24,150 matches
-
sud (de la Dan la Elat - la Marea Roșie), de la est la vest (de la Haifa la Marea Moartă), am vizitat majoritatea localităților identificate în Biblie. Aici mi-am făcut un foarte bun prieten, era prezbiter în Labirint, Nicolae Nicușor (Ion). Cu el dormeam în cameră, cu el mergeam la cules (în special noaptea) de fructe, de prin pomii pe care îi lăsau evreii pentru săraci. Am descoperit vechiul palat al ultimilor regi canaaniți ai Hațorului. Zidurile sale masive se pot vedea cu claritate
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
o voce” îmi spuse: -,,Mergi după el!” Am pornit imediat. Fr. Emil m-a întrebat din nou: -Ce faci? -Merg după ,,El”! Fr. Emil mi-a spus atunci că cel mai înțelept lucru ar fi să ne întoarcem și să dormim la Conferință. Nu vezi că nu se vede nici la un metru? Sau să o luăm pe partea cealaltă spre Ploiești!” Am pornit concentrat la maximum, pentru că ,,ghidul” meu mergea foarte bine și din ce în ce viteza creștea: 10km
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
loc.” (M.S. pag.380) După plecarea mea, cei care au fost alături de mine, care m-au ajutat în lucrarea Domnului au fost și sunt în continuare și la ora actuală prigoniți, lucru inadmisibil în Biserica Domnului. Dar Cel Rău nu doarme și, din nefericire, își face și el lucrarea acolo unde-și are terenul pregătit de agenții săi. Cu ajutorul lui Dumnezeu am avut parte de două perioade de cinci ani, una mai frumoasă decât cealaltă, însă privite din același unghi - al
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
2 ani, iar copilul cel mai mic în vârstă de 2 ani și jumătate. Unul dintre copii s-a căsătorit și are și el la rândul lui un copil. Împreună cu ei, în cele 2 “paturi” (saltele pe bolțari de ciment) dormea și tatăl mamei. În viața mea nu am văzut așa ceva! Sâmbătă, 4 martie, la Școala de Sabat,am mers la amvon și am cerut celor care vor să se alăture grupei noastre de la Școala de Sabat să le construim cel
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
litri (3000 de dolari), tragerea irigației la livada (1000 de dolari), construcția gardului (7000 de dolari). Toate acestea vrem să le terminăm până la sfirșitul anului. În rest, suntem sănătoși și fericiți căci trăim simplu și în natură. Gătim mâncarea afară, dormim în aerul curat al junglei de lângă Zambezi, nu avem televizor (un mare motiv de fericire), și lucrăm pentru copiii aceștia care ne-au intrat la inimă atât cu frumusețea lor cât și cu suferința lor. Mulțumim de ajutor și de
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
căci plecase înainte de a se ivi zorii să care mărfuri, în chirie, pentru negustorii evrei din târg, Maria își orândui în minte treburile de dimineață ce o așteptau, adică îngrijirea vitelor, hrănirea păsărilor și porcilor, pregătirea copiilor care încă mai dormeau. Lampa aprinsă încă de la scularea și plecarea lui Costache, lumina în continuare încăperea, așteptând să apară puternica lumină a zilei cu care nu-și putea măsura slabele ei puteri. îi învelește pe copii mai bine ca să nu simtă răcoarea dimineții
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de ani de la marele eveniment care a fost nunta lor. Toate aceste amintiri și gânduri se învălmășeau în mintea Mariei în timp ce grăunțele de porumb desfăcate de pe ciocălăi, cădeau în căușul de pe dușumea. Aruncă o privire și spre patul în care dormeau copiii să vadă dacă nu s-au dezvelit dând din picioare la cine știe ce vis. Emilia e fată mărișoară, trebuie să fie atentă cu ea cum crește și mai ales cum se poartă, s-o învețe că nu trebuie să dea
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
din paturi că avem multă treabă, grăi Maria tot pe șoptite. Tata a plecat dis-de-dimineață la chirie, trebuie să fi ajuns pe la Hârsoveni, mai adăugă ea, parcă pentru a-i molcomi că îi scoală de dimineață. Lasă, că o să mai dormiți la amiază, îi încurajă ea. − Lasă, că știu eu cum e cu somnul de amiază, bombăni Mihăiță dar se sculă și se îmbrăcă, ieșind împreună cu Emilia, care înșfăcase un lighean cu grăunțele desfăcate de maică-sa îl puse pe prispă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
