22,461 matches
-
unei conducte de apă și lărgirea străzii Hehalutz din Lod, la intrarea în oraș, lângă joncțiunea Ginaton. Arheoloaga Myriam Avissar de la Serviciul de Antichități al Israelului a fost chemată la fața locului, după ce un inspector al Serviciului a văzut un fragment din mozaic înfățișând coada unui leopard ieșind la lumină în fața unui buldozer în activitate. Mozaicul, care a aparținut unei vile romane, de la sfârșitul secolului al III-lea sau începutul secolului al IV-lea e.n. se afla pe podeaua salonului vilei
Mozaicul din Lod () [Corola-website/Science/335111_a_336440]
-
de 25 de ani. Mai nou, secvențierea Sânger a fost parțial înlocuită de secvențierea de nouă generație. Cu toate acestea, secvențierea Sânger este încă folosită, în contextul proiectelor mai mici, pentru validarea rezultatelor secvețierii de nouă generație, sau pentru citirea fragmentelor lungi și continue de ADN (mai mari de 500 de nucleotide). Metodă clasică de secvențiere Sânger ia un șablon simplu de ADN, un primer ADN, enzimă ADN polimerază, deoxinucleozidetrifosfate normale (dNTP) și di-deoxinucleozidetrifosfate modificate (ddNTP), cele din urmă terminând prematur
Secvențierea Sanger () [Corola-website/Science/335161_a_336490]
-
de aproximativ 100 de ori mai mari decât deoxinucleotidele normale (ex. 0.005mM dATP : 0.5mM ddATP). Pe scurt, este nevoie de patru reacții separate pentru a testa cele patru ddNTP. După mai multe runde de extensie a șablonului ADN, fragmentele rezultate de ADN sunt denaturate prin expunere la căldură și sunt separate conform mărimii prin procedura de electroforeza pe gel. În imaginea din dreapta un film X a fost expus gelului, iar benzile închise la culoare corespund fragmentelor ADN de diferite
Secvențierea Sanger () [Corola-website/Science/335161_a_336490]
-
a șablonului ADN, fragmentele rezultate de ADN sunt denaturate prin expunere la căldură și sunt separate conform mărimii prin procedura de electroforeza pe gel. În imaginea din dreapta un film X a fost expus gelului, iar benzile închise la culoare corespund fragmentelor ADN de diferite mărimi. O bandă de culoare închisă semnifică un fragment ADN scurtat la incorporarea unei di-deoxinucleotide (ddATP, ddGTP, ddCTP sau ddTTP). Pozițiile relative de pe cele patru benzi, de sus în jos, sunt folosite la citirea secvețelor ADN.
Secvențierea Sanger () [Corola-website/Science/335161_a_336490]
-
căldură și sunt separate conform mărimii prin procedura de electroforeza pe gel. În imaginea din dreapta un film X a fost expus gelului, iar benzile închise la culoare corespund fragmentelor ADN de diferite mărimi. O bandă de culoare închisă semnifică un fragment ADN scurtat la incorporarea unei di-deoxinucleotide (ddATP, ddGTP, ddCTP sau ddTTP). Pozițiile relative de pe cele patru benzi, de sus în jos, sunt folosite la citirea secvețelor ADN.
