25,430 matches
-
în 1975, cu eseul Funcția spațiului în piesa „Zamolxe” de Lucian Blaga -, precum și coordonator din partea studenților al cenaclului din jurul acesteia. Împreună cu Ioan Groșan, Ioan Buduca, Emil Hurezeanu, George Țâra, Lucian Perța, Horia Pop, Alexandru Țion întemeiază în 1974 grupul literar-artistic Ars Amatoria, care va da spectacole în mai multe orașe din țară. Profesor de română, latină și franceză la Școala Generală din Mârșa, județul Giurgiu (1978-1983), ulterior intră în presă, ca redactor la „Flacăra” (1983-1987), șef de secție la „Viața studențească
ŢEPOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290153_a_291482]
-
avariția, înșelătoria și ignoranța produceau răul și împiedicau coborârea de pe roata renașterii. Culmea transei sale a fost Trezirea, starea de atotcunoaștere. „Din creștetul lumii în jos el nu a putut găsi nici un «sine». Ca și focul, atunci când combustibilul este complet ars, s-a liniștit. Pământul s-a mișcat încoace și încolo ca o femeie beată de prea mult vin [...] și tobele puternice ale tunetului au răsunat în aer. O boare plăcută adia blând, ploaia cădea dintr-un cer fără nori, florile
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
sunt produse de cauze diverse și sunt hărăzite schimbărilor și distrugerii. Totul este fenomen; nu există nicăieri substanță, principiu personal și imuabil. Râul curge fără întrerupere și pare neschimbat, și totuși apele se schimbă mereu. La fel și focul. Flacăra arde, își menține chiar conturul și forma, și totuși nu e niciodată la fel și se schimbă în fiecare clipă. Tot astfel și în Univers totul se află în necontenită schimbare, și viața, în toate formele ei, e un torent al
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
de idei și tot ceea ce suntem e un rezultat a ceea ce am gândit. „Sufletul” nostru este asemenea unei flăcări dintr-o suită neîntreruptă și mereu reînnoită de flăcări, care sunt într-o unitate și care provin din același ulei care arde. El reprezintă amăgirea produsă de ceva vremelnic și în permanentă schimbare, care se consideră a fi un eu. Concepția buddhistă despre suferință (păli: dukkha) poate fi privită sub trei aspecte: dukkha drept suferință ca atare (păli: dukkha dukkha), dukkha cea
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
pe vizetă, m-a văzut și, când am ieșit afară după ce-am pus gamelele-acolo, am văzut că-nchide ușa și-mi zice: „Bă, banditule, de ce dormi?”. „Păi”, zic, „n-am dormit”. „Băi, mai mă și minți?” Și-mi arde câteva perechi de palme de mă lipește de perete. Am tăcut, n-am zis nimic... Și mi-a mai dat și un picior În fund, și m-a băgat În celulă. Când am intrat În celulă, ceilalți au auzit toată
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Ziua, pe la 9, a venit un coleg al meu de școală, unul Timur, că a avut o treabă la Brăila, și când l-am văzut cu geamantanul... A zis: „Băi, Ioane, am venit să te iau”... Și tocmai atunci a ars satul și i-am zis: „Lasă, mă, Timur, nu mai veni.”. Și am mers 15 kilometrii pe jos și de la Brăila am venit la Constanța. Se făcuse gară nouă și eu eram ca un străin, nu mai știam orașul, cu toate că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pe mama În viața mea, n-am avut niciodată secrete față de ea. Și dom’le, Îi spun: „Păi, o fost domnu’ Faliboga duminică, i le-o dat lu’ tata și io l-am tradus”. Zice: „Să știi că l-am ars”. „Mamă”, zic, „ce-am făcut eu, gata, l-ai ars, da’ dă-mi Înapoi originalul cel puțin, ca să-l dau ’napoi la Faliboga să se spele pe cap cu el.” Dom’le, părinții mei nu s-au certat și nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
față de ea. Și dom’le, Îi spun: „Păi, o fost domnu’ Faliboga duminică, i le-o dat lu’ tata și io l-am tradus”. Zice: „Să știi că l-am ars”. „Mamă”, zic, „ce-am făcut eu, gata, l-ai ars, da’ dă-mi Înapoi originalul cel puțin, ca să-l dau ’napoi la Faliboga să se spele pe cap cu el.” Dom’le, părinții mei nu s-au certat și nu i-am văzut certându-se În viața lor. Când a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
