23,159 matches
-
evocare a copilăriei a lui Ionel Teodoreanu au devenit apoi locuri comune ale criticii, circulând detașate de autor, ca niște adevăruri necesare. Două eseuri originale, de răsunet ale lui Ibrăileanu sunt "Literatura și societatea", apărut ca introducere la teza de doctorat "Opera literară a d-lui Vlahuță" și, respectiv, "Creație și analiză" din volumul Studii literare. În cel dintâi, criticul aruncă o lumină nouă asupra raportului dintre artist și societate prin teoria selecției, insistând asupra corespondenței dintre idealul artistic și aspirațiile
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
scriitor. Fiica sa, Maria Alexandrescu Vianu, este un istoric al artei antice și arheolog. În anul 1915 devine student la Facultatea de Filosofie și Drept din București. Obține titlul de doctor în filosofie al Universității din Tübingen. În perioada de doctorat a purtat o corespondență susținută, punctată de întâlniri amicale, cu prietenul său din liceu, poetul Ion Barbu, care studia matematica la Göttingen. Creația lui a acoperit exact patru decenii: de la apariția în 1928, în germană, a volumului de debut, totodată
Tudor Vianu () [Corola-website/Science/297566_a_298895]
-
său din liceu, poetul Ion Barbu, care studia matematica la Göttingen. Creația lui a acoperit exact patru decenii: de la apariția în 1928, în germană, a volumului de debut, totodată și primul său studiu de estetică, valorificare a tezei sale de doctorat susținută la Facultatea de Filozofie Eberhard Karl a Universității din Tübingen, (în noiembrie 1923), " Das Wertungsproblem in Schillers Poetik. Über naive und sentimentalische Dichtung" (Problema valorizării în poetica lui Schiller) și până la volumul apărut postum "Arghezi, poet al omului", purtând
Tudor Vianu () [Corola-website/Science/297566_a_298895]
-
apărut postum "Arghezi, poet al omului", purtând subtitlul „Cântare Omului” (explorând un domeniu al literaturii comparate), ultimul său studiu antum, intrat la tipar chiar în ziua dispariției autorului și apărut după puțin timp, la începutul verii anului 1964. Teza de doctorat a fost lăudată de Lucian Blaga, cu care Vianu era coleg în paginile revistei "Gândirea", mai ales pentru trimiterile permanente le Expresionismul german, de care Blaga însuși era puternic influențat în epocă. Revine în țară în anul 1924 și devine
Tudor Vianu () [Corola-website/Science/297566_a_298895]
-
Blaga, cu care Vianu era coleg în paginile revistei "Gândirea", mai ales pentru trimiterile permanente le Expresionismul german, de care Blaga însuși era puternic influențat în epocă. Revine în țară în anul 1924 și devine suplinitor la Universitate. Teza de doctorat îi apare în limba germană sub titlul " Das Wertungsproblem in Schillers Poetik". Teza a fost tradusă și publicată în volumul al șaptelea din seria de "Opere". În anul 1925 a publicat două volume, "Dualismul artei" și "Fragmente moderne". În anul
Tudor Vianu () [Corola-website/Science/297566_a_298895]
-
urmează cursurile Facultății de Filozofie și Litere de la Universitatea București. Își ia cu brio licența, cu calificativul „magna cum laude“, în fața unei comisii prezidată de profesorul de filosofie P.P. Negulescu. Devine mai apoi profesor de liceu la Timișoara. Își ia doctoratul în filosofie cu o teză despre teatru, intitulată „Modalitatea estetică a teatrului“. A publicat un studiu în lucrarea „Istoria filosofiei“, coordonată de N. Bagdasar, legat de un câmp nou, fenomenologia în opera lui Husserl. Debutează în revista "Facla" (1914), cu
Camil Petrescu () [Corola-website/Science/297554_a_298883]
-
