22,705 matches
-
în vremea în care Poe lucra la roman. Mai mult, romanul pornește de la prezumția foarte răspândită la vremea aceea că oamenii cu pielea întunecată sunt oarecum inferiori. Unul dintre criticii rasismului prezent în "Aventurile lui Arthur Gordon Pym" este autoarea Toni Morrison. În „Playing in the Dark: Whiteness and the Literary Imagination”, Morrison discută felul în care prezența africană din roman este folosită ca și un contrast față de care autorul definește „albul”, „libertatea” și „individualitatea”. Explorând descrierea personajelor africane în literatura
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
înaltă, în timp ce alții preferă coardă g o octava mai jos. Ukulelele bariton este, de obicei, acordat d g b e'. Un alt tip de acordare utilizată pentru ukulele este acordul soprano D: a' d' f# b'. Acest lucru da un ton dulce în ukulelele mai mici. Acestea sunt acorduri utilizate în muzică hawaiană de la începutul secolului XX. Un derivat al acestui ton, numit "Acord canadian", cu un ton mai mic (ad'f#'b'), este utilizat în sistemul de învățământ canadian pentru
Ukulele () [Corola-website/Science/325743_a_327072]
-
alt tip de acordare utilizată pentru ukulele este acordul soprano D: a' d' f# b'. Acest lucru da un ton dulce în ukulelele mai mici. Acestea sunt acorduri utilizate în muzică hawaiană de la începutul secolului XX. Un derivat al acestui ton, numit "Acord canadian", cu un ton mai mic (ad'f#'b'), este utilizat în sistemul de învățământ canadian pentru ukulele tenor și concert. Tabelul tipic de acordare C (A, E, C, G) de ukulele în notación de primele 12 taste
Ukulele () [Corola-website/Science/325743_a_327072]
-
ukulele este acordul soprano D: a' d' f# b'. Acest lucru da un ton dulce în ukulelele mai mici. Acestea sunt acorduri utilizate în muzică hawaiană de la începutul secolului XX. Un derivat al acestui ton, numit "Acord canadian", cu un ton mai mic (ad'f#'b'), este utilizat în sistemul de învățământ canadian pentru ukulele tenor și concert. Tabelul tipic de acordare C (A, E, C, G) de ukulele în notación de primele 12 taste:
Ukulele () [Corola-website/Science/325743_a_327072]
-
buget de 39 de milioane și a avut încasări de peste 70 de milioane, a avut mai puțin succes decât primele două filme cu Superman, atât din punct de vedere financiar cât și critic. În timp ce criticile dure s-au axat asupra tonului comic/amuzant al filmului și jocului actoricesc slab al lui Richard Pryor, Christopher Reeve a fost lăudat pentru reușita sa performanță de a juca un Superman mai întunecat și mai corupt. Cu toate acestea, după lansarea acestui film, Pryor a
Superman III () [Corola-website/Science/325808_a_327137]
-
lui, prefigurând sfârșitul iminent al lumii. Referindu-se la includerea poemului în „Prăbușirea Casei Usher”, Poe a spus: „vreau să sugerez o minte bântuită de fantome - un creier dezordonat”, referindu-se la Roderick Usher. Poemul are o schimbare semnificativă în ton de la a doua până la ultima strofă. După afirmarea spiritului și a înțelepciunii regelui, precum și a cântecului și frumuseții din regat: Casa și familia sunt distruse și, aparent, devin fantome. Începutul poemului compară clădirea cu un cap de om. De exemplu
Palatul bântuit () [Corola-website/Science/325831_a_327160]
-
în mare măsură la definirea genului gotic. Existența unei case încăpătoare care se dezintegrează simbolizează distrugerea corpului uman și este un element caracteristic în activitatea ulterioară a lui Poe. „Prăbușirea Casei Usher” arată capacitatea lui Poe de a crea un ton emoțional în opera sa, în special sentimente de frică, pedeapsă și vină. Aceste emoții se centrează pe Roderick Usher care, la fel ca multe personaje ale lui Poe, suferă de o boală nenumită. Ca și naratorul din „Inima care-și
