22,441 matches
-
23). Dezvoltând aceeași opinie asupra definirii crizei, A. McConnell (2003, 393) identifică În sfera noțiunii un set particular de circumstanțe sociale ce desemnează evenimente deosebite, În afara ordinii firești a lucrurilor. Efectul acestor evenimente este unul dezorganizator și părțile implicate se confruntă cu dificultatea identificării unor soluții. Interpretarea acestui fenomen a luat diferite forme pe parcursul dezvoltării școlilor psihosociologice și concepțiilor autorilor care le-au reprezentat. Noțiunea de „criză” se află În centrul operei lui K. Marx, care considera că antagonismul claselor generează
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
drogurilor, În care exista numai trafic, numai un „pericol exterior”. La Începutul anului 2003 (Sursa: DÉGI L. CSABA, CALITATEA VIEȚII, XV, nr. 1-2, 2004), România este o țară În care se produc și se consumă droguri și În care ne confruntăm cu realitatea complexă a traficului de substanțe ilicite. 86,3% din populația României 1 sunt convinși că abuzul de droguri este o problemă socială, o problemă gravă care ne afectează pe noi toți, În special tinerii. Obiectivele principale ale programului
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
Raportul EMCDDA, 2002, privind țările candidate sunt consemnate cazuri În care Încercarea de a consuma droguri Începe cu substanțe injectabile (ex. heroină) din prima, ceea ce În mod inevitabil provoacă dependență. Pe de altă parte, sistemul de sănătate din România se confruntă tot mai frecvent cu cazuri de dependenți care au nevoie de intervenție medicală, astfel unitățile sanitare au dezvoltat secții speciale și un sistem de evidență pentru toxicomani, ceea ce face ca fenomenul să fie mai vizibil și din perspectiva datelor obiective
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
rezolvarea conflictelor din familie, mai precis starea de tensiune permenentă dintre fiii din prima căsnicie, pe de o parte, și mama lor vitregă, pe de altă parte, și ceilalți fii. Familia lui Moromete nu este o familie simplă, ci una confruntată cu mari probleme, e ceea ce s-ar putea numi o familie infern. Fiii mai mari nu-i Înțeleg intențiile și nici nu se putea altfel, dacă ne gândim la eternul conflict dintre generații. Nici Moromete nu cântărește cu suficientă responsabilitate
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
mai sus, dincolo de poartă Întreține relații foarte diverse. S-a văzut că are o părere proastă despre cei care aleargă după avere, iar discuția lui cu Bălosu este concludentă. Dar personajul acesta, țăran Într-o vreme de aparentă liniște, se confruntă cu o acută lipsă de bani și orice Încercare de a intra În posesia lor, ca să-și plătească dările, adică rata la bancă și foncierea, este sortită eșecului. Motivul lipsei banilor acutizează și starea conflictuală din familie, feciorii sunt iritați
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
nivelurile: internațional, național, regional, local, sectorial. Paradoxal, orientarea spre dezvoltare socială nu s-a manifestat în țările plasate la vârful evoluției - în țările cele mai dezvoltate, aflate într-un proces neproblematic de perfecționare, sau în comunitățile prospere -, ci în cele confruntate cu situații de criză ale dezvoltării. Societățile capitaliste occidentale au cunoscut un proces rapid de dezvoltare, dar neplanificat. Centrarea pe soluționarea problemelor curente asigura o creștere progresivă neproblematică. În țările dezvoltate, soluționarea problemelor individuale și colective se realizează nu la
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Banca Mondială și FMI în statele europene în tranziție, dominantă în anii ’90 și axată pe retragerea statului, s-a dovedit a fi o eroare, fiind ea însăși sursa principală a crizei economice și sociale cu care acestea s-au confruntat (Zamfir, 2004). Spre sfârșitul anilor ’90, dar mai ales la începutul anilor 2000, o nouă strategie s-a conturat: în locul „dezmembrării statului” ca soluție a dezvoltării s-a conturat „reforma statului”. A devenit tot mai clar faptul că dezvoltarea socială
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
selectate pe baza estimării meritelor lor. PROBLEMELE SOCIALE - punctul de pornire al paradigmei dezvoltării sociale Identificarea problemelor sociale reprezintă punctul de pornire al schimbării sociale. Formularea unei probleme declanșează o motivație colectivă de a explora posibilitățile de acțiune. Societățile se confruntă continuu cu probleme sociale specifice: delincvență, tensiuni și conflicte sociale, catastrofe naturale, criză economică. Soluționarea problemelor duce frecvent la perfecționarea sistemului. Un exemplu tipic este societatea americană. Aceasta este centrată pe „problemele sale sociale” și promovează soluții. Nu este întâmplător
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Un alt exemplu este antisemitismul ideologiei hitleriste. Criza profundă care a cuprins Germania după primul război mondial, accentuată de criza economică din 1929-1933, a generat o stare colectivă de anxietate și frustrare. Era nevoie de identificarea problemelor-cauză cu care se confrunta societatea germană. Evreii, țiganii, amestecul raselor sunt promovate drept cauzele crizei sociale. Soluția care decurgea dintr-o astfel de definire era purificarea rasială și, în mod special, suprimarea evreilor, a țiganilor și a slavilor. Limitarea „spațiului vital” a fost o
