu aveau ce să ofere
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]