23,608 matches
-
de la aceste momente tensionate, încep să leg prietenii ce se adeveresc în timp a fi unele trainice! La un moment dat am fost avertizat, de către unii dintre veterani, că am comis o mare eroare și că voi suporta consecințele. Am zâmbit într-un anume fel...și am continuat să supraviețuiesc... Speram totuși să mă pot apropia de Vera și să aflu cât mai multe...despre Vera. * * * Salonul 7 e la fel cum l-am lăsat. Frigiderul ghiftuit ca de obicei își
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
De ce ai comentat când doamna infirmieră ți-a atras atenția în mod repetat?’’ Fostul sportiv stă nemișcat și destul de nepăsător în fața tornadei iscate ca din senin. Îl privea de sus la propriu și la figurat, cu brațele încrucișate la piept. Zâmbește cu subînțeles numai de el știut, mustăcește ironic, ochii îi scânteie de ciudă dar și de jenă față de toți ce-i care îl privesc. Doctorul e din ce în ce mai tensionat dar reușește să-și stăpânească pornirile. Mă amuză să văd un așa
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
ci numai că făcusem unele însemnări ale unor impresii și trăiri personale. ,, Desigur că nu cred nimic din ce i-am spus Corei...în legătură cu cele citite ori necitite de ea.’’ Mariana mi-a aprobat mișcând din cap. Mi-a răspuns zâmbind: ,,...nu i-a spus directorului dar s-a certat cu mine...!’’ Mi am cerut scuze, i-am mulțumit și am plecat rapid către ieșire. Unii dintre colegi ajunseseră deja în corpul ,,G’’. Am urcat în salon și după ce am mâncat
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
să desenez și să cânt. Îmi amintesc ce mulți musafiri au venit la noi în clasă când am avut lecție deschisă. Eram atât de emoționat și doream să nu vă dezamăgesc. Nu îndrăzneam să răspund, dar dumneavoastră m-ați privit zâmbind și mi-ați dat curaj. Toți colegii parcă se luau la întrecere și erați mândră de noi. Doamna directoare ne-a lăudat și ne-a îndemnat să fim mereu la fel. Eu știu că dacă o să vă urmăm sfaturile vom
Dragă doamnă învăţătoare,. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Apostol Lucian () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1855]
-
a întîmplat, ea a mărturisit că, atunci cînd l-a întrebat pe bărbatul care stătea la rînd în fața ei cît este ceasul, el a privit-o (acesta pare a fi punctul în care ea a perceput evaluarea negativă), i-a zîmbit și i-a răspuns. Experiența expunerii a fost atît de neplăcută pentru ea, încît nu a mai așteptat cealaltă parte din răspunsul bărbatului, anume zîmbetul lui, un indiciu probabil mult mai elocvent pentru faptul că avea o atitudine pozitivă în
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
viața veșnică pe toți aceia care ne fac bine pentru slava Numelui tău sfânt. Amin. INVOCAȚII CĂTRE PROVIDENȚA DIVINĂ Invocații compuse cu expresii preluate din scrierile Sfântului Ioan Calabria Providență Divină, Maică prea sensibilă, privește-ne. Providență Divină, Maică iubitoare, zâmbește-ne. Providență Divină, Maică prevăzătoare, asistă-ne. Providență Divină, fă-ne să putem trăi și să murim abandonați la sânul tău matern. Providență Divină, Maică vigilentă, rămâi mereu cu noi. Providență Divină, Maică amabilă, primește-ne ziua de azi. Providență
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
cerc. Elevii neascultători trebuiau, în pauză, să stea în interiorul cercului. Elevii pedepsiți, din când în când, pe furiș chipurile, călcau cu un picior în afara cercului, socotind această comportare un act de curaj. Cred că domnul învățător ne observa și, probabil, zâmbea îngăduitor. La școala din Durnești am învățat numai un semestru, al doilea din clasa a III-a. Aici am avut ca învățătoare pe doamna Vieru. Îmi amintesc, era primăvară, și doamna învățătoare ne-a dus într-o excursie, în pădurea
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
următor arată câți am terminat studiile, în anul 1963. Din una dintre cărțile lui, pe care cu toții am citit-o, în amintirea vremilor de odinioară, redau o poezie semnificativă: Rămâneți voi În urma mea rămâneți voi Cu inima-ndoită, mintea grea, Zâmbesc între pereții goi Cu-o lumânare-aprind o stea În urma mea rămâneți voi, Tomnateci, dar lipsiți de-un gând Și aranjați în mic convoi Huliți pe cel mai sfânt tăcând În urma mea rămâneți voi Și mă strigați din loc în loc Pe
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
