24,196 matches
-
este forțat să se retragă la adăpostul Găurii Negre ce macină întregul sistem solar. DaVinci fiind grav avariată este atrasă de imensă forță de atracție a Găurii Negre. Căpitanul respectă prima lege a spațiului păzind navă până ce ultimul membru al echipajului a scăpat teafăr, însă el nu reușește să se salveze. Navă este atrasă în nucleul Găuri Negre unde forță de atracție oprește timpul în loc... Anul 3250, o navă de colectare de material stelar lucrează în zona unde acum aproximativ 790
Swargame () [Corola-website/Science/313973_a_315302]
-
a actualei Icelandair)(1962-1971) și apoi a avut o muncă de birou la Corporația Centrală de Ambalaje din Rejkjavik (1971-1978). Activă în sectorul sindical încă de la începuturile activității sale profesionale, Jóhanna Sigurðardóttir a fost președinta prezidiului de conducere al "Asociației echipajelor aeriene" în 1966 și 1969 și al conducerii Svölurnar, Asociația Fostelor Stewardese în 1975. A fost de asemenea membră al Consiliului de conducere a Sindicatului muncitorilor comerciali din 1976 până în 1983. Johanna Sigurðardóttir s-a evidențiat de la începutul carierei ei
Jóhanna Sigurðardóttir () [Corola-website/Science/314815_a_316144]
-
navelor spațiale civile care au evitat distrugerea. Din toată Flota Colonială, doar nava "Galactica pare a fi singura navă militară de mare importanță care a supraviețuit atacului. Sub conducerea comandorului William "Bill" Adama și a președintelui Laura Roslin, "Galactica" și echipajul acesteia au sarcina de a conduce și proteja mica flotă civilă de supraviețuitori prin spațiul cosmic în căutarea unui refugiu ireal cunoscut sub numele de Terra, a 13-a colonie mitologică a Kobolului.
Battlestar Galactica (serial TV din 2004) () [Corola-website/Science/314883_a_316212]
-
trecut, un velier înarmat, aflat în proprietatea particulară a unei persoane sau al unui grup de persoane, care, cu învoirea guvernului, ataca și jefuia vasele inamice. Același nume îl purta și comandantul unei astfel de nave, și, prin extensie, membrii echipajului. Costurile unor asemenea expediții erau suportate de investitori privați care sperau astfel să obțină un profit considerabil. Acest tip de război naval a purtat numele de "război de cursă". Nava-corsar acționează în timp de război ca navă auxiliară sub pavilionul
Corsar () [Corola-website/Science/314967_a_316296]
-
profit considerabil. Acest tip de război naval a purtat numele de "război de cursă". Nava-corsar acționează în timp de război ca navă auxiliară sub pavilionul și controlul unui stat beligerant, dar pe contul și pentru profitul armatorului, comandantului și al echipajului, cu scopul de a comite acte ostile contra navelor comerciale inamice sau a le captura. A avut statut juridic până către sfîrșitul sec. XIX, consacrat printr-o împuternicire dată de stat, denumită „autorizație" sau „patentă de corsar" sau „scrisoare" ori
Corsar () [Corola-website/Science/314967_a_316296]
-
nume rusești. Grupul lui Koroliov a lucrst, de asemenea, la ambițioase proiecte pentru misiuni spre Marte și Venus, pentru trimiterea unui om pe orbită, lansarea unui satelit de telecomunicații, meteorologic sau de spionaj. Planul lui Koroliov pentru o misiune cu echipaj a început în anul 1957, când au fost realizate proiecte de studiu ale viitoarei nave Vostok. Avea un singur pasager echipat cu un costum spațial și era complet automată. Capsula dispunea de un mecanism de protecție pentru eventualele probleme de dinaintea
Serghei Koroliov () [Corola-website/Science/314467_a_315796]
-
