222,545 matches
-
elită precum Corpul II Panzer SS. Doar un grup restrâns de militari aliați sub conducerea locotenent colonelului John Dutton Frost a reușit să ajungă la podul rutier de la Arnhem (pod numit în zilele noastre „John Frost”), să cucerească unul dintre capete și să păstreze controlul asupra acestuia. Deși au fost copleșiți numeric și din punct de vedere al dotării, militarii lui Frost au rezistat patru zile. Restul diviziei a format o poziție defensivă puternică („Perimetrul”) în zona Hotelului Hartenstein (transformat în
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
defensivă puternică („Perimetrul”) în zona Hotelului Hartenstein (transformat în zilele noastre în Muzeul trupelor aeropurtate) din Oosterbeek, o suburbie a Arnhemului, în speranța că militarii Corpului XXX aveau totuși să ajungă aici, să forțeze cursul fluviului și să cucerească un cap de pod. Brigada I independentă de parașutiști polonezi au aterizat la sud de râu pe 21 septembrie, dar nu aveau în dotare bărcile necesare traversării cursului de apă. Între timp, Corpul XXX înainta încet spre punctul de întâlnire, iar elementele
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
sugerat lui Carlos să poarte mănușa stângă a lui Smith. Din acest motiv, Carlos a ridicat mâna stângă, și nu dreapta, așa cum se practica salutul „Black Power”. Când se intona "The Star-Spangled Banner", Smith și Carlos au dat salutul cu capetele plecate, un gest care a apărut pe prima pagină a ziarelor din întreaga lume. Ei au plecat de pe podium în huiduielile mulțimii. Smith a spus mai târziu că „dacă câștig, sunt american, nu negru american. Dar dacă fac ceva rău
Salutul Black Power de la Jocurile Olimpice din 1968 () [Corola-website/Science/336681_a_338010]
-
1958, aceasta a fost scurtată până la Gara Brussels Airport-Zaventem, situată tot în Zaventem și construită pentru a deservi noul aeroport Brussels Airport. Secțiunea de linie dintre gările Zaventem și Brussel-Nationaal-Luchthaven va deveni ulterior, prin extindere, Linia 36C, între așa-numitele cap Y Zaventem și cap Y Machelen-Noord. Fosta clădire a gării Zaventem fost reabilitată în 1977, după planurile arhitectului Dirk Servaes. Circa 30 de ani mai târziu, ea a fost demolată odată cu lucrările de extindere de la două la patru linii, prin
Gara Zaventem () [Corola-website/Science/336697_a_338026]
-
scurtată până la Gara Brussels Airport-Zaventem, situată tot în Zaventem și construită pentru a deservi noul aeroport Brussels Airport. Secțiunea de linie dintre gările Zaventem și Brussel-Nationaal-Luchthaven va deveni ulterior, prin extindere, Linia 36C, între așa-numitele cap Y Zaventem și cap Y Machelen-Noord. Fosta clădire a gării Zaventem fost reabilitată în 1977, după planurile arhitectului Dirk Servaes. Circa 30 de ani mai târziu, ea a fost demolată odată cu lucrările de extindere de la două la patru linii, prin adăugarea liniei duble electrificate
Gara Zaventem () [Corola-website/Science/336697_a_338026]
-
s-a stabilizat la sud de Arnhem. Divizia I aeropurtată a pierdut aproape trei sferturi din efectivul de luptă și nu a mai putut fi refăcută pentru ca să reintre în luptă. În septembrie 1944, aliații occidentali au reușit să iasă din capetele de pod din Normandia și au declanșat urmărirea forțelor germane în retragere prin nordul Franței și Belgia. Deși comandanții aliaților erau în favoarea unei ofensive pe front larg pentru continuarea înaintării în Olanda și Germania, feldmareșalul britanic Bernard Montgomery considera că
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
comandanții, i-ar fi forțat liderii naziști să capituleze până la sfârșitul anului. Dat fiind faptul că Divizia a 6-a aeropurtată britanică era în perioada de refacere după încheierea operațiunii Tonga și a luptelor din Normandia, sarcina asigurării controlului asupra capului de pod peste Rin i-a revenit Diviziei I aeropurtate comandate de generalul Roy Urquhart. Divizia era formată din trei brigăzi de infanteriei (două de parașutiști și una infanterie transportată cu planoare). De asemenea, divizia dispunea de baterii de artilerie
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
de aterizare „L”. Brigada I aeropurtată avea să aibă ca sarcină apărarea localității Oosterbeek în zona de vest a perimetrului, iar Brigada I de parașutiști avea ca sarcină zona de sud a podurilor. Odată ce Corpul XXX ar ajuns în apropierea capului de pod, Divizia de infanterie a 52-a trebuia să fie debarcate pe aeroportul Deelen, de unde să sprijine forțele terestre de la nord de Rin. Restul unităților ale diviziei trebuiau să se deplaseze terestru urmând Corpul XXX. Toate unitățile aliate trebuiau
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