acolo stătea. Sâmbăta, dumineca, la fel... N-am mai avut răbdare și la un moment dat zic: „Mamă, eu nu-s amator de futbol, da’ mă duc la un meci de futbol”. Ei, Între timp, s-au apucat și au ars tot ce-am avut noi: acte, hârtii, inclusiv certificatele de refugiat... tot ce părea compromițător. No, și pe urmă, domne, a urmat inevitabilu’. Seara, la ora nouă, cioc-cioc-cioc, numa’ doișpe inși au intrat... „În numele legii, sunteți arestați!” Mai țineți minte
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și numai În cultură europeană, că eu altă cultură nu știu. Cultura cu două fețe n-o știu”. Patru ore m-o ținut, să discutăm tot felul de lucruri, și iar revenea... „Peste conștiința mea nu...” „Da’, tovarășe profesor, dacă arde combinatul Azomureș, nu vii să ne spui?” „Tovarășu’ căpitan, eu aflu după ce arde combinatul...” Și-așa ne-am despărțit, da’ tot nu m-o lăsat În pace. La șase luni de zile mai trimitea câte unul: ce gândesc, ce părere
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
două fețe n-o știu”. Patru ore m-o ținut, să discutăm tot felul de lucruri, și iar revenea... „Peste conștiința mea nu...” „Da’, tovarășe profesor, dacă arde combinatul Azomureș, nu vii să ne spui?” „Tovarășu’ căpitan, eu aflu după ce arde combinatul...” Și-așa ne-am despărțit, da’ tot nu m-o lăsat În pace. La șase luni de zile mai trimitea câte unul: ce gândesc, ce părere am, ce cutare... În ultimul an, În ’89, n-am vrut să mai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
auzit de ea? Da. Și cu ce v-au dus până la Mislea? Până-n Câmpina am mers cu trenul, și din Câmpina ne-o dus cu camionul. Mislea fusese o mănăstire zidită de Radu cel Mare În 15409 și Între timp arsese, și s-o refăcut pe ormă, după ce-o venit regele Carol I În țară și o transformat-o-n Închisoare. Acolo erau deținute femeile de drept comun, până În ’48, când comuniștii au transformat-o În Închisoare pentru deținutele politice
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
plimbare... Era un plimbător la Securitate cu sârmă și sus, și cu păreți Înalți... Și era un soare puternic... Și după ce m-o băgat Înapoi În celulă o fost Întuneric beznă și n-am mai văzut nimic, că m-o ars soarele ăla tare... Și-apoi o venit comandantul Securității. Era atunci, mi se pare, unu’ Polak 2, ceva evreu zice c-ar fi fost, cu niște gardieni. Și zice: „Cum te simți afară?” Apoi zic: „Ca și un leu În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
odată cu plecarea rușilor din țară, să nu se Întâmple și la noi ce se Întâmplase În Ungaria. Io știam ce s-a petrecut acolo În perioada aceea, cum ofițerii de Securitate din Budapesta... au fost spânzurați de crăcile copacilor și arși de vii... Să comunica la posturile străine, și io ascultam acasă, că aveam un mic aparat... E, asta a fost cauza sau motivul pentru care s-au produs acele arestări masive În perioada ’59-’60... Iar motivele de condamnare au
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fel, ajutoare, militari cu cai, cu câini. M-au luat, m-au legat cu sârme de picioare și de mâini la spate... Și aveam niște chiloți lungi pe mine, și așa m-au dus la colonie. Opt kilometri pe jos... Ardea nisipu’ ăla la picioare ca jaru’. Și ei mă-mpingea cu calu’ și cădeam cu gura În țărână, În pietrișu’ ăla... Mă ridicau cu câinii la spatele meu... Și, așa m-au adus până-n colonie. Și, când am ajuns, personal
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
spectacole la București la 28 august/9 septembrie 1871, jucând, de cele mai multe ori, în fața unor săli aproape goale, în piese precum: Medeea de Ernest Légouvé, Maria Stuart de Schiller, Fedra de Racine ș.a. 108 bucureștii de altădată a talentului său arzând, într-un oraș de mai bine de două sute de mii suflete, rasă latină, italieni de sânge și francezi de educațiune 89 (?). A se vedea gentilul teatru ce a primit pe marea artistă gol, când se știa că joacă Ristori pe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
lunar de 88 de lei. 230. Restaurantul Günther Albert (Guenter) aflat în apropierea bisericii Sf. Ionică, azi demolată, în spatele Palatului Regal, avea și o grădină, vestită în epocă (Grădina Alcazar). la Biserica Albă231, cu firma: „La Mielul alb“. Casa a ars și în loc s-a clădit o alta. Se mânca excelent, cu porții foarte mari, pentru 80 lei pe lună. Berăria și birtul cu bucătăria germană a lui Grebert, mai târziu Oswald, în strada Câmpineanu colț cu strada Regală 232. Porții
