24,388 matches
-
camping, 45 restaurante și 15 cafenele, baruri și braserii. Cnetrul stațiunii dispune de o importantă zonă comercială cu aproximativ 200 de magazine. Societatea Spa Monopole este exploatantul unic al apelor minerale din localitate, îmbuteliind și comercializând apele extrase din trei izvoare. în 2004, Spa Monopole angaja 576 persoane și producea aproximativ 500 milioane de litrii de băuturi având o cifră de afaceri de peste 255 milioane Euro. Cazinoul din Spa este moștenitorul celui mai vechi cazinou din lume, fondat în 1763. Cazinoul
Spa () [Corola-website/Science/298510_a_299839]
-
o serie de cartiere foarte diferite: Istoria Ixelles-ului este legată de Abația La Cambre () situată la marginea unei păduri ce avea să devină actualul parc Bois de la Cambe. Abația a fost fondată de o călugăriță benedictină în 1196 în apropierea izvorului râului Maelbeek. În perioada medievală teritoriul a cunoscut o serie de devastări datorită conflictelor dintre Maximilian de Austria și Ludovic al XI-lea al Franței în 1478 și în perioada reformei în 1585. Treptat așezarea se dezvoltă devenind un sat
Ixelles () [Corola-website/Science/298508_a_299837]
-
Nord-Est de satul Villers-devant-Orval, la un kilometru la Nord de frontiera franceză, la intrarea unei enclave a Belgiei în teritoriul francez. Este mărginită la Vest de Drumul Național 88 care leagă Florenville și Athus (Aubange). Pârâul "La Mouline", alimentat de izvoarele din Orval, trece (o mare parte din parcurs subteran) prin situl abației, unindu-se cu alte două, la ieșirea de pe domeniu, pentru a forma un râu, denumit Marche, înainte de a intra în Villers-devant-Orval. Abația se situează în proximitatea imediată a
Abația Orval () [Corola-website/Science/298509_a_299838]
-
că ea variază în funcție de documentele consultate. În schimb, cele mai multe surse afirmă că el ar fi venit pe lume la Ankhtowe, o suburbie a orașului Memphis. Tatăl său era un anume Kanofer, de profesie arhitect, iar mama sa se numea Khreduonkh. Izvoarele antice menționează de asemenea o soție, pe nume Ronfrenofert. După câte se pare, Imhotep a trăit până la o vârstă înaintată, murind abia în vremea regelui Huni, care a domnit între anii 2599 - 2575 i.Hr. Deși avea un rang înalt, Imhotep
Imhotep () [Corola-website/Science/298534_a_299863]
-
social. Fără a nega progresul social, el sesizează laturile lui negative și atrage atenția asupra lor în mod special. Caracterul contradictoriu al progresului se observă cel mai bine în cea de-a treia etapa a istoriei - etapa apariției proprietății private. Izvorul inegalității, opinează filozoful, este proprietatea privata. Ea nu exista în „stare naturală” și de aceea nu este justificată de legea naturală: „Primul om care, împrejmuind un teren, s-a încumetat sa spună: «acesta este al meu» și care a găsit
Discurs asupra originii și fundamentelor inegalității dintre oameni () [Corola-website/Science/306985_a_308314]
-
(persană: daria=lac, apă în perioada antică: Oxus) este un râu din Asia centrală cu o lungime de 1.414 km. Fluviul ia naștere la granița dintre Afganistan și Tadjikistan prin unirea (confluența) râurilor Pjandsh (cu izvoarele în Pamir și Hindukush având 1.125 km lungime) și Wahsh (izvorește din munții Altai din sudul Kirghistanului cu 524 km lungime). După formare cursul apei face pe o porțiune scurtă graniță naturală între Afganistan, Uzbekistan și Turkmenistan, după care
Amudaria () [Corola-website/Science/307037_a_308366]
-