care fusese plecat să lucreze pentru a câștiga ceva bani s-a întors acasă, fetele cele mici au auzit și ele discuția celor mari și au înțeles mai bine ce se întâmplase cu tata. Costache, care se mai întremase după ce dormise ceva vreme pe prispă, mai povesti încă odată întâmplările zilei. Nu mai avuseseră loc în sat și târg astfel de conflicte violente în care tineri și rude apropiate să atace sălbatic pe cei mai în vârstă. − Să ne rugăm lui
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pe păr, spunând cu glasul scăzut „flăcăul bunicăi, flăcău, să crești mare, harnic și deștept ca frate-tu” apoi răspunse întrebărilor puse de nepot: − Apăi, măi băiete, am venit cu căruța lui feciorumeu Ghiță, am coborât din Cursești-Deal ieri, am dormit az-noapte la ei. Apăi cuscrul Negruș și Ghiță având treabă la Pungești, m-am gândit să vin și eu cu ei ca să văd ce mai faceți și să iau ceva leacuri de la farmacie. Ei împreună cu taică-tu, s-au dus
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
scris în frunte ți-e pus, încheie Maria. Mihăiță se ridică de la masă, mulțumește mamăsi și-și face cruce și adaugă: „azi lucrez la școală până spre seară, la noapte merg să fac pâine și covrigi la Haim. Am să dorm altădată mai mult. S-ar putea ca mâine să merg cu tata care duce cu căruța marfă la târgul de la Puiești” spuse flăcăul și vru să iasă. Fu oprit de bunicăsa care îl întrebă dacă a fost la hora tocmită
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de-a binelea și toți începuseră să se gândească la odihnă după o zi atât de plină. Musafirilor li s-au pregătit paturile în camera din jos iar ceilalți își aveau locurile lor obișnuite. Fiind vară, la țară oamenii mai dorm și pe prispa caselor, având parte de răcoarea nopții. în grădina din fața casei, sub un păr ce promitea rod bogat în toamnă, Maria, Zoița și Costache se sfătuiau pe șoptite cum ar trebui „doftorit” Tică și cum să-i ferească
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de ajutor, ca să nu mai întrerup copiii de la școală, și mergem împreună la târg; După ce s-a lăsat noaptea Victoria, însoțită de mama ei Profira Nașcu, au venit la alde Gheorghiu să vadă cum o duce copilașul ei, Nicușor. Acesta dormea în brațele lui Maria, noua lui „mamă”, având în gură o așa zisă „țoașcă”, o bucățică de pânză în care era strânsă o bucățică de pâine muiată în lapte îndulcit. Mama dreaptă, Victoria, luă copilul în brațe și fugi cu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pe care se mai întrezăreau stelele nopții iar luna, cât era de mare și frumoasă, păli sub strălucirea tumultuoasă a acestuia. Ileana deschide mai bine ochii după somnul adânc dat de oboseala zilei de ieri, aruncă ochii spre copiii ce dormeau în odaia de alături și spre cei ce dormeau pe prispa casei. Pe aceștia Ileana, îi învelește mai bine cu lăicerul ce-l are ca amintire de la mama Elena, cu mișcări ușoare ca să nu-i trezească, că „dimineața somnu-i dulce
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cât era de mare și frumoasă, păli sub strălucirea tumultuoasă a acestuia. Ileana deschide mai bine ochii după somnul adânc dat de oboseala zilei de ieri, aruncă ochii spre copiii ce dormeau în odaia de alături și spre cei ce dormeau pe prispa casei. Pe aceștia Ileana, îi învelește mai bine cu lăicerul ce-l are ca amintire de la mama Elena, cu mișcări ușoare ca să nu-i trezească, că „dimineața somnu-i dulce”. Aceștia sunt Costică și Mihai, care aseară după ce au
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cu ei, să nu se încurce cu vreo fetișoară, înainte de a-și face armata. Mai cu seamă că acum e timp de război și, doamne ferește, se pot întâmpla multe nenorociri” își continuă gândurile Ileana. întorcându-se în odaia unde dormise, aruncă o privire asupra lui bărbatu-său care încă dormea, dar se vedea că este pe cale să se trezească. − Toadere, mai dormi? întrebă Ileana cu glasul blând, privind cu drag la fruntea tot mai pleșuvă a celui care era tovarășul
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
a-și face armata. Mai cu seamă că acum e timp de război și, doamne ferește, se pot întâmpla multe nenorociri” își continuă gândurile Ileana. întorcându-se în odaia unde dormise, aruncă o privire asupra lui bărbatu-său care încă dormea, dar se vedea că este pe cale să se trezească. − Toadere, mai dormi? întrebă Ileana cu glasul blând, privind cu drag la fruntea tot mai pleșuvă a celui care era tovarășul ei de viață; − Nu...Ce-i? Ce este, Ileană? S-