patronii spirituali ai școlii lingvistice de la București, alături de nume importante precum Theodor Capidan, Jacques Byck, Iorgu Iordan sau Alexandru Graur. A fost membru titular al Academiei Române din 1948. Alexandru Rosetti era un urmaș al familiei prințului Rosetti, și-a susținut doctoratul la Paris, unde s-a căsătorit cu Maria Rallet. A ajuns în 1933 directorul Fundației pentru Literatură și Artă a regelui Carol II, cea mai prestigioasă editură din România din epoca interbelică. De la bun început obiectivele sale erau complexe: în
Alexandru Rosetti () [Corola-website/Science/297570_a_298899]
-
fost fiul lui Henri Stahl (1877-1942) (inițiatorul stenografiei), fiind fratele mai mic al lui Șerban Voinea, activist al Partidului Social Democrat, și al scriitoarei Henriette Yvonne Stahl. A fost căsătorit cu o cunoscută pictoriță, "Margareta Stahl". După ce și-a luat doctoratul, a devenit interesat de lucrările lui Dimitrie Gusti, devenind unul din cei mai proeminenți colaboratori ai acestuia. Se alătură echipei catedrei de Sociologie, Etică și Politică a Facultății de Litere și Filozofie din București al cărei titular era Dimitrie Gusti
Henri H. Stahl () [Corola-website/Science/297571_a_298900]
-
București", dar a frecventat simultan și cursurile de la Filosofie, de care a rămas apoi atașat până la sfârșit. În ianuarie 1901, după trecerea examenului de licență cu subiectul "Influența lui Kant asupra lui August Compte", a plecat la Sorbona, în vederea obținerii doctoratului în sociologie. Atât la "École des Hautes Études Morales et Sociales", cât și la "Collége de France" a avut privilegiul să audieze cursurile unor profesori de incontestabilă valoare știintifică, precum Emile Durkheim, Gabriel Tarde, Henri Bergson, Théodule Armand Ribot. În
Dumitru Drăghicescu () [Corola-website/Science/297573_a_298902]
-
Morales et Sociales", cât și la "Collége de France" a avut privilegiul să audieze cursurile unor profesori de incontestabilă valoare știintifică, precum Emile Durkheim, Gabriel Tarde, Henri Bergson, Théodule Armand Ribot. În 1904, la 17 mai, îsi susține teza de doctorat sub conducerea lui Durkheim, fiind primul român titrat la Paris în sociologie. Întors în tară, a suplinit sporadic în învățământul secundar, funcționând la diferite catedre de limbă franceză, pentru ca în aprilie 1905 să fie numit conferențiar la catedra de sociologie
Dumitru Drăghicescu () [Corola-website/Science/297573_a_298902]
-
nr. 12 (actualul Colegiu Național "Spiru Haret") pentru că 3 ani mai târziu să se mute și să absolve liceul Gheorghe Lazăr. Este absolvent al Facultății de Filozofie (1965) și al Facultății de Limbi Clasice (1973) din București. În 1976 obține doctoratul în filozofie cu teza "Tragicul. O fenomenologie a limitei și depășirii". Tânăr cercetător la Institutul de filozofie în anii '70, începe să frecventeze alături de Andrei Pleșu "Școală de la Păltiniș" (stațiune de munte în care filozoful Constantin Noica își desfășura, prin
Gabriel Liiceanu () [Corola-website/Science/297563_a_298892]
-
la Liceul Traian din Turnu Severin. Aici o cunoaște și se căsătorește cu profesoara Elena Vasiliu, viitoarea scriitoare Elena Iordache-Streinu. În 1925, e profesor în București, iar peste un an, Vladimir Streinu pleacă la Paris, unde pregatește o teză de doctorat despre Rimbaud, având conducător pe profesorul Fortunat Strowsky. Încă din 1926 fusese angajat ca redactor la revista Sburătorul, în paginile căreia publică cea mai mare parte din poeziile sale. Întors în țară în 1927, este numit profesor la Găești. Acolo
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
Constantinescu, Șerban Cioculescu, din cauza orientării lor democratice. Va reveni la "Revista Fundațiilor Regale" între 1945 - 1947. Din 1942, Vladimir Streinu a fost numit director al revistei "Preocupări literare", care, din 1943, devine "Kalende". În 1947, criticul își susține examenul de doctorat la Universitatea din Iași cu o teză despre "Versul liber românesc". Dar în același an, este încă o dată concediat de la "Revista Fundațiilor Regale", dat afară din învățământ din cauza vederilor sale politice anticomuniste. Încă din 1945, figura printre membrii fondatori ai