ale viitoarei nave Vostok. Avea un singur pasager echipat cu un costum spațial și era complet automată. Capsula dispunea de un mecanism de protecție pentru eventualele probleme de dinaintea lansării și un sistem de aterizare lină și de ejectare în timpul recuperării echipajului. La 15 mai 1960 un prototip fără echipaj a realizat 64 de ocoluri ale Terei, dar s-a distrus la reintrarea în atmosferă. Au mai fost făcute 4 lansări cu câini în interior, două dintre ele complet reușite. După obținerea
Serghei Koroliov () [Corola-website/Science/314467_a_315796]
-
echipat cu un costum spațial și era complet automată. Capsula dispunea de un mecanism de protecție pentru eventualele probleme de dinaintea lansării și un sistem de aterizare lină și de ejectare în timpul recuperării echipajului. La 15 mai 1960 un prototip fără echipaj a realizat 64 de ocoluri ale Terei, dar s-a distrus la reintrarea în atmosferă. Au mai fost făcute 4 lansări cu câini în interior, două dintre ele complet reușite. După obținerea aprobării guvernului, o versiune modificată a lui R-7
Serghei Koroliov () [Corola-website/Science/314467_a_315796]
-
spațiu a primei femei astronaut, Valentina Tereskova, în misiunea Vostok 6. După programul Vostok Koroliov dorea să continuie cu proiectul navei Soyuz, care se putea conecta cu alta navă, în vederea înlocuirii cosmonauților. Nikita Hrușciov dorea însă mai multe zboruri cu echipaj. Koroliov a încercat să se opună acestei idei, deuarece nu dispunea de o rachetă destul de puternică pentru a duce în spațiu un echipaj cu 3 oameni, aș cum dorea liderul sovietic. Pe acestă nu-l interesau aspectele tehnice ale problemei
Serghei Koroliov () [Corola-website/Science/314467_a_315796]
-
se putea conecta cu alta navă, în vederea înlocuirii cosmonauților. Nikita Hrușciov dorea însă mai multe zboruri cu echipaj. Koroliov a încercat să se opună acestei idei, deuarece nu dispunea de o rachetă destul de puternică pentru a duce în spațiu un echipaj cu 3 oameni, aș cum dorea liderul sovietic. Pe acestă nu-l interesau aspectele tehnice ale problemei, aș că îi lasă de înțeles lui Koroliov că dacă nu se conformează sugestiilor sale , conducerea programului va ajunge în mâinile rivalului sau
Serghei Koroliov () [Corola-website/Science/314467_a_315796]
-
Era nevoie de o parașută mare pentru că nava să ajungă la sol în siguranță. Rezultatul a fost o rachetă de pe care s-au înlăturat toate accesoriile la care se putea renunța, pentru că aceasta să fie cât mai ușoară. Chiar și echipajul a urmat o cură de slăbire. Capsula urma să fie lansată în spațiu cu o greutate cât mai apropiată de maximul admis de puterea rachetei, în consecință, aceasta consumă aproape tot combustibilul la atingerea vitezei orbitale. Rachetă a fost testată
Serghei Koroliov () [Corola-website/Science/314467_a_315796]
-
o cură de slăbire. Capsula urma să fie lansată în spațiu cu o greutate cât mai apropiată de maximul admis de puterea rachetei, în consecință, aceasta consumă aproape tot combustibilul la atingerea vitezei orbitale. Rachetă a fost testată odată fără echipaj, iar pe 12 octombrie 1964 un echipaj de 3 oameni a fost lansat în spațiu, pe o orbită circumterestra. Această a realizat 16 ocoluri în jurul Pământului. Navă a fost proiectată pentru o aterizare lină, motiv pentru care a fost eliminat
Serghei Koroliov () [Corola-website/Science/314467_a_315796]
-
fie lansată în spațiu cu o greutate cât mai apropiată de maximul admis de puterea rachetei, în consecință, aceasta consumă aproape tot combustibilul la atingerea vitezei orbitale. Rachetă a fost testată odată fără echipaj, iar pe 12 octombrie 1964 un echipaj de 3 oameni a fost lansat în spațiu, pe o orbită circumterestra. Această a realizat 16 ocoluri în jurul Pământului. Navă a fost proiectată pentru o aterizare lină, motiv pentru care a fost eliminat sistemul ejector. Mai mult, nu avea nici