era atent, i se introducea ușor furtunul în buzunar și se acționa corespunzător clema. Apa curgea încet în buzunarul respectivului. Apoi se oprea curgerea și se aștepta. La un moment dat, împricinatul simțea umezeala. Ceilalți nu știau nimic și-și zâmbeau complice. Altădată, se încălzea la flacără o perie de spălat eprubete prevăzută cu mâner de sârmă. Când se termina experimentul - de obicei, o reacție la care se obținea un precipitat alb, brânzos -, eprubeta trebuia spălată. Drept care, se căuta peria, se
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
discurs demn de un tânăr. A fost un discurs slugarnic. N-ați văzut: după fiecare period se întorcea către primul ministru ca să-i cerșească aprobarea?!... Constantin Arion, tânăr nou intrat în Cameră și el, erea alături de Kogălniceanu. Arion, respectuos și zâmbind, spuse: — E un debut, coane Mihalache, dar nu puteți tăgădui că n-are talent. Kogălniceanu se întoarse brusc către Costică Arion și, cam răstit: — Domnule Arion, să știi de la mine un lucru: Nicăieri n-ai să găsești mai mult talent
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
un fond socio-cultural absolut inhibant, demolator la nivelul psihologiei. Azi e ziua lui T. I-am dus un dar. Era tot dulce și ambiguă în vîrsta ei dificilă. Făcea practică într-un atelier soios și era plăcută ca întotdeauna cînd zîmbește. M-am gîndit că nu vreau nimic de la fata asta, că am doar nebunie și poezie, că e destul s-o iubesc cît pot și cum pot. Nu mă mai întreb de ce-s mereu îndrăgostit și de ce nu sfîrșesc nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
să devină și el rege, dar al României. Joi, 26 ianuarie. Regina Maria aflată la dejun, la Carol și la Sitta, constată că „Mihai e mai minunat ca oricând. Surâzător, cuminte, începe să participe la toate, să observe oamenii, să zâmbească când e mulțumit. Este cu adevărat adorabil. Sitta, poate realmente, să fie mândră de el”. Duminică, 29 ianuarie. La ora 1130, la Palatul Cotroceni, vine o delegație de muncitori (acțiune organizată de responsabila acțiunilor de binefacere ale Reginei), pentru a
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Cotroceni, Regina Maria își exprima nemulțumirea legată de modul în care era educat Mihai și de persoanele responsabile: „Sunt oare fericită cu Mihai ? Nu e chiar pe deplin. E păzit cu o gelozie nejustificată. Este, cred, bine instruit, dar nu zâmbește niciodată. Cred că este fericit, dar într-un mod solitar și lipsit de veselie. Au tendința să facă din el un automat, să-i suprime impulsurile umane, naturale, sub o haină a manierelor desăvârșite, suprimând bucuria spontană de a trăi
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
de învățare non-formală fără frontiere, voluntariatul, de a înțelege mai bine problemele societății, elevii de la Liceul Teoretic „Miron Costin” au considerat necesară implicarea lor în proiecte precum: Să fim solidari, Lăsați copii să vină la mine, Ajută un copil să zâmbească, Un dar de la Moș Nicolae, Prietenii lui Moș Crăciun, Un cadou de Crăciun pentru fiecare, Suflete din plastilină, Crăciunul, darul bucuriei, Un Crăciun pentru fiecare, Să ajutăm copiii defavorizați. Astfel au venit în sprijinul elevilor cu nevoi speciale și cu
DESPRE NOI CEVA EXTRA... (CURRICULAR). In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Geanina Honceriu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1862]
-
La internatul liceului m-a ajutat la bagaje și apoi mi-a înmânat un pachet frumos ambalat. Ține aici, de la Pachița, soția mea! Ceva de la pomana porcului. I-am mulțumit și l-am îmbrățișat cu multă recunoștință. El mi-a zâmbit ca între neamuri. Eram doar... cumetri. Dafina Ciubotariului Dintre toate familiile vecine, cea a Ciubotariului era mai apropiată de noi. Ne despărțea numai gardul de la livada de pomi. La început, această familie era destul de numeroasă: soția, Dafina, copiii Ileana, Gheorghe
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
câteva flori sălbatice găsite pe malul râului, împrăștiate într-o dezordine desăvârșită. Când terminase de mâncat el ridicase tava, fiecare mișcare era subliniată ceremonios ca să fie privită și judecată și ținută minte și o dusese prin ușa scundă către bucătărie”. Zâmbind, Emiko mi-a confirmat cele spuse de autor, adăugând propria părere: În zilele de azi, doar bătrânii mai respectă ceremonialul; consumul de ceai este benefic sănătății, o sorbitură de ceai impregnează aroma pe ceașcă, liniștind gândurile, predispunând la meditație și
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
