23,406 matches
-
sale datorează foarte mult expresionismului, exploatând teme și motive specifice semne, (pre)vestiri, profeții, explozii ontologice într-o cromatică adesea violentă. Eul liric are, în general, conștiința alunecării ființei înspre un gol ce atrage magnetic (Bușteanul) și tentația asumării unui ton întunecat profetic: Ne-a ajuns toamna,/ suntem reci, suntem schelete funebre/ și suntem goi,/ va veni și iarna,/ și ne va ucide gheața" ( Cred). Suferința uriașă de sine își caută frecvent un aliat în natura devastată de cataclisme ori însemnată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se poate de evident, în timpul lecturii propriu-zise a poemelor în proză, că între cele două părți ale cărții, Moarte și renaștere, respectiv Supraviețuire (secvențe ce reproduc singurele volume alcătuite de autorul însuși, dar nepublicate antum), nu există diferențe vizibile, de ton, de construcție sau de atmosferă. De la un capăt la altul, aceleași sonuri, aceleași principii structurale ordonează textele, după cum același decor sumbru, aceeași figurație expresionistă umplu paginile, contorsionate într-un teribil spectacol al spasmelor fiziologice și psihologice, al dramei demențiale de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cronicarul care înțelege că, în lipsa unei minime implicări a celorlalți, responsabilitatea lui devine esențială. Seria de poeme socio-politice dovedesc o remarcabilă priză la real, ceea ce nu exclude însă o anumită metaforică, desigur mai întunecată, mai tușantă, mai agresivă chiar, în ton cu agresivitatea universului diurn pe care ochiul nemilos, uneori de-a dreptul dezgustat, al poetei îl contemplă. O astfel de metaforică servește perfect finalității apăsat moralizatoare a discursului imbricat despre imposibila metamorfoză a "Prostului satului național" în omidă, pseudoepopee la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
2005), Nici o zi fără tine (Editura Tipo Moldova, Iași, 2006), Descoperă-mi ceea ce eu am pierdut (Editura Cronica, Iași, 2007), Această moarte care mă învie (Editura Cronica, Iași, 2008) și Aveți nevoie de mine (Editura 24: ORE, Iași, 2012), chiar dacă tonul emițătorului de discurs erotic variază constant, de la incantația imnică pe care o naște devotata ori Sfânta la resemnarea amară sau apostrofa indignă pe care o stârnește uscata, frigida sau târfa. Am selectat, aici, doar unele dintre cele șapte femei adăpostite
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de lumânare, femeia de zidit, femeia de murit etc. etc. primesc onoarea de a fi transformate, din simplu obiect al dorinței ("memoria dorințelor" este formularea exactă a poetului), în subiect al meditației poetice învăluitoare, îndrăgostite, ce împrumută cel mai adesea tonul encomiastic: "ay, ay, ay, floare de cactus,/ femeie, de mii de ori femeie!" Ciclul următor, femeile lumii de suprafață, răstoarnă perspectiva, preluând și năzuind să revalorizeze estetic alte fețe ale animei, arhicunoscute, căci de mult transformate în bunuri culturale de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a fi, de altfel, marea obsesie creatoare a poetului Nicolae Manea. Oglindită, direct, în imaginarul său liric, drept toposul preeminent, metamorfoza joacă, de asemenea, un rol esențial pentru autorul trudit în permanență de ideea de evoluție, de transformare creatoare. Găsirea tonului celui mai potrivit înseamnă, în cazul său, devenirea proprie prin delimitarea de influențele poetice considerate drept dominante. Prima secțiune a cărții, Țara bursucilor, publicată inițial în anii '70 în revista studențească "Alma Mater", conține de altfel o serie de texte în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Comentând versuri similare, Cristian Livescu nota, inspirat, că "Poezia aceasta se hrănește din interjecția culorii, din transcenderea instantanee a nuanțelor care se proiectează în noi, selectându-și sentimente și combustii imaginare. Tocmai această răsturnare de realuri, prin care densitatea de tonuri migrează spre trăiri și cuvinte, face să existe această aventură lirică jubilativă, venită din perspectiva experienței plastice, mereu dornică să smulgă ceva din omonimia și muzicalitatea lucrurilor". Treptat însă, apetența pentru lexemele cromatice raportate la elementele primordiale și regnurile știute
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
terase/ și stânci/ și cruci de ninsori/ vorbitorii ucenicesc la școala măreției/ îngerul încătușat în vitraliile înguste/ ale bisericii scufundate/ mi-a lunecat în ființă/ năruind feroneria fantomelor/ și stâlpii cocliți ai galeriei" (triunghiuri cu pupila albastră). Crochiul întunecat în ton baladesc, pastelul de umbre și reflexe agonice (chiar și cel compus în numeroasele sale ore franceze) ori sonetul acompaniat de un vag halou al evanescenței pe care le cultivă Valeriu Stancu în cicluri bine delimitate (copilăria anotimpurilor din Sinucigași de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Lucian Vasiliu își confirmă la rândul său lucid pledoaria pentru echivalența, în text, între a fi și a vedea: "Eu sunt/ tot ce voi vedea vreodată" (Yoga). Rezultatul apare ca o tablă de materii viu colorate, adunate pe pânza în tonuri à la "Bosch și Brueghel", cei doi "șobolani favoriți", dacă nu cumva ca o hipermaterie aglutinând elemente din toate regnurile și genurile, precum Stampa în care limbajul subversiv traduce intuiția unui univers distopic pe cale de destrămare: "Bărbați albaștri negri galbeni
