22,649 matches
-
externe, baronul Konstantin von Neurath care dorea să-i liniștească pe liderii străini care se simțeau amenințați de denunțarea de către Germania în martie 1935 a pactului V din tratatul de la Versailles, prin care Germania era obligată să-și reducă drastic efectivele militare. În același timp, Neurath dorea să ofere o deschidere pentru viitoarea remilitarizare a Renaniei, de unde și condiționarea respectării tratatului de la Locarno de atitudinea celorlalte părți. La sfârșitul lui 1935, Neurath a lansat zvonuri cum că Germania se gândește la
Remilitarizarea Renaniei () [Corola-website/Science/320931_a_322260]
-
Cunoscuta diplomație bizantină bazată pe principiul divide et impera o împiedica să rămână în tabăra creștină. Interesele imperiului erau mai presus decât religia. Din această pricină cruciații francezi au avut mult de suferit. Din nou pierderi în oameni au micșorat efectivul armatei. În sfârșit, Manuel Comnenul a aacceptat să trateze cu regele Franței cu condiția să depună jurământ de vasalitate față de împărat, la fel ca și primii cruciați. Dar aceia nu erau regi, deci cererea lui Manuel părea imposibil de satisfăcut
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
luptat pentru scurtă vreme pe frontul de pe Oder, mai înainte de a schimba tabera și a-i ajuta pe cehi în timpul insurecției din Praga. O a doua divizie, Divizia a II-a RAO (Divizia a 650-a de infanterie germană) avea efectivele incomplete când a părăsit garnizoana Heuberg sub comanda generalului Mihail Meadrov. În rândurile acestei divizii s-au înrolat un mare număr de „lucrători din est” în timpul deplasării spre sud. Cea de-a treia divizie RAO a rămas doar în stadiul
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
regiunea Batalpașinsk din Caucaz. În perioada mai-iunie 1918, el a efectuat raiduri în regiunile orașelor Stavropol, Essentuki și Kislovodsk. După ce s-a alăturat în mod oficial armatei comandate de Denikin, el a devenit comandantul brigăzii cazacilor din Kuban, ale cărei efective au crescut rapid până la cele ale unei divizii. Șkuro a fost avansat la gradul de general-locotenent în mai 1919, fiind numit la comanda unui întreg corp de cavalerie căzăcească. Șkuro a fost un lider militar carismatic și îndrăzneț și deși
Andrei Șkuro () [Corola-website/Science/317390_a_318719]
-
războiului civil (1917 - 1923), mai multe mii de ruși s-au înrolat în Armata Voluntarilor și în Mișcarea Albă și au luptat împotriva Armatei Roșii bolșevice. Armatele căzăcești, (în număr de 11 la începutul primului război mondial), au format grosul efectivelor Mișcării Albe. Astfel, cazacii au devenit cea mai puternică forță antirevoluționară angajată în luptă cu forțele guvernului bolșevic. Pentru acest motiv, Troțki a impus „decazacizarea” ca pedeapsă colectivă împotriva cazacilor, în mod special a celor de pe Don și a celor
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
republică au primit această telefonogramă și urmau să răspundă. Intrucât răspunsul a fost pozitiv, în aceeași seară la stațiile de îmbarcare au fost aduse trupele operative și militare necesare, ele fiind dosite și ținute în secret. Către 4 iulie, tot efectivul era mobilizat pentru începutul operațiunii. Ministrului de Interne al URSS i s-a raportat finisarea pregătirilor pentru desfășurarea operațiunii „IUG”. La 4 iulie 1949, tuturor sectoarelor locale MGB din republică le-a fost trimisă directiva strict secretă a MGB al
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
Erupția a creat anomalii climatice globale, între care se numără și fenomenul cunoscut sub numele de „Iarnă vulcanică”: 1816 a devenit cunoscut ca „Anul Fără Vară”, din cauza efectului asupra vremii din America de Nord și Europa. Culturile agricole au fost distruse și efectivele de animale au murit în mare parte din emisfera nordică, în cea mai gravă foamete a secolului al XIX-lea. În timpul unei excavări în 2004, o echipă de arheologi a descoperit rămășițe îngropate de erupția din 1815. Ele au fost
Muntele Tambora () [Corola-website/Science/321787_a_323116]
-
2010 - Municipiul București - la nr. crt. 2269, , sub denumirea "Monumentul pompierilor din Dealul Spirii". La 13 septembrie 1848 trupele otomane ce intrau în București pentru a calma situația explozivă provocată de revoluție sunt întâmpinate de compania de pompieri, cu un efectiv de 166 pompieri, aflată sub comanda căpitanului Pavel Zăgănescu. Turcii, având un efectiv de aproximativ 5000 de ostași, conduși de Kerim Pașa, veneau dinspre Cotroceni și coborau către cazarma din dealul Spirii, pentru a campa acolo. În același timp compania
Monumentul Eroilor Pompieri din București () [Corola-website/Science/321834_a_323163]
-