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
capital social”. Faza a șasea: implementarea planurilor de acțiune. Planurile care operaționalizează strategiile au un grad ridicat de complexitate: conțin o mulțime de subobiective, activități/programe, antrenează instituții, organizații, grupuri sociale, persoane, comunități. În ultimii ani societatea noastră s-a confruntat cu o experiență frustrantă: se elaborează strategii și planuri de acțiune. Procesul de elaborare a acestora poate fi deosebit de complex, antrenând mulți specialiști, instituții, organizații. Odată elaborate și adoptate, multe dintre ele rămân nerealizate, fiind „uitate în sertare”. Și strategiile
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
să se constituie și să acționeze ca o instanță independentă, globală, neoficială, de studiu al schimbărilor sociale și al impactului global al acestora. În acest scop, obiectivele erau: pe de-o parte, identificarea celor mai relevante probleme cu care se confruntă omenirea, pentru a le analiza din perspectiva globală a problematicii mondiale și pentru a formula posibile scenarii ale viitorului societăților umane; pe dealtă parte, comunicarea existenței acestor probleme atât la nivelul celor mai importanți factori de decizie, cât și la
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
puternice ale bunăstării forțate să își restructureze prin reducere generosul sistem de securitate socială. Pe de altă parte, statele mai puțin dezvoltate nu ar putea face față nici măcar standardelor considerate minimale. Nu în ultimul rând, țările din fostul bloc comunist confruntate cu disparități economice specifice vor bloca potențial procesul de consolidare a spațiului social european (Hagen, apud C. Zamfir, 1995, pp. 244-245). Guvernele statelor membre care au semnat această Cartă s-au angajat să respecte următoarele principii: dreptul de a munci
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
exprimat deja de Franța și Olanda reflectă transformarea instituțională prin care trece Europa 25, dar și percepția negativă a populației vizavi de modul cum îi sunt reprezentate interesele. În eforturile de a respecta procedura standard de adoptare, Uniunea Europeană s-a confruntat cu un eșec interpretat de eurosceptici atât ca un vot de neîncredere față de integrarea statelor din viitoarele valuri de aderare, cât și ca un vot de blam adresat prestației politice a guvernelor naționale. Relevanță și viabilitate Tipurile de obiective ale
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
dezvoltare a științei și culturii, a sistemului de educație, de difuzare a culturii, de promovare a familiei și a îngrijirii copilului, de sporire a solidarității sociale și a spiritului de colaborare internațional, a responsabilității umane” (E. Zamfir, 1995, p. 12). Confruntate cu o serie de presiuni externe și interne legate de schimbările rapide din sfera tehnologică, trendurile demografice, dublate de opțiunea femeilor de a se integra activ pe piața muncii, riscul din ce în ce mai crescut de sărăcie și excluziune socială și procesul globalizării
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
mai puțin capabile să facă față provocărilor actuale. În ciuda suportului populației pentru principiile comun împărtășite de pluralism, respect pentru drepturi individuale, economie de piață socială, egalitate a oportunităților, bunăstare socială și solidaritate, sunt de remarcat criza cu care acestea se confruntă și necesitatea urgentă de a oferi un răspuns european (Alhadeff, Hugendubel, 2005, p. 102). Mai mult decât atât, aria de cuprindere a Uniunii Europene s-a mărit ca număr de populație odată cu integrarea a încă zece noi state membre. În
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
zece noi state membre. În contextul actual, o întrebare absolut îndreptățită e: „În ce măsură modelul social european orientat spre promovarea coeziunii sociale este convergent cu obiectivele hotărâte de statele membre în Strategia de la Lisabona (2000)?”. Provocarea majoră cu care Uniunea Europeană se confruntă este reconcilierea „nevoii de a construi societăți prospere și competitive, asigurând protecția socială a cetățenilor noștri” (Alhadeff, Hugendubel, 2005, p. 103). Cu alte cuvinte, în ce măsură este într-adevăr viabil un model social european care încearcă să îmbine coeziunea socială cu
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
construire a așa-numitelor „plase de siguranță”. Referindu-se la opțiunile de politică socială ale guvernelor est-europene, se pune întrebarea dacă acestea vor îmbrățișa un model vest-european conservator, corporatist sau modelul liberal promovat în Statele Unite. Constrângerile financiare cu care se confruntă țările est-europene în tranziție ar putea transforma structura inițială corporatistă într-un model rezidualist liberal (Alber, Standing, 2000, p. 109). Bob Deacon subliniază conflictul dintre ministerele sociale, orientate spre promovarea unui model social european, și cele de finanțe, adepte ale