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să-și satisfacă pornirile și să-și exercite talentul pe cei mai fermecători adolescenți încredințați competenței lor educative 13. Prin vocea lui Béranger, "oamenii negri" mărturisesc fără rușine: "Noi îi batem și iar îi batem la fund pe băiețeii frumoși". Tonul se îndepărtează de orice glumă atunci cînd unii autori de la sfîrșitul secolului al XIX-lea, specialiști în lupta antimasonică, evocă "hidoasa lubricitate" a mulțimilor revoluționare, organizate și conduse de agenții sectei. Dar abia cu relatarea uciderilor ritualice evreiești se ajunge
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
din structurile familiale. Dar în unele pagini ale lui Edouard Drumont (mai ales în Sfîrșitul lumii), denunțarea Puterii evreiești este strîns asociată unei tentative de analiză cvasiclinică a ceea ce este descris ca un inexorabil proces de descompunere. De fapt, deși tonul păstrează în el ceva apocaliptic, aspectele invocate, foarte caracteristice și foarte bine percepute, țin de instaurarea a ceea ce s-ar putea numi "Franța burgheză", de emergența unor structuri sociale noi, legate de dezvoltarea capitalismului industrial și comercial. Fie că e
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
cel dintîi pas spre iubirea de Dumnezeu aceasta a fost tema principală a unuia dintre cursurile lui Michelet, curs susținut la College de France în 1844: "Copile, aceasta este prima ta evanghelie, este reazemul vieții, este hrana sufletului..." Cu un ton mai temperat, dar cu o aceeași profesiune de credință se deschide Manualul instrucției civice publicat de Lavisse în 1894, sub pseudonimul Pierre Laboi: "Micuțule francez, tmărul meu prieten, frate, copilaș, ascultă-mă: ți-am vorbit mai înainte despre ceea ce este
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Const. Z. Buzdugan și Th. Voicu. G. Diamandy publică, în traducere românească, studiul său Materialismul în artă, tipărit mai întâi în „L’Art social”. Th. Voicu eminescianizează, în versuri corecte, pe teme sociale, iar Const. Z. Buzdugan scrie versuri, în tonul epocii, dedicate unei iubite care rămâne indiferentă la suferințele poetului. În nuvela Un priveghi și o legendă de Const. Z. Buzdugan sunt folosite, pentru caracterizarea vieții satului, procedee narative, conflicte și situații care, peste un deceniu, la scriitorii sămănătoriști, vor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289247_a_290576]
-
și povestește, acum, prietenilor săi ce a pățit cu vecinul său, Miai, om rău și lacom. Povestirea este o petrecere cu vorbe, cu treceri de la stilul direct la stilul indirect liber, o suită de scene dintr-o comedie umană în tonuri țărănești. Petru Dumitriu are dreptate să spună despre această carte de debut că „e de îndeajuns spre a-l clasa pe autor ca mare meșter al povestirii, al retoricii rurale [...] de asemenea, ca scormonitor încăpățânat și îndrăzneț al sufletului omenesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
devenirea textului, în sensul că permite povestirea și îi facilitează în același timp funcționarea referențială. Dacă în seria evenimentelor se consideră că descrierea ar fi "un loc mai puțin informant din punct de vedere semantic", narațiunea fiind aceea care "dă tonul", autorii mai arată că, în realitate, într-o povestire, descrierile și narațiunea se informează în egală măsură una pe cealaltă. Partea a doua, consacrată unei abordări prin prisma lingvisticii textuale, tratează, deschizîndu-se de astă dată altor discursuri (jurnalistic, publicitar ș. a
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
special atenția noastră). Cu alte cuvinte, descrierea pare să aibă funcția esențială de a permite realizarea povestirii, asigurîndu-i funcția referențială. Din punct de vedere al seriei evenimențiale, descrierea apare drept un cadru semantic cu rol mai puțin informativ: "narațiunea dă tonul" avea să scrie, de exemplu, Philippe Bonnefis (1974, p. 117). Vom vedea, de fapt, că, într-o povestire, descrierile oferă narațiunii informații în aceeași măsură în care și ele le primesc de la aceasta. Ca istorici ai formei, vom urmări evoluția
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
așa cum pîlpîiau, cum înverzeau dorințele și speranțele mele? Cunoscător acum al misterelor întunecate și melancolice ale unei familii, împărtășind spaimele unei Niobe creștine, trist aidoma ei, cu sufletul întunecat, [urmează descrierea propriu-zisă] îmi părea în clipa aceea că valea are tonurile gîndurilor mele. În clipa aceea cîmpiile erau veștede, frunzele plopilor cădeau, iar cele care rămîneau aveau culoarea ruginei. Viile erau pîrjolite, vîrfurile copacilor aveau nuanțele grave ale acelui "cafeniu-închis" pe care îl întrebuințau odinioară regii la costumele lor și care