dar s-a trezit izolat și a fost obligat să se adăpostească împreună cu încă doi ofirțeri în mansarda unei case olandeze. Lathbury a fost rănit și a fost forțat la rândul lui să caute să se ascundă. În luptele de la capul de pod, militarii SS ai Diviziei a 99-a au reușit să încercuiască batalionul lui Frost, izolându-l de restul diviziei. Pe la ora 09:00, batalionul de recunoaștere SS s-a deplasat înapoi spre Arnhem dinspre sudul râului, după ce comandanții
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
de restul diviziei. Pe la ora 09:00, batalionul de recunoaștere SS s-a deplasat înapoi spre Arnhem dinspre sudul râului, după ce comandanții au constatat că nu este nevoie de prezența militarilor acestuia la Nijmegen. Deși au identificat pozițiile britanicilor de la capul de pod, germanii au încercat totuși să îl traverseze în forța. După o încleștare de două ore, în timpul căreia a suferit pierderi grele, batalionul SS a trebuit să se retragă. Cam jumătate dintre vehiculele blindate ale batalionului au fost distruse
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
să organizeze o poziție defensivă în jurul orașului Oosterbeek, abandonând practic Batalionul al 2-lea de parașutiști. Prin asigurarea apărării podului de pontoane, Urquhart spera să poată rezista până când Cropul XXX putea să ajungă în zonă și să stabilească un nou cap de pod, folosindu-se de sus-numitul pod de pontoane. Latura estică a frontului de la Osterbeek a fost relativ stabilizată după retragerea din ziua precedentă, în zonă formându-se numeroase subunități improvizate din resturile unităților mai mari de către comandanți cu inițiativă
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
În Oosterbeek au continuat să se desfășoare lupte grele. Datorită bombardamentelor intense de artilerie și a activității lunetiștilor, numărul evacuați pentru îngrijire în hoteluri și casele din regiune a crescut continuu. Bittrich a ordonat organizarea de atacuri care să distrugă capul de pod britanic de la nord de Rin. La ora 09:00 au fost declanșate atacuri puternice ale mai multor „Kampfgruppes” ale Diviziei a 9-a SS Panzer dinspre este și a „Kampfgruppe von Tettau” dinspre vest. Aceste atacuri au adus
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
frontul s-a stabilizat în zona dintre cursurile râurilor Rin și Waal. Deși germanii au încercat să contraatace în octombrie, acțiunea lor nu a avut succes, iar linia frontului a rămas neschimbată în Olanda până la terminarea iernii. Cu toate aceste, capetele de pod cucerite peste Maas și Waal au fost folosite ca baze de plecare pentru acțiunile viitoare ale aliaților printre care și Operațiunea Veritable. Numeroși istorici militari consideră că eșecul operațiunilor de la Arnhem nu se datorează comportamentului forțelor aeropurtate (care
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
sudul Europei, Caucaz, nordul Italiei, bazinul caspic, bazinul aralic, Irak și Iran. Genul "" a fost numit în cinstea ihtiologului rus Leonid Pavlovici Sabaneev (Леонид Павлович Сабанеев, 1844-1898). Au o talia mică. Corpul este alungit, gros, moderat sau puternic comprimat lateral. Capul este comprimat lateral, mai ales în partea superioară. Ochii mici, apropiați. Pedunculul caudal poartă o creastă adipoasă dorsală sau ventrală. Gura inferioară, mai mult sau mai puțin semilunară. Buzele cărnoase. Buza inferioară lobată, cu doi lobi rotunjiți, netezi sau lobați
Sabanejewia () [Corola-website/Science/336740_a_338069]
-
vârful botului, a doua pe falca superioară, a treia la colțurile gurii (aceasta este cea mai lungă). Extremitatea posterioară a etmoidului e transformată într-un spin suborbitar, situat sub ochi, care este ascuțit, mobil, bifid (rar simplu). Porțiunea anterioară a capului mobilă față de restul capului. Dorsala scurtă, situată la mijlocul corpului deasupra sau puțin înaintea ventralelor. Anala scurtă. Caudala trunchiată, ușor emarginată sau ușor scobită, cu 14 radii lungi, excepțional 13 sau 15. Pectoralele au poziție orizontală. Linia laterală scurtă. Corpul este
Sabanejewia () [Corola-website/Science/336740_a_338069]
-
pe falca superioară, a treia la colțurile gurii (aceasta este cea mai lungă). Extremitatea posterioară a etmoidului e transformată într-un spin suborbitar, situat sub ochi, care este ascuțit, mobil, bifid (rar simplu). Porțiunea anterioară a capului mobilă față de restul capului. Dorsala scurtă, situată la mijlocul corpului deasupra sau puțin înaintea ventralelor. Anala scurtă. Caudala trunchiată, ușor emarginată sau ușor scobită, cu 14 radii lungi, excepțional 13 sau 15. Pectoralele au poziție orizontală. Linia laterală scurtă. Corpul este acoperit de solzi mărunți
Sabanejewia () [Corola-website/Science/336740_a_338069]
-