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
absolvit studii la gimnaziul și liceul la Sibiu. În 1962 devine licențiat al Facultății de Filologie a Universității din București. În 1974 obține titlul de Doctor în Litere cu teza "Opera lui Titu Maiorescu" la Universitatea din București. Teza de doctorat a stat la baza cărții sale "Contradicția lui Maiorescu", o incursiune critică, un eseu biografic și psihanalitic, un exercițiu de hermeneutică necesar, întrucât studiile despre Maiorescu sufereau de politizarea excesivă. Carieră didactică universitară la Catedra de literatură română a Facultății
Nicolae Manolescu () [Corola-website/Science/297568_a_298897]
-
suspect accident aviatic. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie din București, fiind licențiat în filologie clasică și limba română (1922). Între 1924-1929 a studiat la Paris, unde a obținut diploma la "École Pratique des Hautes Études". Și-a susținut doctoratul la Sorbona cu o teză de lingvistică indo-europeană. Revenit la București, a îmbrățișat activitatea didactică și, paralel, a publicat studii în diverse periodice. În anii 1941-1944, când, din cauza politicii statale antisemite, elevi și profesori evrei au fost îndepărtați din școlile
Alexandru Graur () [Corola-website/Science/297572_a_298901]
-
București, el va urma cursurile Facultății de Limbă și Literatură Română. În 1980 prezintă teza de licență despre imaginarul poetic eminescian din poezia postumă, care s-a transformat în volumul "Visul chimeric", reeditat în anul 2011. În anul 1999 obține doctoratul în literatură română cu o teză despre Postmodernismul românesc, coordonată de profesorul Paul Cornea, publicată în același an la editura Humanitas, de asemenea reeditată. Mircea Cărtărescu a debutat cu poezii la Cenaclul de Luni și în România Literară în anul
Mircea Cărtărescu () [Corola-website/Science/297587_a_298916]
-
Paleologu a fost descendent al domnitorului Constantin Brâncoveanu. Medelnicerul Mihalache (Mihai) Paleologu a avut, printre alți descendenți, un fiu Nicolae Paleologu, ajuns până la rangul de serdar (d. 1874). Fiul său Mihail (Mișu) Paleologu (1848 - 31 decembrie 1903) și-a susținut doctoratul în drept la Paris, în 1869, cu teza "De curatoribus furiose et allis extra minores dandis"A fost consilier la Curtea de Casație și director al ziarului " Timpul", în două perioade: 1883-1884, respectiv 1889-1890. Bunicul lui Al.Paleologu a avut
Alexandru Paleologu () [Corola-website/Science/297589_a_298918]
-
rămâne în SUA) a lucrat ma întâi ca asistent și apoi ca lector la catedra de limbă engleză a Facultății de Limbi Străine a Universității din București. Între 1969-1971 studiază la University of California din San Diego, unde își ia doctoratul cu teza „The Growth and Uses of the Idyllic Model in Literature (England, France, Germany).” În prezent deține catedra specială „William J. Bayron Distinguished Professorship" la Universitatea Catolică din capitala Statelor Unite. A mai predat la Universitățile din București, Londra, Cambridge
Virgil Nemoianu () [Corola-website/Science/297594_a_298923]
-
eseist, prozator. Actualmente deține funcția de prorector al Universității din București, ales în 2012. 1977-1981 student la Facultatea de Litere (Facultatea de Limba și Literatura Română) din București, specialitatea română-engleză. A absolvit Facultatea de Litere, cu diplomă de merit, 1981. Doctorat în filologie, specializarea literatură română, cu teza " Relația autor-cititor în literatura română, secolul al XIX-lea. Proza pașoptistă și postpașoptistă". Teza de doctorat a fost coordonată de profesorul Paul Cornea. În perioada 1995-1996 a fost bursier al New Europe College