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a asigura libertatea de mișcare a muncitorilor. Treptat, promovarea inițiativelor sociale în spațiul Uniunii Europene a ridicat „problema coordonării politicilor sociale, mergându-se până la o eventuală politică socială comună” (C. Zamfir, 1995, p. 244). Problemelor sociale comune cu care se confruntă statele bunăstării li s-au impus soluții comune. În contextul participării la piața unică europeană, aceste soluții cu caracter social au determinat nu numai eforturi naționale, ci și supranaționale în direcția conturării unei politici sociale. În ciuda dificultăților în implementare, strategia
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în mod progresiv ideea că problemele locale pot fi mai bine administrate de unități descentralizate locale sau regionale. Astfel, reformele pe linia abordării regionale nu au corespuns, inițial, unui impuls din partea Comunității Europene, ci problemelor specifice cu care s-a confruntat fiecare țară. Problemelor naționale li s-au adăugat, treptat, creșterea disparităților de dezvoltare a diferitelor zone ale Uniunii Europene. Principiul reducerii diferențelor de dezvoltare existente între regiuni și al sprijinirii regiunilor mai puțin favorizate este prevăzut încă din 1957, odată cu
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în practică în cadrul politicii de dezvoltare regională în România. Primul principiu constitutiv al politicii de dezvoltare regională îl constituie concentrarea - constituirea unor regiuni de dezvoltare care să permită concentrarea ajutorului din categoria fondurilor structurale asupra teritoriilor și populațiilor ce se confruntă cu cele mai mari dificultăți. În România Legea nr. 115/1997 a dezvoltării regionale stabilește cadrul instituțional, cu distribuirea atribuțiilor și responsabilităților în domeniu. În baza legii privind dezvoltarea regională s-au constituit opt regiuni de dezvoltare, ca măsură luată
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
al politicii regionale europene pe fondul extinderi fără precedent a Uniunii. La acestea se adaugă „aspecte ce țin de evoluția pieței interne și de noile tendințe în domeniile revoluției tehnologice și societății informaționale, ce reprezintă, deocamdată, provocări cu care se confruntă politica regională la începutul anilor 2000” (Ghinea, Moraru). În Second Progress Report on Economic and Social Cohesion sunt menționate principalele provocări comunitare pentru perioada imediat următoare: creșterea fără precent a disparităților economice existente între regiunile UE, prin aderarea țărilor Europei
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
insistă că aceasta trebuie înțeleasă ca o formă de adaptare la condiții economice și politice impuse din exterior. Cultura este o abilitate a oamenilor de a utiliza tehnologii, relații sociale și acțiuni sociale astfel încât să ia decizii eficiente, atunci când sunt confruntați cu dificultăți și provocări. Cultura, încearcă antropologii să explice, este o combinație de preferințe individuale în cadrul organizării sociale, un ansamblu de inegalități, relații de putere și strategii rafinate de-a lungul timpului. Înainte de a descrie mai pe larg câteva principii
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
domeniul dezvoltării sociale, deoarece creează fundamentul pe care se poate realiza dezvoltarea și contribuie activ la realizarea acesteia. Din acest motiv, este foarte important ca politicile sociale să fie considerate legitime de către populație. În ultimii 15 ani România s-a confruntat cu o serie de transformări sociale și economice profunde, cu un impact puternic asupra modelului de dezvoltare socială a țării. Trecerea de la economia planificată la cea de piață, de la proprietatea de stat la cea privată, de la centralism la descentralizare și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
economică, iar oamenii au trăit direct sau indirect experiența sărăciei. O experiență asemănătoare au trăit și românii în anii tranziției. După 1989 sărăcia a început să afecteze segmente tot mai largi ale populației și tot mai mulți indivizii s-au confruntat direct sau indirect cu sărăcia și cu efectele acesteia. Trăind în sărăcie sau văzând persoane apropiate care se confruntă cu dificultățile cauzate de sărăcie, românii au început să își modifice percepția asupra cauzelor sărăciei și nu o mai atribuie individului
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
tranziției. După 1989 sărăcia a început să afecteze segmente tot mai largi ale populației și tot mai mulți indivizii s-au confruntat direct sau indirect cu sărăcia și cu efectele acesteia. Trăind în sărăcie sau văzând persoane apropiate care se confruntă cu dificultățile cauzate de sărăcie, românii au început să își modifice percepția asupra cauzelor sărăciei și nu o mai atribuie individului, ci societății. Concluzii Pentru români statul este un actor important implicat în furnizarea bunăstării. Acest lucru este cauzat de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]