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
ales cultul personalității liderului acestuia, Todor Jivkov, fiind ascultate de sute de oameni în Bulgaria. Un banc care circula prin Sofia spunea: „De ce nu urmăresc televizorul duminica seara membrii Biroului Politic? Pentru că toți îl ascultă pe la Europa Liberă.” În 1977 tonul emisiunilor sale a început să se schimbe, deoarece tatăl său, fiind bolnav de cancer, era pe moarte, iar lui Markov i-au fost refuzate atât cererea de a se întoarce acasa pentru a-și vedea ultima dată tatăl, cât și
Gheorghi Markov () [Corola-website/Science/325003_a_326332]
-
6, "Patetica", a lui Ceaikovski. De altfel, această simfonie este pe fundalul sonor al scenelor cheie din film. Regizorul Bernard Rose și Sir Georg Solti au fost de acord că Simfonia prezintă asemănări cu povestea Annei Karenina, în special între tonurile excesiv de tragice ale muzicii și melancolia Annei. Mai multe ediții pe DVD au fost lansate pe plan internațional după 1997. Unele ediții pe DVD din Europa poartă titlurile "Tolstoi's Anna Karenina" sau "Leo Tolstoi's Anna Karenina" și au
Anna Karenina (film din 1997) () [Corola-website/Science/325137_a_326466]
-
Alexandroupolis și Kavala. Insula nu are niciun aeroport comercial. Printre atracțiile turistice ale insulei se numără și ruinile fortificațiilor genoveze, pitorescul "Chora" (orașul vechi) și mai multe cascade. Cel mai faimos sit arheologic al insulei este Sanctuarul Marilor Zei ("Hieron ton Megalon Theon"). Cel mai cunoscut artefact al insulei a fost descoperit în anul 1863 de către arheologul francez Charles Champoiseau. Statuia de 3,28 m sculptată în marmură albă de Paros este dedicată zeiței Nike și datează din anii 220-190 î.e.n.
Samothraki () [Corola-website/Science/325155_a_326484]
-
trage coada lui Tom, astfel aceasta se transformă în umbrelă. Tom se trezește, și își pliază coada pe spate în sus, și începe să alerge după Jerry, dar coada lui se desfășoară din nou în umbrelă. Jerry râde cu aceelași ton de sunet banal al voci de mai devreme și se trezește pentru a doua oară. Tom îl ridică furios și-l leagă cu o sfoară. Tom desfășoară șirul și Jerry este aruncat în jurul camerei ca un titirez, care cade peste
Jerry, Jerry, Quite Contrary () [Corola-website/Science/324540_a_325869]
-
(n. 24 mai 1936) este un compozitor american de ambient/ avant-garde și poet. Născut în Los Angeles, dar crescut în Deșertul Mojave, el a fost inspirat de la o vârstă fragedă de tonul tânguitor cauzat de vântului ce sufla peste firele de telefon. Figură emblematica a scenei "ambient" (un termen folosit adesea fără deosebire, dar care, aici, își are locul perfect), acest pianist din California s-a impus, în decursul a peste treizeci
Harold Budd () [Corola-website/Science/326257_a_327586]
-
Madeleine Stowe, Russell Means, Wes Studi, Eric Schweig, Steven Waddington și Jodhi May. Coloana sonoră conține muzică compusă de Trevor Jones și Randy Edelman și melodia "I Will Find You" a formației Clannad. Tema principală a filmului este luată din tonul "The Gael" al compozitoarei și cântăreței scoțiene Dougie MacLean. Lansat la 25 septembrie 1992 în Statele Unite, "Ultimul mohican" a fost primit cu laude de critici, el fiind și un succes comercial în timpul difuzării sale. În timpul Războiului Franco-Indian, în 1757, mohicanul
Ultimul mohican (film din 1992) () [Corola-website/Science/326286_a_327615]
-