îndrumat de Konrad Haebler (1857-1946). În această perioadă, Karadja a realizat "Lista incunabulelor de pe teritoriul României", completată după întoarcerea în țară, alcătuind "Inventarul incunabulelor păstrate în România" (343 pagini) . A publicat lucrări privind istoria veche a României, utilizând în parte izvoare inedite rezultate ale cercetărilor sale: "Cele mai vechi izvoare tipărite ale istoriei Românilor", lucrare în limba germană , relatând între altele despre luptele lui Ștefan cel Mare , și o mică lucrare geografică editată în 1490 de așa-numitul „Ptolemeu german”, Georg
Constantin Karadja () [Corola-website/Science/307114_a_308443]
-
a realizat "Lista incunabulelor de pe teritoriul României", completată după întoarcerea în țară, alcătuind "Inventarul incunabulelor păstrate în România" (343 pagini) . A publicat lucrări privind istoria veche a României, utilizând în parte izvoare inedite rezultate ale cercetărilor sale: "Cele mai vechi izvoare tipărite ale istoriei Românilor", lucrare în limba germană , relatând între altele despre luptele lui Ștefan cel Mare , și o mică lucrare geografică editată în 1490 de așa-numitul „Ptolemeu german”, Georg Stuchs din Nürnberg, din care existau doar două exemplare
Constantin Karadja () [Corola-website/Science/307114_a_308443]
-
Fundulea a creat soiurile: "Fundulea 29" (1979), "Fundulea 133" și "Flamura 80" (1984), "Fundulea 4" (1987), "Flamura 85" (1989), "Rapid" (1992), "Dropia" (1993), "Ardeal" (1998), "Boema" (2000), "Crina" (2001), "Delabrad" și "Dor" (2002), "Faur" (2004), "Glosa" și "Gruia" (2005) și "Izvor" (2008). Toate aceste soiuri au înregistrat un succes deplin în utilizarea pe suprafețele arabile ale României, unele fiind utilizate și în alte țări ca: Turcia, Ungaria, Canada. N. Săulescu este și coordonator științific al revistei "Romanian Agricultural Research", singura revistă
Nicolae N. Săulescu () [Corola-website/Science/307128_a_308457]
-
care este folosită în ultima fază a secreției firului de mătase. Ultima lucrare științifică a profesorului D. Călugăreanu a avut ca obiect studiul acțiunii luminii asupra planariei. A experimentat la Statiunea Zoologica Sinaia, pe exemplare de "Planaria gonocephala", capturate în izvoarele din regiunea Sinaia. Aceste animale sunt foarte sensibile la lumină (chiar și la 0,01 lux). În condiții de iluminare continuă timp de mai multe luni, el a observat că excitabilitatea, metabolismul și viteza de regenerare cresc. Lucrarea a apărut
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
de la Afumați. A fost printre colaboratori la tratatele "Istoria României" (vol. II-III), "Istoria dreptului românesc" (vol. I), la volumul "Politica externă a României. Dicționar cronologic" și la dicționarul "Instituții feudale în Țarile Române". Totodată s-a îngrijit de editarea unor izvoare istorice, ca și de reeditarea unor opere precum "Descrierea Moldovei" și "Istoria ieroglifică", de Dimitrie Cantemir și "Istoria românilor din Dacia Traiană", de A. D. Xenopol. În perioada 18 ianuarie - 28 iunie 1990 a îndeplinit funcția de ministru al cultelor în
Nicolae Stoicescu () [Corola-website/Science/307166_a_308495]
-
în drept la Sorbona cu teza: " Le fondement du phénomène juridique. Quelques réflections sur leș principles logiques de la connaisance juridique". Din vastă să opera concretizata în peste 144 de titluri amintim: "Teoria generală a dreptului (Enciclopedia Juridică)" 1930; "Drept rațional, izvoare și drept pozitiv" 1934; "Precis de filosofie juridică" 1941. Semnificativă pentru personalitatea lui din perspectiva filosofiei dreptului sunt aprecierile lui Giorgio del Vecchio care în contextul prezentării scurte dar dense a preocupării privind filosofia dreptului în România, scrie despre Mircea
Mircea Djuvara () [Corola-website/Science/307185_a_308514]
-
