22,441 matches
-
Belgia, Franța sau Marea Britanie, neglijabilă. Pe scurt, comunismul sau fascismul, În avatarurile lor clasice, nu aveau nici un viitor În Europa Occidentală. Amenințarea reală la adresa păcii civice venea din cu totul altă parte. În decursul anilor ’70, societatea vest-europeană s-a confruntat cu două focare de violență. Primul era patologic - În sensul că izvora dintr-un disconfort străvechi, care lua Însă o Înfățișare foarte modernă. În regiunea bască din nordul Spaniei, În rândurile minorității catolice din Irlanda de Nord, În Corsica și În alte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
poliția nu reușise, evident, să se infiltreze În subteranele terorismului 11. Faptul că Brigăzile Roșii au reușit să comită asasinate politice În inima statului și În capitala țării a avut reverberații importante. Era clar acum pentru toată lumea că Italia se confrunta cu o amenințare reală la adresa regimului: la mai puțin de două săptămâni după găsirea cadavrului lui Moro, Brigăzile Roșii l-au ucis pe șeful brigăzii antiteroriste din Genova; În octombrie 1978 l-au asasinat pe directorul general al afacerilor penale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
convingerea, singur sau În comunitate, după cum Îi dictează conștiința”. Din această listă de drepturi și obligații, prolixă și aparent inofensivă, s-a născut mișcarea pentru drepturile omului. La un an după ce căpătaseră mult râvnitul lor acord internațional, liderii sovietici se confruntau deja cu o gamă tot mai largă și, În cele din urmă, incontrolabilă de cercuri, cluburi, rețele și indivizi care cereau „doar” ca guvernele să respecte litera acordului respectiv și - așa cum impunea Actul Final - să-și „Îndeplinească obligațiile stipulate În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
chiar o scurtă perioadă de Înflorire a consumului. Dar la puțin timp, sub impactul crizei petrolului, a urmat o spirală a inflației. Salariile din sectorul public au rămas mult În urma prețurilor. Pentru prima oară după multă vreme, Portugalia s-a confruntat cu un val de greve. Oamenii din suburbii (mulți sosiți recent din regiunea sărăcită Alentejo) erau afectați nu doar de propria sărăcie endemică, ci și de spectacolul bogăției recente și ostentative etalate În Lisabona Învecinată. Armata, obligată să poarte „războaie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Bineînțeles, pe termen scurt, ea și-a eclipsat complet opozanții de stânga - mai exact, nu ar fi putut Înfăptui toate acele schimbări fără incompetența lor prodigioasă. Deși unii membri din conducerea Partidului Laburist Înțelegeau În 1979 problemele cu care se confruntau, lor le-au lipsit convingerea și sprijinul popular. În perioada guvernelor Thatcher, stânga britanică a traversat un deceniu zbuciumat. Nucleul militant și sindicalist al partidului vedea lumea la fel ca prim-ministrul, dar din cealaltă parte a oglinzii: Marea Britanie avea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ucide vlăstarul propriei gândiri”. Acesta era doar un tip de complicitate parțială. Altul era tăcerea - emigrarea interioară a lui „Ketman” din Gândirea captivă de Czes³aw Mi³osz. Însă cei care vorbeau liber, diseminându-și operele prin copii ilegale făcute la indigo, se confruntau cu perspectiva sumbră a unei invizibilități aproape totale, ideile și arta lor fiind restrânse la un cerc minuscul și Închis - simțind, În cel mai bun caz, așa cum remarca cu acreală un intelectual ceh, satisfacția onanistă de a publica În samizdat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
parte lua În considerare un război nuclear preventiv. Linia dură adoptată de Reagan și În special Inițiativa de Apărare Strategică au făcut ca vechea conducere sovietică să fie și mai puțin dispusă la compromis. Adevărata dilemă militară cu care se confruntau liderii sovietici nu se afla nici În Europa, nici la Washington, ci la Kabul. Cu tot respectul pentru revelația tardivă a lui Jimmy Carter privind ambițiile strategice sovietice, invazia din Afganistan din 1979 nu era un nou front În lupta
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
glasnost - „transparență” -, adică a Încurajat oficial dezbaterea publică a unor subiecte atent selecționate. Anunțând schimbări iminente și stimulând așteptările populației, Gorbaciov urmărea să creeze un instrument prin care el și suporterii lui să poată Învinge opoziția oficială cu care se confruntau. Era o veche stratagemă folosită printre alții și de țarii reformiști. Însă lui Gorbaciov, nevoia urgentă de transparență din partea autorităților i-a fost revelată de evenimentele din 26 aprilie 1986. În acea zi, la ora 01.23 a explodat unul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