Spirii". La 13 septembrie 1848 trupele otomane ce intrau în București pentru a calma situația explozivă provocată de revoluție sunt întâmpinate de compania de pompieri, cu un efectiv de 166 pompieri, aflată sub comanda căpitanului Pavel Zăgănescu. Turcii, având un efectiv de aproximativ 5000 de ostași, conduși de Kerim Pașa, veneau dinspre Cotroceni și coborau către cazarma din dealul Spirii, pentru a campa acolo. În același timp compania de pompieri urca pe lângă Mănăstirea Mihai Vodă. În urma unor divergențe și neînțelegeri între
Monumentul Eroilor Pompieri din București () [Corola-website/Science/321834_a_323163]
-
disperare de cauză fiind înconjurați de numeroasa armată otomană, Kerim Pașa a cerut oprirea ostilităților, sub pretextul clemenței ostașilor, dar odată cu depunerea armelor, mulți dintre aceștia au fost secerați sub focul inamic. Atunci au căzut la datorie aproape jumătate din efectivele pompierilor, Dealul Spirii devenind, prin această tragică faptă de arme, un simbol al jertfei și iubirii de țară. A doua zi, pe 14 septembrie, Capitala era din nou sub ocupație otomană. În amintirea acestei confruntări, data de 13 septembrie a
Monumentul Eroilor Pompieri din București () [Corola-website/Science/321834_a_323163]
-
ca linie dominantă. Haplogrupul M este predominant în Asia de Sud-Est însă printre indigenii australienii haplogrupul N reapare ca linia mai frecventă. Această distribuție discontinuă a haplogroupului N din Europa până în Australia pot fi explicată prin efectul de fondator și prin reducerea efectivului populației. Ipoteza multiregională, propusă inițial de Milford Wolpoff, susține că evoluția speciei umane din "Homo erectus" de la începutul Pleistocenului, acum 1,8 milioane de ani în urmă, și până în prezent s-a realizat în cadrul unei populații unice, cu răspândire mondială
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]
-
numit și efectul de „strangulare a populației” sau de „gâtuire genetică”) ("population bottleneck" în limba engleză) este un eveniment evolutiv în care o proporție semnificativă a unei populații sau specii este ucisă sau împiedicată de a participa la reproducere. Diminuarea efectivului populației crește deriva genetică, căci rata derivei genetice este invers proporțională cu mărimea populației. Reducerea dispersiei populației duce, în timp, la creșterea omogenității genetice. Dacă este severă, diminuarea populației poate, de asemenea, crește semnificativ consangvinizarea datorită reducerii numărului de parteneri
Efectul „gâtului de sticlă” () [Corola-website/Science/321867_a_323196]
-
un individ mai recent devine noul strămoș comun cu cromozom Y. Probabilitatea liniile paterne de a se stinge în perioadele de creștere rapidă a populației, ca în prezent, este cu mult mai redusă decât într-o periodă de diminuare a efectivului populației (ca în cazul efectului „gâtului de sticlă”). Acest articol este o traducere parțială a articolului Y-chromosomal Adam din enciclopedia Wikipedia în limba engleză.
Adam cu cromozomul Y () [Corola-website/Science/321866_a_323195]
-
endogamiei, colonia este mai predispusă la dispariție. Atunci când o colonie nou formată este mică, fondatorii ei pot afecta puternic constituția genetică a populației departe în viitor. La oameni, care au o rată redusă a reproducerii, populația va rămâne cu un efectiv redus pentru multe generații, amplificând astfel efectul de derivă genetică de la o generație la alta, până când populația ajunge la o anumită dimensiune. Alelele care au fost prezente, dar relativ rare, în populația de origine pot evolua spre una din cele
Efect de fondator () [Corola-website/Science/321864_a_323193]
-
lungul istoriei umane, exemplele de efect de fondator sunt frecvente în diferite populații, în locuri și momente diferite. Populația fondatoare efectivă a Quebecului a fost de doar 2.600 indivizi. După doisprezece-șaisprezece generații, cu o creștere de opt ori a efectivului populației, dar cu o diluare minimă a genelor prin căsătorii, populația Quebecului are ceea ce geneticienii numesc un dezechilibru de legătură optim. Rezultă un număr redus de variante genetice, inclusiv cele care au fost bine studiate deoarece sunt responsabile de boli
Efect de fondator () [Corola-website/Science/321864_a_323193]
-
înființată la 3 noiembrie 1916, când Marele Cartier General, prin Ordinul nr. 234, a decis transformarea Școlii Militare de Schiori din București în „Corpul Vânătorilor de Munte”. Organizarea inițială era pe 3 batalioane a câte 3 companii fiecare, cu un efectiv de 2000 de soldați. Trupele de vânători de munte au participat activ la luptele din cele două războaie mondiale și la misiunile internaționale din Kosovo, Irak și Afghanistan. În prezent, Armata Română are două brigăzi operaționale, una subordonată Diviziei 1
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
pe 9 iulie. După eliberarea Bucovinei, corpul a participat la luptele din Ucraina până în octombrie 1941. Ulterior, trupele de vânători de munte au participat la campania din Crimeea. Pe 25 martie 1942, brigăzile au fost reorganizate în divizii, prin sporirea efectivelor. Artileria brigăzilor de vânători de munte s-a dovedit a fi punctul slab al acestor formațiuni, gurile de foc nefiind suficient de puternice pentru stepa din Rusia. În zonele de munte însă, performanțele pieselor de artilerie învechite erau mulțumitoare. Din