Secvențierea Sanger () [Corola-website/Science/335161_a_336490]
-
științe, cum ar fi diagnosticarea, biotehnologia, medicina legală, virologia sau biologia sistemică. Mulțumită secvențierii ADN au fost completate genomurile diferitor specii, cum ar fi homo sapiens, dar și multe animale, plante și microbi. Metodele pentru determinarea secvenței nucleotidice a unor fragmente de ADN au fost descoperite independent de Allan Maxam și Walter Gilbert de la Universitatea Harvard în 1976-1977 (tehnica de degradare chimică) și Frederick Sanger de la Universitatea Cambridge în 1970 (tehnica de sinteză enzimatică). -ul permite stabilirea structurii genei precum și secvența
Secvențierea ADN () [Corola-website/Science/335172_a_336501]
-
implementate de compania Illumina, în mașinăriile Hi-Seq. Secevențierea shotgun este o metodă de secvențiere destinată analizei secvențelor ADN mai lungi de 1000 de baze, sau chiar de dimensiunile unui cromozom. Această metpdă presupe ca ADN-ul să fie rupt în fragmente de dimensiuni variabile. După secvențierea fragmentelor individuale, segmentele pot fi reasamblate pe baza regiunilor în care se suprapun. Secvențierea de nouă generație se referă la secvențierea genomurilor, re-secvențierea acestora, secvențierea transcriptomurilor (RNA-Seq), interacțiunea ADN-proteine (secvențierea ChIP), și caracterizarea epigenomurilor. Re-secvențierea
Secvențierea ADN () [Corola-website/Science/335172_a_336501]
-
Hi-Seq. Secevențierea shotgun este o metodă de secvențiere destinată analizei secvențelor ADN mai lungi de 1000 de baze, sau chiar de dimensiunile unui cromozom. Această metpdă presupe ca ADN-ul să fie rupt în fragmente de dimensiuni variabile. După secvențierea fragmentelor individuale, segmentele pot fi reasamblate pe baza regiunilor în care se suprapun. Secvențierea de nouă generație se referă la secvențierea genomurilor, re-secvențierea acestora, secvențierea transcriptomurilor (RNA-Seq), interacțiunea ADN-proteine (secvențierea ChIP), și caracterizarea epigenomurilor. Re-secvențierea este necesară pentru că genomul unui singur
Secvențierea ADN () [Corola-website/Science/335172_a_336501]
-
(în ) este un roman scris de Honoré de Balzac între 1829 și 1842. El este inclus în colecția „Scènes de la vie privée” a seriei "La Comédie humaine". Romanul este format prin combinarea mai multor fragmente narative publicate separat, unificate și completate de autor în decursul unui deceniu. Subiectul cărții este inspirat de viața doamnei Laure de Berny (1777-1836), amanta scriitorului, și tratează problema adulterului feminin. Personajul principal, marchiza Julie d'Aiglemont, se căsătorește din dragoste
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
provocând remușcările fiicei sale. Romanul este compus din șase părți numerotate cu cifre romane, unele dintre ele fiind împărțite în capitole nenumerotate: Cronologia publicării romanului este greu de trasat deoarece Balzac a modificat în mod constant textul, împărțindu-l în fragmente publicate dispersat și adăugând capitole înainte de a aduna tot materialul într-un roman ce a fost publicat în 1842 de editura Furne din Paris. Cele șase capitole au fost publicate astfel: primul în 1831, al doilea în 1834, al treilea
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
1842 de editura Furne din Paris. Cele șase capitole au fost publicate astfel: primul în 1831, al doilea în 1834, al treilea în 1832, al patrulea în 1831 și 1834, al cincilea în 1831 și al șaselea în 1832. Primele fragmente ale romanului au apărut în 1830. Balzac a publicat la 11 februarie 1830, fără semnătură, fragmentul descriptiv „Une vue de Touraine” în revista "La Silhouette". Revista satirică ilustrată "La Caricature" a publicat la 25 noiembrie 1830 în rubrica „Fantaisies” fragmentul
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