Liviu Papadima () [Corola-website/Science/297604_a_298933]
-
și Literatura Română) din București, specialitatea română-engleză. A absolvit Facultatea de Litere, cu diplomă de merit, 1981. Doctorat în filologie, specializarea literatură română, cu teza " Relația autor-cititor în literatura română, secolul al XIX-lea. Proza pașoptistă și postpașoptistă". Teza de doctorat a fost coordonată de profesorul Paul Cornea. În perioada 1995-1996 a fost bursier al New Europe College din București, incluzînd o călătorie de studii de o lună (aprilie 1996) la Vrije Universiteit, Amsterdam (cercetarea empirică a receptării literare). A publicat
Liviu Papadima () [Corola-website/Science/297604_a_298933]
-
fiu al lui Gheorghe Balotă, avocat, originar din Banat, și al Adelinei (n. Dragoman). Urmează Liceul „Gheorghe Barițiu” din Cluj (1935-1940) și Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu (1941-1943). Licențiat al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din Cluj (1947). Doctorat în literatură universală și comparată la Universitatea clujeană, sub conducerea lui Liviu Rusu. Devine asistent universitar la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj (1946-1949), apoi cercetător la Filiala din Cluj a Academiei Române (1950-1954). Prima oară este arestat în 1948
Nicolae Balotă () [Corola-website/Science/297602_a_298931]
-
Mihai Pop și Alexandru Rosetti. Prima sa carte, " Fragmente despre cuvinte" (1968), impune deodată un eseist strălucitor și non-conformist. Toma Pavel s-a expatriat în Franța în vara anului 1969. După doi ani, în 1971, își susținea deja teza de doctorat la Universitatea din Paris sub îndrumarea lui A. J. Greimas. Devine apoi la Departamentul de Lingvistică al Universității din Ottawa (1971), unde profesează până în anul 1981. După 1981, va preda mai ales literatură, filozofie și studii culturale la Universitatea din
Thomas Pavel () [Corola-website/Science/297618_a_298947]
-
Steinhardt. Și-a luat bacalaureatul în 1929. După 1929 a frecventat cenaclul literar "Sburătorul" al lui Eugen Lovinescu, Și-a luat licența în Drept și Litere la Universitatea din București în 1934, iar în 1936 și-a susținut la București doctoratul în drept constituțional, cu lucrarea " Principiile clasice și noile tendințe ale dreptului constituțional. Critica operei lui Léon Duguit", publicată în același an. Din această perioadă datează începutul prieteniei cu Emanuel Neuman (Manole), pe care a considerat-o "„până la botez, evenimentul
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
se publică (în coeditare cu Mănăstirea „Sfânta Ana” Rohia) integrala operei sale. Seria de autor cuprinde atît operele de tinerețe (începând cu articolele publicate în presa interbelică, cu volumul de debut din 1934, „În genul... tinerilor”, și cu teza de doctorat, „Principiile clasice și noile tendințe ale dreptului constituțional. Critica operei lui Léon Duguit”, publicată în 1936), cât și operele publicate după 1964, când N. Steinhardt a fost eliberat din închisoare. În 2009 apare la editura Humanitas o monografie dedicată lui
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
după 1964, când N. Steinhardt a fost eliberat din închisoare. În 2009 apare la editura Humanitas o monografie dedicată lui -"N.Steinhardt și paradoxurile libertății"- scrisă de George Ardeleanu de la Facultatea de Litere din București. Lucrarea, la origine teză de doctorat, apreciată intens în mediul intelectual românesc, cuprinde, între altele, o serie de studii privind urmăririle lui Steinhardt de către Securitate sau felul cum a fost receptată generația 80, de exemplu, de acesta. " Articole biografice " " Recenzii " " Jurnal "
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]