Serghei Koroliov () [Corola-website/Science/314467_a_315796]
-
a proiectat uriașă rachetă N-1. De asemenea a lucrat la planurile navei Soyuz, precum și la navele Luna, care au aterizat ușor și sigur pe satelitul natural al Terei. A lucrat și la punerea la punct a unor misiuni fără echipaj pe Marte și Venus. Dar, pe neașteptate, a murit fără să-și fi terminat operele începute. Cel putin nu pe cele din urmă. Pe 30 decembrie 1960 Koroliov a suferit primul infarct miocardic. În timpul convalescentei medicii i-au descoperit și
Serghei Koroliov () [Corola-website/Science/314467_a_315796]
-
Helene”. La 30 ianuarie 1945 submarinul sovietic S-13, comandat de Aleksandr Marinesko, a atacat și scufundat prin torpilare liderul gigant al flotei germane "Wilhelm Gustloff", pe care se aflau 10582 oameni: 918 cursanți ai divizionului 2 de instruire al echipajelor de submarine, 173 de membri ai echipajului, 373 de femei din componența grupării navale auxiliare, 162 militari răniți și 8956 refugiați (majoritatea bătrâni, femei și copii). "Wilhelm Gustloff" naviga fără nave de escortă (contratorpilorul TF-19, care o însoțise inițial, s-
Aleksandr Marinesko () [Corola-website/Science/318397_a_319726]
-
S-13, comandat de Aleksandr Marinesko, a atacat și scufundat prin torpilare liderul gigant al flotei germane "Wilhelm Gustloff", pe care se aflau 10582 oameni: 918 cursanți ai divizionului 2 de instruire al echipajelor de submarine, 173 de membri ai echipajului, 373 de femei din componența grupării navale auxiliare, 162 militari răniți și 8956 refugiați (majoritatea bătrâni, femei și copii). "Wilhelm Gustloff" naviga fără nave de escortă (contratorpilorul TF-19, care o însoțise inițial, s-a întors în port după ce a suferit
Aleksandr Marinesko () [Corola-website/Science/318397_a_319726]
-
nu erau construite ca neve de război, fiind echipate doar cu tunuri ușoare deservite de marinari civili. Flota elenă lupta împotriva unei flote otomane, care se bucura de anumite avantaje. Astfel, navele erau construite ca vase de lupte, deservite de echipaje de marinari militari, se bucurau de sprijinul întregului aparat de stat otoman. În plus, flota otomană era condusă în mod unitar de Kaptan Pasha. Flota otomană era compusă din 23 de corăbii de linie dotate cu 80 de tunuri și
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
asemenea, au fost folosite și atacurile convenționale, în timpul cărora căpitani precum Andreas Miaoulis, Nikolis Apostolis, Iakovos Tombazis sau Antonios Kriezis au obținut succese notabile. Primele victorii ale flotei elene împotriva împotriva otomanilor la Patras și Spetses a crescut enorm încrederea echipajelor corăbiilor grecești și a contribuit mult la succesul insurecției din Peloponez. După ceva vreme, în condițiile în care grecii se implicaseră în lupte intestine, sultanul a cerut ajutorul unui dintre cei mai puternici vasali ai săi, Muhammad al Egiptului. Datorită
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
au intrat în Golful Navarino atât ca să se adăpostească de furtună, cât și pentru a împiedica ieșirea în larg a flotei turco-egiptene. Un ofițer de legătură britanic, trimis în misiune să ceară retragerea corăbiilor incendiare egiptene a fost împușcat mortal. Echipajul fregatei la bordul căreia se afla ofițerul britanic împușcat a răspuns cu focuri de muschetă. Egiptenii au răspuns lansând o ghiulea împotriva vasului amiral francez, „Sirene”, iar francezii au deschis la rândul lor focul. Bătălia s-a încheiat cu o