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mari din cursul liceal am fost scoși pe Calea Victoriei ca să vedem minunea. Pedagogii ne însoțeau. Am trecut pe strada Smârdan, prin Lipscani și pe Calea Victoriei. Pe aceste străzi era iluminatul cu gaz. Deși sita Auer nu exista încă, deși lămpile ardeau cu flacăra liberă în evantaliu, cu o lumină gălbuie și tremurătoare, totuși era mare progresul față de lampa cu petrol. întâiul congres al presei Tot cam pe vremea aceea, poate o lună mai devreme, funcționarii poștali, oficianții ca și ceilalți au
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Boerescu, fost la Externe, pentru aceleași motive. 7) Gheorghe Costa-Foru, id. id. 8) Titu Maiorescu, id. id. Raportor a fost Anastase Stolojan, deputat de Dolj.73 În raport găsim următoarele piese interesante: 14 aprilie 1876. Prefectului de Ploiești, Buzău etc. „Ardeți toată corespondența secretă, cât și dicționarul, căci venind noul minister va da alt dicționar prefecților. [Ministrul] L. Catargi“ [21 martie 1876] „D-lui Grigore Lahovary, prefect de Mehedinți. Răspund la nota dv. cifrată. Am vorbit cu ministrul de Finanțe, sper
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
calea armelor (acesta din urmă îi scria tatălui său, la 2/14 decembrie 1876: „Eu, din parte-mi, trebuie să mărturisesc că o năvălire a turcilor nu mă sperie deloc; din contra, am deplină încredere în tânăra mea armată care arde de dorința de a arăta ce poate“ - Memoriile, vol. IX, p. 10). V. mai departe, p. 322, nota 120; p. 335, nota 21. 111. Trupele rusești au suferit două înfrângeri la Plevna; una, la 8/20 iulie, când au pier
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nu era instalat în localul din str. Câmpineanu, numit mai târziu Alcazar, ci în strada Academiei unde azi e Liedertafelul. Apoi îmi mai spune că pe locul ocupat azi de Poșta Centrală se afla mai înainte un circ care a ars etc. D. Mandy este mai tânăr ca mine, de aceea nu cunoaște unele lucruri pe care le cunosc eu. În adevăr Stavri a fost în str. Academiei, și acest lucru l-am spus - însă mai târziu. În anul 1872 era
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
servator. D. Mandy nu mi-a cetit toate articolele, de aceea îmi atrage atenția asupra unor omisiuni pe care eu nu le-am făcut. Așa îmi vorbește de Circul de pe locul ocupat azi de Poșta Centrală, care circ ar fi ars! Acel Circ n-a ars niciodată, se numea Circul Suhr și a fost pur și simplu dărâmat. Iar Piața purta numele de Piața Constantin-Vodă. Acest lucru l am scris, însă d. Mandy nu m-a cetit. Alte circuri au ars
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a cetit toate articolele, de aceea îmi atrage atenția asupra unor omisiuni pe care eu nu le-am făcut. Așa îmi vorbește de Circul de pe locul ocupat azi de Poșta Centrală, care circ ar fi ars! Acel Circ n-a ars niciodată, se numea Circul Suhr și a fost pur și simplu dărâmat. Iar Piața purta numele de Piața Constantin-Vodă. Acest lucru l am scris, însă d. Mandy nu m-a cetit. Alte circuri au ars. Când am venit în București
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ars! Acel Circ n-a ars niciodată, se numea Circul Suhr și a fost pur și simplu dărâmat. Iar Piața purta numele de Piața Constantin-Vodă. Acest lucru l am scris, însă d. Mandy nu m-a cetit. Alte circuri au ars. Când am venit în București, Bulevardul cel mare nu era pătruns din Calea Victoriei, nici în dreapta, nici în stânga. În stânga către Șosea, pe locul actualului Grand Hotel du Boulevard, era un maidan pe care fusese instalat câțiva ani mai înainte Circul Huttemann
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pătruns din Calea Victoriei, nici în dreapta, nici în stânga. În stânga către Șosea, pe locul actualului Grand Hotel du Boulevard, era un maidan pe care fusese instalat câțiva ani mai înainte Circul Huttemann. Pe dreapta erau casele și locul Greceanu. Mai târziu au ars două circuri, dar nu cel de pe Piața Constantin Vodă. A ars Circul Kremsler, o baracă învelită cu pânză instalat pe Bulevardul Elisabeta, cam pe unde e azi cinematograful Clasic. A fost un sinistru tragic fiindcă cea mai mare parte din
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]