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
retrase treptat de pe capul de pod Kuban în Crimeea, apoi Corpul Vânătorilor de Munte a participat la apărarea Peninsulei Crimeea, fiind evacuat parțial în România până la 9 mai 1944, când Sevastopolul a fost ocupat de trupele sovietice. De la începutul războiului, efectivele unei divizii de vânători de munte crescuseră de la 12 000 de soldați la aproape 16 000 de soldați în urma reorganizării dintre anii 1943-1944. Regimentul de artilerie al diviziei avea în plus încă un batalion dotat cu tunuri de 75mm. La
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
se crede că e prezentă (cum ar fi schizofrenia sau tulburarea bipolară). Totuși, tratamentul principal pentru simptomele psihotice este de obicei medicamentația antipsihotică, și în unele cazuri spitalizarea. S-a dovedit că terapia cognitivă comportamentală și terapia familială pot fi efective în managementul simptomelor psihotice. Atunci când alte tratamente pentru psihoză sunt neeficiente, terapia electroconvulsivă (ECT) (sau tratamentul cu șocuri) este utilizată uneori pentru a ușura simptomele generale ale psihozei, cum ar fi depresia sau schizofrenia. Există de asemenea cercetări în desfășurare
Psihoză () [Corola-website/Science/321943_a_323272]
-
o companie a primului batalion din Royal Sussex Regiment (unul din elementele britanice din cadrul Diviziei 4 indiene) a atacat punctul-cheie 593 de pe poziția sa de la distanță de pe creasta Capului de Șarpe. Atacul a eșuat și compania a pierdut 50% din efective. În noaptea următoare, Regimentului Sussex i s-a ordonat să atace cu un batalion. Începutul a fost dezastruos. Artileria nu putea fi folosită pentru a susține direct punctul 593 din cauza apropierii prea mari și a riscului de a lovi trupele
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
oameni, iar cea neozeelandeză, 1.600 de oameni, morți, dispăruți și răniți. Apărătorii germani au plătit și ei scump. Jurnalul de război al Corpului XIV german din data de 23 martie notează că batalioanele din prima linie mai dispuneau de efective între 40 și 120 de oameni fiecare. Strategia generalului Alexander în Italia a fost: "„...de a forța inamicul să angajeze numărul maxim de divizii în Italia la momentul lansării invaziei peste canal.”" Circumstanțele i-au permis timpul necesar să pregătească
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
alcătuită ca forță activă și de rezervă. Conform planurilor inițiale, ZNG trebuia să aibă o structură de comandă, patru brigăzi active, 16 brigăzi în rezervă și 9 batalioane independente de rezerviști din Garda Națională. Structura rezervelor trebuia alcătuită pe baza efectivelor de rezervă ale poliției croate. Prima brigadă a ZNG a fost prezentată publicului croat într-o ceremonie specială, desfășurată pe 28 mai 1991, care a constat într-un marș, în înmânarea drapelului croat și în depunerea jurământului pe stadionul echipei
Garda Națională Croată () [Corola-website/Science/321993_a_323322]
-
ci de către liderii și guvernele statelor membre, statele membre au încă identități separate, iar majoritatea cetățenilor se identifică cu propriile simboluri naționale. Totodată, la nivelul Uniunii nu există un sistem generalizat de taxe impozitare, nu există un sistem militar european efectiv (armată europeană), forțele militare terestre și navale aparțin statelor membre. Dintre caracteristicile de federație, pot fi identificate următoarele, la nivelul Uniunii: există un sistem de tratate și legi cu aplicabilitate directă pe întreg teritoriul Uniunii Europene, interpretate uniform și apărate
Federalism european () [Corola-website/Science/321988_a_323317]
-
baștină în timp de pace. Se estimează că forțele arabe care s-au implicat în revoltă au numărat aproximativ 5.000 de soldați. Acest număr se referă la forțele regulate arabe, care au luptat alături de armata Aliaților, nu și la efectivele forțelor neregulate de sub comanda lui Lawrence al Arabiei sau lui Feisal. În mai multe rânduri, în special în fazele finale ale luptelor din Siria, aceste efective au crescut în mod considerabil. Atunci când luptele se desfășurau în regiunile lor, numeroși arabi
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
referă la forțele regulate arabe, care au luptat alături de armata Aliaților, nu și la efectivele forțelor neregulate de sub comanda lui Lawrence al Arabiei sau lui Feisal. În mai multe rânduri, în special în fazele finale ale luptelor din Siria, aceste efective au crescut în mod considerabil. Atunci când luptele se desfășurau în regiunile lor, numeroși arabi se alăturau Revoltei, pentru a le părăsi de îndată ce conflictul se depărta de locurile lor de baștină. În timpul raidului de la Aqaba de exemplu, forțele arabe au numărat
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]