garantat de ambele mari puteri, trupele sovietice au Început retragerea. Ultimii soldați ai Armatei Roșii au plecat pe 15 februarie 198915. Departe de a rezolva chestiunea naționalităților, aventura din Afganistan nu a făcut decât să o exacerbeze. Dacă URSS se confrunta acum cu o diversitate de minorități naționale, era numai vina ei: la urma urmelor, Lenin și urmașii lui sunt cei care au inventat diferite „națiuni” și le-au atribuit regiuni și republici corespunzătoare. Reflectând practicile imperiale din alte părți, Moscova
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost cel contrar: Polonia avea Încă datorii, dar cum comunitatea internațională condamna represiunea, conducătorii nu mai puteau acum să iasă din dificultate apelând În continuare la Împrumuturi externe. Ca urmare, conducerea poloneză era pusă În fața aceleiași dileme cu care se confruntase În anii ’70, Însă de data aceasta avea la dispoziție chiar mai puține opțiuni. Faptul că opoziția fusese trecută În ilegalitate nu Însemna că se evaporase. Publicațiile clandestine au continuat să apară, tot așa cum au continuat și prelegerile, discuțiile, reprezentațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din fotolii În Senat și toate locurile pentru care putuse concura În Seim. De cealaltă parte, numai doi dintre candidații comuniști aflați pe liste pentru locurile „rezervate” au reușit să adune cele 50% din voturi necesare pentru a le ocupa. Confruntați cu un eșec pe toată linia și o umilință publică fără precedent, conducătorii comuniști ai Poloniei aveau opțiunea de a ignora votul, de a proclama din nou legea marțială sau de a se recunoaște Învinși și a ceda puterea. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
evadare din statele vecine și prietene. Însă autoritățile de la Budapesta au susținut că-și respectaseră obligațiile asumate prin semnarea Acordului Final de la Helsinki. Oamenii i-au auzit și i-au Înțeles. În următoarele trei săptămâni, autoritățile din RDG s-au confruntat cu un dezastru de imagine declanșat de zecile de mii de cetățeni care Încercau să fugă din țară folosind noua cale de ieșire. În Încercarea de a controla evenimentele, conducătorii RDG le-au oferit refugiațialor est-germani aflați În ambasadele din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În dificultate. Lucrurile au fost precipitate de exodul În Turcia a 300.000 de etnici turci În vara anului 1989, o nouă catastrofă de imagine pentru regim - dar, de data aceasta, și una economică, Întrucât țara a Început să se confrunte cu un deficit de forță de muncă necalificată 30. Pe 26 octombrie, când poliția a reacționat cu brutalitate la o mică adunare a ecologiștilor desfășurată Într-un parc din Sofia, arestând și lovind activiști ai grupării Ekoglasnost care Încercau să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fisionabil" Nu trebuie să fac eu nimic; Îi vor opri sovieticii. Nu vor Îngădui niciodată o Germanie mare atât de aproape de ei. François Mitterrand (28 noiembrie 1989) Când am pornit la drum, nu am Înțeles gravitatea problemelor cu care ne confruntam. Mihail Gorbaciov (1990) țara noastră n-a avut noroc. S-a decis ca noi să suportăm acest experiment marxist. Într-un final, am dovedit că ideea aceasta nu are sens - ea n-a făcut decât să ne scoată din rândul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În fiecare caz, cu excepția Sloveniei, una sau mai multe minorități semnificative vor rămâne rătăcite În țara altcuiva. În aceste circumstanțe, odată ce o republică Își declara independența, celelalte s-ar fi simțit obligate să Îi urmeze exemplul. Pe scurt, Iugoslavia se confrunta acum cu aceleași probleme insolubile care le dăduseră dureri de cap lui Woodrow Wilson și colegilor lui la Versailles, cu 70 de ani În urmă. Catalizatorul, cum anticipaseră mulți, a fost Kosovo. În anii ’80 au avut loc, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
erau Însă impuse restricții asupra drepturilor civile sau politice ale unor astfel de oameni, cât timp ar fi trebuit să se aplice ele și până la cel nivel al ierarhiei? Aceste Întrebări erau, În linii mari, asemănătoare celor cu care se confruntaseră Aliații ca ocupanți ai Germaniei postbelice, când au Încercat să pună În aplicare programul de denazificare - cu diferența că după 1989 deciziile erau luate nu de o armată de ocupație, ci de părțile direct implicate. Era o problemă spinoasă. A
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
câțiva disidenți neclintiți În eroismul lor - avea dreptul să dea sentințe? și este frapant faptul că mulți dintre aceiași disidenți - printre ei remarcându-se Adam Michnik - s-au opus cel mai vehement pedepsirii concetățenilor lor. Deși toate statele postcomuniste se confruntau cu aceste dificultăți, fiecare țară le-a abordat În felul său. Acolo unde, de fapt, nu a avut niciodată loc o tranziție - unde comuniștii sau prietenii lor au rămas la putere, cu titluri noi și programe „occidentale” frumos ambalate -, trecutul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