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
război și, doamne ferește, se pot întâmpla multe nenorociri” își continuă gândurile Ileana. întorcându-se în odaia unde dormise, aruncă o privire asupra lui bărbatu-său care încă dormea, dar se vedea că este pe cale să se trezească. − Toadere, mai dormi? întrebă Ileana cu glasul blând, privind cu drag la fruntea tot mai pleșuvă a celui care era tovarășul ei de viață; − Nu...Ce-i? Ce este, Ileană? S-a întâmplat ceva? − Nu, Toadere, nu s-a întâmplat nimic. Te-am
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
glasul blând, privind cu drag la fruntea tot mai pleșuvă a celui care era tovarășul ei de viață; − Nu...Ce-i? Ce este, Ileană? S-a întâmplat ceva? − Nu, Toadere, nu s-a întâmplat nimic. Te-am întrebat dacă mai dormi, am și eu niște gânduri ce mă frământă și aș vrea să ți le spun și ție; Ce gânduri ai, măi fimee, cu noaptea în cap? − Apăi, Toadere, omule dragă, mă gândesc și eu la soră-mea Maria de la Pungești
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
că-l respir. Umblam orbește printre dărâmături și după un timp văd rămasă intactă partea din nordul școlii în care la parter se afla clasa, observ totul în ordine, apoi urc la etaj și mă trântesc pe patul în care dormeam lângă soba mare pe care o recunoșteam și apoi m-am trezit în patul de acasă, lac de sudoare... M-am întrebat ce ar putea să fie și m-am bucurat că totul a fost doar vis și nu o
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mor pentru Transilvania și pe pământul Transilvaniei”. Fantastică și de neuitat a fost acea plimbare pe crestele Făgărașului! M-am trezit din reveria mea și am dat curs invitației gazdelor noastre ocazionale înfruptându-ne din produsele stânii. Peste noapte am dormit înfășurat într-un enorm și călduros cojoc cu blana groasă. Abia am adormit în aerul proaspăt, rarefiat, că aud chiote și zgomote urmate de întărâtate lătrături de câini ciobănești de munte. Nea Martin poftea o mioară fragedă, dar vigilența păstorilor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
aduc Mariei un mic cadou din partea preotului Dionisie Cornic, cunoștința noastră comună. Eu nu luasem decât verighetele și grăbit trec peste pârâul Bâlea, în satul lui Badea Cârțan. În acea noapte de septembrie, nici eu și nici Maria n-am dormit. La ora prânzului plec spre Maria, ne întâlnim cu un grup numeros de cunoscuți și mergem cu toții cântând și ne așezăm perechi-perechi pe un buștean enorm așezat pe malul apei învolburate din vecinătatea școlii. Cântăm și cântăm, întrecându-ne cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
norii din privirea mea! Iarnă grea, ger strașnic, frig în casă și chiar în inimile noastre! I-am spus soției să fie încrezătoare că totul va fi bine până la urmă. În acea noapte a despărțirii noastre, aproape că n-am dormit. Spre dimineață plec neîntârziat la datorie! Oricând am fost chemat, n-am stat nici 24 de ore și imediat am răspuns chemării! Trec pe la părinți să-i văd. Fratele și cumnatul erau deja remobilizați. Toți tinerii erau la datorie! Ajung
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
E vremea când în țară se petrec atâtea fapte în miez de noapte, când dispar oameni pe care regimul nu-i înghite. Tata află de la preotul satului că se va ridica un număr de intelectuali și mă previne să nu dorm noaptea acasă. La circa trei sute de metri depărtare de casă îmi fac o groapă circulară ca pe front, car pământul săpat și timp de câteva săptămâni mă adăpostesc până va trece și acest val, de parcă n-ar fi fost de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
probleme, inclusiv munca în școală. Trecerea timpului accentua starea mea de nesiguranță și mai ales starea mea psihică, simțindu-mă tot mai vulnerabil! De multe ori nu mă puteam odihni noaptea. Adevărate coșmaruri aveam în scurtul răstimp cât puteam să dorm. Și lumea care... mă ocolea cu privirea și evita să-mi vorbească omenește!... tot de frică. La începutul lui iunie are loc în școală o ședință generală cu părinții. Lume peste lume, agitație deosebită și cu această ocazie un coleg
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]