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
a încheiat cu o victorie completă a aliaților europeni și cu anihilarea flotei egipteano-turce. Doar 14 corăbii turco-egiptene dintre cele 89 care au luat parte la luptă s-au mai întors în portul Alexandria. Aproximativ 8.000 de membrii ai echipajelor lor au pierit în luptă. Aliații nu au pierdut nicio navă în luptă și au avut doar 181 morți dintre militarii îmbarcați. Poarta a cerut compensații pentru corăbiile pierdute, dar europenii au refuzat să plătească, motivând că turcii au acționat
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
drept rezultat interceptarea țintei, fiind un succes. Un alt test reușit a avut loc pe nava JDS Kirishima pe 28 octombrie 2010. Racheta țintă a fost lansată de către Centrul de Lansare a Rachetelor din Kauai al Forțelor Navale ale Statelor Unite. Echipajul navei Kirishima, acționând în largul coastelor insulei Kauai, a detectat și a urmărit ținta înainte de a lansa o rachetă SM-3 Block IA. Pe 3 iulie 2010, Polonia și Statele Unite ale Americii au semnat un acord privind apărarea antirachetă. În virtutea acestuia
RIM-161 Standard Missile 3 () [Corola-website/Science/318458_a_319787]
-
mortal de pe drumul de la Popești. Apostolescu anunță că se va arunca cu mașina în prăpastie și-l roagă pe ofițerul de miliție să tragă concluzia că a fost vorba de un accident și nu de o sinucidere. Petria ordonă tuturor echipajelor de miliție să oprească cu orice preț mașina medicului. Sinuciderea sa este împiedicată, iar lt. Sultana Mihăilescu îi aduce la cunoștință că a trecut cu mașina peste un manechin și nu peste un om. Petria dispune o confruntare între artificierii
Viraj periculos () [Corola-website/Science/320457_a_321786]
-
să merite". Bătălia portavioanelor din anul 1942, în special cea de la Midway, au produs pierderi irecuperabile Marinei Imperiale Japoneze (IJNAS), astfel încât nu a mai putut aduna vreodată o flotă la fel de puternică și cu un de număr suficient de avioane cu echipaje la fel de bine antrenate și experimentate. Planificatorii japonezi au previzionat un război rapid și, în consecință, erau slab pregătiți cu soluții viabile privind înlocuirea navelor, piloților și marinarilor; la Midway, japonezii au pierdut atâția piloți într-o singură zi cât au
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
Ki-51 Brigăzii a 6-a Aeriene) s-a izbit deliberat în arborele trinchet al crucișătorului greu HMAS Australia. Atacul a ucis 30 (inclusiv căpitanul Emile Dechaineux) și rănit 64 (inclusiv pe comandorul John Collins, comandantul trupelor australiene) de membri ai echipajului. Această acțiune se pretinde a fi primul atac "kamikaze" îndreptat asupra unei nave Aliate în istoria oficială de război a Royal Australian Navy și reiterată de alte surse, deși Grupul de Atac Special nu și-a început operațiunile decât patru
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
cu piloții de pe portavioane. Acest plan prevedea patrularea aeriană în regim continuu deasupra și în jurul flotelor Aliate dar programul Marinei Militare a Statelor Unite de pregătire a piloților de pe avioanele de vânătoare fusese redus astfel ca flotele nu dispuneau de suficiente echipaje pentru a contracara mai eficient amenințările "kamikaze". Un element final al strategiei îl constituia "măturarea" intensivă a aerodromurilor japoneze din proximitate folosindu-se bombe cu explozie întârziată asupra pistelor pentru a face reparațiile mai dificile. Către finalul anului 1944, Flota
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]