UE s-a mărit cu o cincime (economia Însă cu mai puțin de 5%), iar suprafața ei aproape la fel de mult. „Europa”, care În 1989 abia ajungea la Trieste, se Întindea acum până În fosta URSS. În zorii secolului XXI, Uniunea Europeană se confrunta cu un evantai descurajant de probleme: unele vechi, unele noi și altele pe care și le crease singură. Necazurile economice erau poate cel mai bine cunoscute și, până la urmă, cele mai puțin grave. Cu sau fără noile state membre, UE
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În noua Cartă a Drepturilor Fundamentale. Dacă amenința ceva valorile și normele acestei noi Europe la sfârșitul secolului XX, nu erau vechile state-națiuni (cărora ideea europeană le e contrapusă frecvent, dar eronat). Mai degrabă, UE și statele membre deopotrivă se confruntau acum cu un val de probleme sociale și economice fără precedent, provocate de factori pe care nu Îi puteau controla: majoritatea aveau de-a face, Într-un fel sau altul, cu un fenomen cunoscut deja sub numele globalizare. Globalizarea nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
marginea orașelor, unde nu existau magazine, servicii sau mijloace de transport și unde copiii primeau o educație de calitate inferioară. Un studiu din 2004 al Ministerului de Interne francez conchidea că două milioane de oameni trăiau În astfel de ghetouri urbane confruntați cu excluderea socială, discriminarea rasială și violența conjugală. În unele dintre aceste quartiers chauds, 50% dintre tineri erau șomeri, cei mai afectați fiind cei de origine algeriană sau marocană. Mult prea des, această clasă defavorizată era definită nu doar de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
promiteau că vor opri imigrația, vor repatria „străinii” și le vor restitui statul cetățenilor albi, asediați și străini În propria țară. Față de fascismul din perioada interbelică, aceste manifestări xenofobe pot părea moderate - deși, la Începutul anilor ’90, Germania s-a confruntat cu un val de crime Îndreptate Împotriva străinilor și a minorităților care i-a determinat pe unii comentatori să ridice probleme de natură mai generală: Günter Grass a acuzat indiferența egoistă a culturii politice vest-germane și entuziasmul orbesc al țării
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Înșela când opina În jurnalul polonez Polityka din martie 1993 că „unele figuri politice din Occident regretă Uniunea Sovietică și vechea ordine mondială”. Dar acea „veche ordine mondială” (staza bine cunoscută din ultimele patru decenii) dispăruse pentru totdeauna. Europenii se confruntau acum nu doar cu un viitor nesigur, ci și cu un trecut În schimbare. Ce fusese limpede până de curând devenea din nou foarte complicat. La sfârșitul secolului XX, pe promontoriul vestic al Eurasiei, o jumătate de miliard de oameni
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Înalt oficial american Încerca să semene discordie În acest mod, la numai câțiva ani după ce europenii Începuseră, cu chiu, cu vai, să cadă de acord, i-a dus pe mulți la concluzia că problema cea mai serioasă cu care se confrunta Europa o constituiau Statele Unite. NATO fusese creată fiindcă Europa de Vest nu era capabilă să se apere singură, fără ajutorul americanilor. și a continuat să existe datorită incapacității cronice a guvernelor europene de a constitui o forță militară proprie și eficientă. Începând
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu vor vedea de la companiile lor o pensie integrală... decât dacă statul reintra În joc pentru a compensa deficitul. Nici albă, nici neagră, a treia cale semăna cu un soi de alba-neagra. La Începutul secolului XXI, dilema cu care se confruntau europenii nu era alegerea Între socialism și capitalism, Între stânga și dreapta și a treia cale. Nici măcar Între Europa și America, de vreme ce În mintea celor mai mulți dilema fusese tranșată În favoarea Europei. Era mai degrabă o Întrebare - principala Întrebare - pusă de istorie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu o perioadă la Gedenkdienst (Serviciul Comemorativ, Înființat În 1991 și finanțat de stat), lucrând ca ghizi și stagiari În marile instituții consacrate Holocaustului. Nu Încape Îndoială că occidentalii (și mai ales germanii) au acum nenumărate ocazii de a se confrunta cu ororile din trecutul recent În toată magnitudinea lor. Cum spunea cancelarul german Gerhard Schröder la a 60-a aniversare a eliberării deținuților de la Auschwitz, „amintirea războiului și a genocidului face parte din viața noastră. Nimic nu poate schimba acest
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]