ușor scobită, cu 14 radii lungi, excepțional 13 sau 15. Pectoralele au poziție orizontală. Linia laterală scurtă. Corpul este acoperit de solzi mărunți, cicloizi, de formă variabilă; la unele specii solzii sunt imbricați, la altele neimbricați și înfipți în piele. Capul fără solzi. Zona focală (centrală) a solzilor este mare sau redusă. Culoarea fundamentală deschisă, adesea albă. Pe linia mediană a spatelui o serie de pete dorsale metamerice. Pe laturile corpului pete laterale mărunte cu o dispoziție foarte variabilă: fie sunt
Sabanejewia () [Corola-website/Science/336740_a_338069]
-
în după-amiaza următoare, cu două zile înainte de . Cadavrele lui Mussolini și Petacci au fost duse la Milano și lăsate într-o piață suburbană, , unde o mare mulțime furioasă le-a insultat și abuzat fizic. Ei au fost apoi spânzurați cu capul în jos de o grindă metalică deasupra unei benzinării. Inițial, Mussolini a fost îngropat într-un mormânt nemarcat, dar, în 1946, trupul său a fost dezgropat și furat de susținători fasciști. Patru luni mai târziu, acesta a fost recuperat de către
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
fost desfigurat de lovituri. Un martor ocular american descria mulțimea ca fiind „sinistră, depravată, scăpată de sub control”. După un timp, cadavrele au fost ridicate pe un eșafodaj din grinzi metalice al unei stații de alimentare Standard Oil, și atârnate cu capul în jos pe . Acest mod de agățare fusese folosit în nordul Italiei încă Evul Mediu pentru a accentua „infamia” celui spânzurat. Cu toate acestea, motivul dat de către cei implicați în spânzurarea lui Mussolini și a celorlalți în acest mod a
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
lui Mussolini, . Re-înhumarea în cripta familiei Mussolini din Predappio a fost efectuată pe 1 septembrie 1957, susținătorii prezenți dându-i salutul fascist. Mussolini a depus într-un sarcofag mare de piatră. Mormântul este decorat cu simboluri fasciste și cu un cap mare de marmură al lui Mussolini. În fața mormântului este un registru pentru omagiile vizitatorilor. Mormântul a devenit un loc de pelerinaj neofascist. Numărul semnăturilor din registru variază de la zeci la sute pe zi, cu mii de semnături la anumite aniversări
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
își serbează ziua. Când Pablo încearcă să-și contacteze familia, DEA și poliția îl triangulează prin radio și îl înconjoară pe un acoperiș. Pablo este împușcat de două ori, dar rănile nu sunt serioase, așa că Trujillo îl împușcă mortal în cap. Tata merge la cartelul Cali pentru a-și ajuta familia să părăsească țara. Peña se întoarce în SUA și este rugat să furnizeze informații în legătură cu cartelul Cali. Serialul a fost anunțat în aprilie 2014, printr-un parteneriat între Netflix și
Narcos () [Corola-website/Science/336770_a_338099]
-
mama sa la cetatea Kaer Morhen, baza de pregătire a războinicilor witcher. Aici Geralt primește antrenamentul specific pentru a deveni witcher, un războinic plătit să ucidă monștri. După ce supraviețuiește proceselor de mutație, Geralt primește medalionul de witcher, în formă de cap de lup, simbolul Școlii Lupului ("The School of the Wolf"), și își începe noua viață, alături de un cal numit Roach (Plotka în poloneză). În ciuda numelui, Geralt nu este originar din Rivia (în ciuda faptului că a învățat să imite accentul rivian
Geralt din Rivia () [Corola-website/Science/336784_a_338113]
-
Scheldtului în regiunea orașului olandez Breskens - așa numita „Pungă Breskens”. Divizia I blindate poloneză s-a deplasat spre frontiera olando-belgiană spre este spre zona de mare importanță de la nord de Antwerp. Divizia a 4-a blindate canadiană a înaintat de la capul de pod de pe Canalul Ghent de la Moerbrugge până au întâlnit dubla linie defensivă formată din canalele Leopold și Schipdonk. Canadienii au organizat în apropierea localității Moerkerke, au traversat canalele și au stabilit un cap de pod, dar au fost obligați
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
-a blindate canadiană a înaintat de la capul de pod de pe Canalul Ghent de la Moerbrugge până au întâlnit dubla linie defensivă formată din canalele Leopold și Schipdonk. Canadienii au organizat în apropierea localității Moerkerke, au traversat canalele și au stabilit un cap de pod, dar au fost obligați în cele din urmă să se retragă cu mari piederi după ce germanii au organizat atacuri puternice. Divizia I blindată poloneză a reușit să obțină un succes mai important în răsărit și a înaintat spre
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
gonflabile de către militarii Brigăzii a 7-a. Canadienii au reușit să cucerească două poziții foarte vulnerabile pe celălalt mal. După ce și-au revenit din șocul atacului aruncătoarelor de flăcări, germanii a contraatacat, ar nu au reușit să distrugă cele două capete de pod fragile. Pe 9 octombrie, militarii canadieni din cele două capete de pod au reușit să le extindă și să facă joncțiunea iar, în dimineața zilei de 12 octombrie, a fost cucerită o porțiune din șoseaua Aardenburg. Brigada a
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]