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Y /mm/ (lungit) ăăă Gary Hemming s-a sinucis. X Cum, așa pur și simplu? Replica lui Y conține în același timp un rezumat-raport (G. H. s-a sinucis), precum și mărci evaluative legate de interacțiune (/mm/, ezitarea-re-formulare / ăăă/), sau chiar tonul folosit. Putem să facem trecerea rapidă de la rezumatul-raport la povestirea conversațională (U. M. Quasthoff) prin adăugarea discursului direct, a formelor evaluativ-expresive, a detaliilor secundare (acțiuni sau descrieri) care vin să atomizeze suita evenimențială. Ca și în acest exemplu: (14′′′) El se
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
anotimpul), conținutul expresiv al asimilărilor metaforice. Văpaia asfințitului se potolea cu încetul, iar munții deveneau negri pe cerul roșu, întunecat. O umbră, un început de noapte cu licăriri de jăratic în spuză, pătrundea în odaie, colorînd mobilele, pereții, ungherele cu tonuri de cerneală și purpură. Oglinda căminului, răsfrîngînd zarea, părea o pată de sînge. (p. 187) Cînd trecură podul de la Asnière și văzură rîul plin de vaporașe, de pescari și de luntrași, îi cuprinse bucuria. Soarele, un soare puternic de mai
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
5. Secolul XX un "secol al copilului" Poate nicăieri, în acea perioadă din jurul anului 1900, reacția față de școala și educația tradițională n-a avut un caracter mai incisiv, iar pledoaria pentru o nouă atitudine față de copil n-a avut un ton mai cald ca în scrierea, intitulată sugestiv Secolul copilului, apărută în 1900 și semnată de scriitoarea suedeză ELLEN KEY (1849-1926). Crescută ea însăși după principiile pedagogiei din Émile, această entuziastă și curajoasă luptătoare pentru drepturile femeii a preluat de la J.
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
teoretică a lui Steiner ,,n-a suscitat pînă în prezent decît foarte puțin interes; științele și filosofia l-au ignorat aproape total. Este adevărat că, atunci cînd concepțiile sale sînt discutate, ele dau loc la controverse pasionante. Discipolii adoptă adesea tonul exaltat al panegiricului, în timp ce cercetătorii universitari se lansează în generalizări polemice" (9, p. 107). Întrucît ideile despre educație ale lui R. Steiner sînt întemeiate pe cele filosofice, este necesară o foarte scurtă expunere a unora dintre acestea (atît cît am
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
o teorie asupra educației care să corespundă cît mai deplin trebuințelor societății românești din acea perioadă. În lucrările sale ulterioare, Statistica și politica școlară (1932), Școala românească, structura și politica ei (1937), Din problemele pedagogiei românești (1937), Gabrea adoptă un ton critic, vizînd mai ales politica școlară. Criticile sale se întemeiau pe cercetarea realităților școlare prin metoda statistică: "O politică școlară cu pretenția de a fi bazată pe realități trebuie să-și facă din statistică întîiul colaborator" (71, p. 7). Și
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
situație, Bachelard avînd funcția-cheie de director de cercetare al lui Lupasco. În stadiul actual al cercetării bibliografice, nu pot decît să formulez o ipoteză. În 1940, Bachelard publică, la PUF, celebra sa carte La philosophie du non (Filosofia lui NU). Tonul acestei lucrări este surprinzător de lupascian, dar Lupasco nu este citat decît marginal. Bachelard citează teza din 1935: În sensul acestei apropieri [între dialectica filosofică și dialectica științifică], putem cita lucrările lui Stéphane Lupasco. În importanta sa teză despre Dualismul
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
luxos hotel wilhelmian situat în apropierea fantasticei Friedrichstrassebanhof, în ciuda faptului că nu dispuneam de indispensabilul "propusk" sovietic. Funcționarul KGB de la recepție refuzase să ne cazeze, însă la vederea facturilor și în urma asigurărilor pe care i le-am dat pe un ton de superioritate, ne-a pus la dispoziție două camere imense, împodobite cu tablouri uriașe, statui maiestuoase și, la Robert și Monique, un pian cu coadă. Din șomerii fără para chioară de la Paris, iată-ne acum propulsați, la Berlin, la vîrfurile
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
memento, un mod de a provoca la sapiență. Ce-ar fi istoria, în adevăr, dacă ar uita, tocmai atunci când spiritele se înfierbântă peste măsură, că e nevoie de o surdină care să atenueze notele exagerate, de bemoli care să coboare tonul ajuns prea acut? " Nu răspunde nebunului după nebunia lui ca să nu te asemeni și tu cu el", citim în marea carte. E un îndemn consonant cu datele paremiologiei de oriunde și nu mai puțin cu reflecția asupra trecutului. "De n-
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]