al doilea în 1834, al treilea în 1832, al patrulea în 1831 și 1834, al cincilea în 1831 și al șaselea în 1832. Primele fragmente ale romanului au apărut în 1830. Balzac a publicat la 11 februarie 1830, fără semnătură, fragmentul descriptiv „Une vue de Touraine” în revista "La Silhouette". Revista satirică ilustrată "La Caricature" a publicat la 25 noiembrie 1830 în rubrica „Fantaisies” fragmentul „La Dernière Revue de Napoléon”, sub pseudonimul „le Comte Alex de B...”, și o ilustrație semnată
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
fragmente ale romanului au apărut în 1830. Balzac a publicat la 11 februarie 1830, fără semnătură, fragmentul descriptiv „Une vue de Touraine” în revista "La Silhouette". Revista satirică ilustrată "La Caricature" a publicat la 25 noiembrie 1830 în rubrica „Fantaisies” fragmentul „La Dernière Revue de Napoléon”, sub pseudonimul „le Comte Alex de B...”, și o ilustrație semnată „Henri B ...”, provenind dintr-un proiect literar intitulat „Deux amis” și rămas nefinalizat. Acest fragment va forma începutul primei părți a viitorului roman. Aceste
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
a publicat la 25 noiembrie 1830 în rubrica „Fantaisies” fragmentul „La Dernière Revue de Napoléon”, sub pseudonimul „le Comte Alex de B...”, și o ilustrație semnată „Henri B ...”, provenind dintr-un proiect literar intitulat „Deux amis” și rămas nefinalizat. Acest fragment va forma începutul primei părți a viitorului roman. Aceste câteva pagini vor fi incluse un an mai târziu într-o nuvelă intitulată „Le Rendez-vous”, ce va fi publicată în numerele din 15 septembrie și 1 octombrie 1831 ale "Revue des
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
a treia parte a romanului, intitulată „À trente ans”, a fost publicată la 29 aprilie 1832 în "Revue de Paris". În același an, autorul a corectat cele patru părți pentru a le oferi coerență narativă și, după ce a adăugat un fragment intitulat „L’Expiation” (ce va deveni ulterior cea de-a șasea parte a romanului), le-a reunit fără a le da un titlu în cea de-a doua ediție a volumului "Scènes de la vie privée", care a fost publicat în
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
reunit fără a le da un titlu în cea de-a doua ediție a volumului "Scènes de la vie privée", care a fost publicat în mai 1832 de către editura Mame-Delaunay. Sunt operate unele modificări de nume pentru a lega între ele fragmentele disparate: copilul mort în „Le Doigt de Dieu” este numit Charles (în loc de Georges), în timp ce persoana vinovată de moartea sa nu mai este fratele său Francisque, ci sora sa Hélène, numită ca și fiica Juliei d'Aiglemont, personajul din „Rendez-vous”, și
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
și doamna Vitagliano dispare, fiind înlocuită de doamna Firmiani. Ediția reeditată de Charpentier în octombrie 1839 păstrează forma textului din 1834. Romanul a primit titlul definitiv " La Femme de trente ans" odată cu publicarea sa de către editura Furne în 1842, toate fragmentele fiind legate între ele. Titlurile a trei capitole au fost schimbate, iar personajele principale feminine au fuzionat într-un singur personaj, Julie d'Aiglemont. Cartea a fost dedicată pictorului Louis Boulanger (1806-1867). Ca urmare a faptului că romanul a fost
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
Titlurile a trei capitole au fost schimbate, iar personajele principale feminine au fuzionat într-un singur personaj, Julie d'Aiglemont. Cartea a fost dedicată pictorului Louis Boulanger (1806-1867). Ca urmare a faptului că romanul a fost compus din mai multe fragmente scrise și publicate disparat, manuscrisele originale sunt păstrate în diferite locuri. O parte din manuscrise („Le Rendez-vous”, „L’Expiation”) au fost achiziționate de vicontele Charles de Spoelberch de Lovenjoul și sunt conservate în prezent la biblioteca prestigiosului Institut de France
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