confortul necesar. Sunt sensibili și sufletiști; pentru ei nu exista cuvântul “nu pot”. Sunt mândri că sunt japonezi, adoră armonia! Ca urmare, evită cearta; dacă ceva nu le place sau nu le convine, din ceea ce le spui, o să-i vezi zâmbind, ascunzând cu abilitate ceea ce simt sau gândesc în acel moment. Străinii nu pot percepe adevăratele sentimente ale japonezilor și nici nu pot citi in inima pecetluită a acestora. Sayonara! Capitolul IV Formula „4” în Japonia (București - VienaNarita) 18 august 05
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
o buturugă și rostind rugăciunea. Fața lui era luminoasă și veselă. Avea ochii Închiși și se ruga nemișcat. După ce m-am apropiat de el, i-am vorbit: -Binecuvintează, Părinte! Ce faci aici? Cum trăiești? Ce mănânci? Acela m-a salutat zâmbind și mi-a spus: Bre, eu am ajuns oaie și mănânc iarbă. Câți ani ai, Părinte? Am nouăzeci și trei. Când am auzit, mi-a pierit graiul, Între timp s-a sculat ca să-mi aducă puțină apă și am văzut
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
spunea acestea, ochii săi izvorau lacrimi din belșug. Trecuse mult timp de la venirea mea și trebuia să plec. De aceea l-am Întrebat pe Bătrân: Nu vrei să vorbesc la vreo mănăstire, ca să te Îngrijească acum la bătrânețe? Acela a zâmbit, când a auzit cuvântul „Îngrijească” și mi-a spus: Bre, „Îngrijească”? Dumnezeu se Îngrijește și de viermii din pământ, Îi hrănește și Îi Încălzește, iar pe mine, un vierme atât de mare, nu mă poate Îngriji? Mi-a spus și
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
sprijinit și a vorbit din adâncul inimii. știu prea bine ce mult cinstește ducele marile idealuri ale filozofiei și poruncile Maicii noastre Biserica. Dar el este un om al timpurilor noastre, pe când Înălțimea Voastră sunteți un om al viitorului, adăugă zâmbind monahul. Aș fi fericit dacă aș putea spune același lucru și despre nobilii noștri cavaleri. Din păcate ei cred că astăzi drepturile le-au fost știrbite. Conrad se sprijini ca din Întâmplare pe sabie și răs punse: — Vor trebui să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
se transformase la fratele său mai tânăr Într-o pasiune rece, calculată, care dădea ochilor lui un aer ciudat și celorlalți sentimentul că nobilul bărbat se găsea Într-o altă lume, În care numai el avea acces. Bodo se Întoarse zâmbind către Conrad, privindu-l cu o prietenie plină respect: — Răposatul doge Silvio a fost un bărbat inteligent. De când a dat el legea ca fiecare cetățean al Veneției să aducă ceva de preț orașului când se Întoarce acasă, s-au adunat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
apărat și mi-ai slujit mie, Hildebrand“, spusese ducele muribund, la ultima suflare. și loialul Hildebrand, ministerialul de Appenweier, nu se abă tuse niciodată de la această poruncă, În toți anii În care le fusese alături. — Hildebrand, timpurile s-au schimbat, zâmbi Îngă duitor Bertold. Chiar și cele mai trainice prietenii slăbesc În cursul vremii. Domnul Bodo știe ce are de făcut și nu numai că noi i-am Îngăduit, ci chiar l-am rugat să facă Întocmai. — Cum, venețienii nu mai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
dus un meșter mozaicar cum nu mai e altul și nici n-o să mai fie, deși eu cunosc o sumedenie de constructori și sculptori și tot felul de alți meșteșugari de care e nevoie pentru ridicarea unui oraș nou. Bodo zâmbi aproape imperceptibil. — și venețienii mi-au fost foarte recunoscători. E ade vărat că dogele nu mi-a promis nimic. I-am explicat că e și În interesul lor să oprească puterea imperială. știau și ei că Îm păratul nu visează
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nimic fără să ți ceară ceva În schimb. Aș fi vrut Însă și altceva. Nu sprijinul lor Îl cerem, ci neutralitatea lor, adică nici un fel de credit Împăratului. Conrad Încuviință din cap și-l privi pe prietenul său, care răspunse zâmbind: — Monseniore, este exact ceea ce am obținut. După ce le-am refuzat creditele, fapt care domnului Candiano i-a făcut plăcere - știe toată lumea că venețienii sunt bucuroși să Împrumute bani, dar mai bucuroși să și păstreze țechinii În lăzi - le-am vorbit
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cere un Împrumut mare, oferind dobânzi foarte avantajoase. Au fost refuzați cu regret, pentru că signo ria are cheltuieli mari cu Înfrumusețarea orașului. și mai e problema piraților din Adriatica, pentru a căror stârpire trebuie construită o flotă bine Înarmată. Conrad zâmbi: — Ca și cum Veneția n-ar avea flota gata pregătită... Da, Mărite Domn, dar trimișii ducelui Amadeus au plecat cu buza umflată. Nu i-a mers mai bine nici sta rețului Otto din Schaffhausen... și el a cerut un Împrumut uriaș, chipurile
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]