în instrumente de suflat, Tony Hinnigan a contribuit la crearea cooanei sonore, împrumutând numeroase instrumente de la New Globe Theatre și formând echipa de muzicieni. Gibson descrie contribuția vocală a lui Khan: “El este un bun valoros pentru coloană noastră sonoră. Tonurile sale plăcute adăuga emoție și dramă, și avem o paleta foarte îngustă în ceea ce privește orchestra. Noi nu avem o orchestră, și astfel el îndeplinește o mulțime de funcții care ar putea fi, în mod normal, oferite prin utilizarea unei orchestre complete
Apocalypto (coloană sonoră) () [Corola-website/Science/326314_a_327643]
-
convergente ale actorilor care creează o atmosferă comică. Criticul Călin Căliman afirma în "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" că filmul " Astă seară dansăm în familie" a lărgit paleta tematică și de gen a filmografiei lui Geo Saizescu, reprezentând "„o schimbare de ton față de comedii1e anterioare: de la umorul cu inflexiuni lirice sau cu ramificații ironice, regizorul - preluând și înclinațiile noului scenarist, Ion Băieșu - a trecut la recuzita satirei”". Printre caracteristicile filmului sunt evidențiate gagurile, umorul pe alocuri absurd, peisajele frumoase și câteva șlagăre
Astă seară dansăm în familie () [Corola-website/Science/322530_a_323859]
-
Ludwig van Beethoven. Se folosește deseori drept exemplu de muzică clasică. A fost supranumită în trecut și „Simfonia destinului”. A fost compusă de Beethoven într-o fază grea a vieții sale. Se spunea că Beethoven a comentat primele ei 4 tonuri, ajunse renumite, în felul următor: „Așa bate destinul la poartă!”, dar s-a putut dovedi că acest comentariu nu a fost al său, ci a provenit de la biograful său, A. Schindler. Premiera simfoniei a avut loc la 22 decembrie 1808
Simfonia nr. 5 (Beethoven) () [Corola-website/Science/322555_a_323884]
-
concert, vrând să rămână singur în cameră cu soția sa, Luminița (Iulia Boroș), Marcel își duce colegul de cameră la un Internet Cafe și-l învață să converseze pe chat cu alte persoane. În același timp, Gabriela este învățată de Toni (Ana Popescu), angajata ei, să folosească chat-ul, iar cei doi soți intră în discuții unul cu celălalt, fără a ști însă aceasta. Ei conversează ore întregi, îndrăgostindu-se unul de celălalt. Vladimir observă că mama sa vine tot mai
Bună, ce faci? () [Corola-website/Science/322705_a_324034]
-
vin, numit "œnogarum", intervenea în pregătirea "caltaboșului". "Garumul" cu cea mai mare reputație, numit "garum al aliaților" (în ), era fabricat în Betica (la "Baelo Claudia", în apropiere de actualul oraș Tarifa), în sudul Spaniei actuale, deci în Andaluzia, pornind de la tonul roșu, care migrează din Atlantic în Marea Mediterană. Garumul era elaborat din sânge, icre, sistemul digestiv al peștilor, amestecate cu o mare cantitate de sare (cel puțin 50% din volumul total). Prezența sării inhiba descompunerea naturală, macerarea se producea probabil sub
Garum () [Corola-website/Science/322801_a_324130]
-
Atlantic în Marea Mediterană. Garumul era elaborat din sânge, icre, sistemul digestiv al peștilor, amestecate cu o mare cantitate de sare (cel puțin 50% din volumul total). Prezența sării inhiba descompunerea naturală, macerarea se producea probabil sub acțiunea sucurilor digestive ale tonului. Nu este vorba, prin urmare, de o putrefacție. "Garumuri" de o mai slabă calitate, preparate pornind direct de la carne de ton, sau de alt pește (de exemplu, macrou), erau fabricate în întregul bazin mediteranean. Toate aceste garumuri erau comercializate în
Garum () [Corola-website/Science/322801_a_324130]
-