pasiunea erotică integrată într-un context istorico-social specific. Energia vitală este principala virtute a eroilor balzacieni, în timp ce lipsa energiei dezvăluie mediocritatea și nonvaloarea personajelor. Romanul " Femeia de treizeci de ani" este criticat în special din cauza combinării forțate a mai multor fragmente narative diferite, ceea ce creează o operă dezordonată, cu o acțiune puțin verosimilă și inegală. Eforturile de unificare ale textului de către Balzac nu au reușit să elimine lipsa de coeziune narativă a romanului ce se datorează faptului că cele șase capitole
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
în limba română a fost realizată de către comisul Costachi Gane (unchiul scriitorului Nicolae Gane) și tipărită în 1852 cu alfabet chirilic de tranziție de Tipografia Româno-Francesă din Iași sub titlul "Scene din vieața privată sau aceeași istorie" (283 p.). Primul fragment dintr-un roman al lui Balzac apăruse în 1836, dar traducerea lui Costachi Gane este prima traducere integrală în limba română a unui roman balzacian. Alte traduceri au fost realizate de Aureliu Gheorghiu (publicată în opt broșuri tipărite în 1913
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
conține ADN precursor (care este un triplu helix). Tot în acel videoclip, Abstergo vorbește și despre Phoenix Project; un proiect în care Abstergo speră să alcătuiască un întreg genom precursor, din motive necunoscute. Bishop îi garantează acces la un alt fragment de memorie, cu misiunea de a localiza un alt Înțelept, al cărui cadavru ei speră să-l recupereze. Memoria reîncepe la Versailles în anul 1776, unde Arno Dorian, fiul unui nobil francez, o întâlnește pe Elise De La Serre, fiica Marelui
Assassin's Creed Unity () [Corola-website/Science/335248_a_336577]
-
publicat aici și alte scrieri: "L’Auberge rouge" în 1831, "La Grenadière" sub titlul "Leș Orphelins" în 1832, "La Femme abandonnée" în 1832, o parte din "Histoire des Treize" și "Ferragus" în 1833, începutul lui "Père Goriot" în 1834, un fragment din "La Peau de chagrin" intitulat " Le Suicide d’un poète" și "Leș Employés ou la Femme supérieure" în 1837. Cumpărată în 1834 de François Buloz cu care Balzac s-a aflat în proces de la publicarea celui de-al treilea
Revue de Paris () [Corola-website/Science/335303_a_336632]
-
din "La Peau de chagrin" intitulat " Le Suicide d’un poète" și "Leș Employés ou la Femme supérieure" în 1837. Cumpărată în 1834 de François Buloz cu care Balzac s-a aflat în proces de la publicarea celui de-al treilea fragment din "Le Lys dans la vallée", revista și-a încetat apariția în 1845. Ea a fost republicata apoi, printre alții, de Théophile Gautier, Arsène Houssaye, Louis Mărie de Lahaye Cormenin, primindu-i pe scriitorii ce fuseseră respinși de "Revue des
Revue de Paris () [Corola-website/Science/335303_a_336632]
-
de 20 de nucleobaze. Câteva molecule ARN cu aceste proprietăți au fost create în mod artificial în laborator. Un studiu recent a arătat că orice acid nucleid poate evolua într-o secvență catalitică, dacă există condiții prielnice. De exemplu, un fragment ADN ales arbitrar de lungimea a 50 de nucleotide, care codează ARN-ul mesager al genei albumină a speciei Bos taurus, a evoluat, in vitro, într-o enzimă cu proprietăți catalitice, care putea cliva moleculele ARN. Enzima cu proprități catalitice
Ipoteza lumii ARN () [Corola-website/Science/335316_a_336645]
-
vizitei sale în străinătate era să finalizeze o nouă lucrare inspirată după Paris și poate o nouă rapsodie pentru pian și orchestră pentru a fi urmarea lucrării "Rhapsody in Blue". Gershwin și-a bazat "Un american la Paris" pe un fragment melodic intitulat "Very Parisienne", compus în 1926 în timpul primei sale vizite la Paris ca un cadou pentru gazdele sale, Robert și Mabel Schirmer. A descris piesa ca fiind un "balet rapsodic" deoarece a fost compusă liber și este mai modernă
Un american la Paris () [Corola-website/Science/331569_a_332898]