puțin 50% din volumul total). Prezența sării inhiba descompunerea naturală, macerarea se producea probabil sub acțiunea sucurilor digestive ale tonului. Nu este vorba, prin urmare, de o putrefacție. "Garumuri" de o mai slabă calitate, preparate pornind direct de la carne de ton, sau de alt pește (de exemplu, macrou), erau fabricate în întregul bazin mediteranean. Toate aceste garumuri erau comercializate în amfore de mici dimensiuni, ca urmare a prețului ridicat al conținutului. Se pare că savoarea garumului ar fi apropiată de cea
Garum () [Corola-website/Science/322801_a_324130]
-
literaturii americane moderne. Acțiunea și personajele sunt inspirate din observarea de către autoare a familiei și vecinilor ei, precum și a unui eveniment ce a avut loc în orașul ei natal în 1936, pe când ea avea 10 ani. Romanul este cunoscut pentru tonul cald și pentru umor, deși tratează o problematică gravă, cu subiecte cum ar fi violul și inegalitatea rasială. Tatăl naratorului, Atticus Finch, servește drept model de ținută morală pentru mulți cititori și ca model de integritate pentru juriști. Un critic
Să ucizi o pasăre cântătoare () [Corola-website/Science/322816_a_324145]
-
Descrie întâlniri cu taximetriști, cu noi îmbogățiți, adolescenți, notari, avocați, ospătari, muzicieni, prieteni, membrii familiei, președinți de asociație de locatari, politicieni etc. Locurile variază : București și Transilvania, munte și mare. În două povestiri, naratorul întâlnește și observă români în străinătate. Tonul este ironic dar empatic, cu elemente de comedie dulce-amară, pericol si o dată cu violență, atunci când interese și idealuri intră în conflict. Multe povestiri capătă o întorsatură alegorică, deschizându-se unei intepretări mai largi. Tema principală este trecerea României de la statutul de
Grand Bazar România sau Călător străin updated () [Corola-website/Science/322848_a_324177]
-
ecranizarea din 2000. Ellis a scris și un scenariu, pentru "Regulile atracției" care nu a fost însă folosit. După moartea iubitului său, Michael Wade Kaplan, Ellis a fost stimulat să termine romanul "Lunar Park" și să-l îmbogățească cu un ton ușor nostalgic. În "Lunar Park", în care își integrează un alter-ego și acordă o deosebită atenție relației dintre personajul său și fiul din roman, Ellis a lăsat în urmă problemele avute cu tatăl său. Atunci când, în anul 2002, în timpul unui
Bret Easton Ellis () [Corola-website/Science/322040_a_323369]
-
Paryla, Heinz Petters, Franz Pfaudler, Gunther Philipp, Klaus Pohl, Eric Pohlmann, Rudolf Prack, Hans Putz, Helmut Qualtinger, Freddy Quinn, Fred Râul, Walter Regelsberger, Raoul Retzer, Walther Reyer, Gregor von Rezzori, Rudolf Rhomberg, Gerhard Riedmann, Richard Romanowsky, Leopold Rudolf, Albert Rueprecht, Toni Sailer, Maximilian Schell, Edmund Schellhammer, Otto Schenk, Karl Schönböck, Dietmar Schönherr, Hans Schott-Schöbinger, Heinrich Schweiger, Karl Schwetter, Albin Skoda, Karl Skraup, Alfred Solm, Kurt Sowinetz, Viktor Staal, Frederick Stafford, Ernst Stankovski, Edd Stavjanik, Erwin Strahl, Otto Tausig, Georg Tressler, Alexander
Listă de actori austrieci () [Corola-website/Science/322059_a_323388]
-
ale elitelor post-coloniale care absorbiseră valorile occidentale." Un număr de vizitatori occidentali în Asia Centrală au descris fenomenul bacchá. Când a vizitat Turkistanul în 1872-3, Eugene Schuyler a observat: „aici băieți și tineri educați special iau locul dansatoarelor din alte țări. Tonul moral al societății din Asia Centrală nu prea este îmbunătățit de această schimbare”. În opinia sa, aceste dansuri „nu erau deloc indecente, dar erau deseori lascive”. La această dată existau deja semne de dezaprobare oficială ale acestei tradiții. Schuyler a remarcat
Bacha bazi () [Corola-website/Science/322082_a_323411]