bună inițiere în studiile speciale ale istoriei. Dintre profesorii de la facultatea de drept, cel care a avut o influență nemijlocit legată de viitoarea colecție de documente maramureșene a fost Gustav Wenzel. Era unul dintre cei mai prolifici editori directori ai izvoarelor diplomatice și narative privind istoria Ungariei medievale. De altfel, între lucrările sale este de menționat opul de documente maramureșene publicate în rezumat, apărut în anul 1857. În 1866, ultimul an de studii al lui Ioan Mihályi, Wenzel a fost numit
Ioan Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/307210_a_308539]
-
și studentul său, prezența în manuscrisul lucrării lui Wenzel, "„Analecta historica comitatum Maramarus concernentis”", a unui număr de documente copiate pentru el de Ioan Mihályi. Ca student, acesta trebuie că atrăsese atenția profesorului prin pasiunea pe care o manifesta cu privire la izvoarele istorice ale locurile sale de obârșie. Lucrarea reprezintă o colecție ordonată și adnotată de material documentar despre Țara Maramureșului istoric, care se încadrează în direcția general europeană a vremii, pe urmele școlii germane inițiate de J. L. Grimm. Lucrare a
Ioan Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/307210_a_308539]
-
Petrovici. Ediție îngrijită, studiu introductiv și note de G. Mihăilă, București, 1968; B. P. Hasdeu, "Cuvente den bătrâni", t. I-III, Ediție îngrijită, studiu introductiv și note de G. Mihăilă, București, 1983-1984; "Mihail Moxa, Cronica universală". Ediție critică, însoțită de izvoare, studiu introductiv, note și indici de G. Mihăilă, București, 1989; P. P. Panaitescu, "Catalogul manuscriselor slavo-române și slave din Biblioteca Academiei Române", vol. III. Ediție îngrijită de Dalila-Lucia Aramă și revizuită de G. Mihăilă. Cu o prefață de Gabriel Ștrempel. București
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
Bogdan al III-lea cel Orb (1504 - 1517). Conform aceluiași, narațiunea despre eroii eponimi ai românilor a fost scrisă, în forma păstrată până astăzi, în Maramureș, probabil între 1390 și 1410, fiind ea însăși rezultatul unei documentări asidue din diverse izvoare întreprinse de cărturarul anonim. Acesta ar putea fi, crede istoricul, unul dintre monahi mănăstirii din Peri, ctitoria fraților Drag și Balc (1391) înălțată la rang de stavropighie de către Patriarhia constantinopolitană. O. Pecican crede că la originile legendei culte se află
Roman și Vlahata () [Corola-website/Science/307217_a_308546]
-
au viețuit incredibil de mult și au guvernat într-o perioadă îndelungată de pace. Celor Trei Auguști li se atribuie diferite identități în diferitele texte istorice chineze: astfel în "Analele marelui istoric" din Sima Qian se spune că au fost: Izvoarele "Yundou shu" și "Yuanming bao" îi identifică astfel: Fuxi și Nüwa sunt zeul și zeița, soțul și soția, cărora le este atribuită descendența omenirii după un potop nimicitor, iar Shennong ar fi inventat agricultura și ar fi fost primul care
Trei Auguști și Cinci Suverani () [Corola-website/Science/307299_a_308628]
-
bao" îi identifică astfel: Fuxi și Nüwa sunt zeul și zeița, soțul și soția, cărora le este atribuită descendența omenirii după un potop nimicitor, iar Shennong ar fi inventat agricultura și ar fi fost primul care a folosit plantele medicinale. Izvoarele "Shangshu dazhuan" și "Baihu tongyi" substituie pe Nüwa cu Suiren, inventatorul focului. Izvorul "Diwang shiji" substituie pe Nüwa cu Împăratul Galbăn, strămoșul totem (presupus) al întregului popor Han. Și aceștia ca și primii trei Auguști, sunt personaje legendare: regi-înțelepți și
Trei Auguști și Cinci Suverani () [Corola-website/Science/307299_a_308628]
-
soția, cărora le este atribuită descendența omenirii după un potop nimicitor, iar Shennong ar fi inventat agricultura și ar fi fost primul care a folosit plantele medicinale. Izvoarele "Shangshu dazhuan" și "Baihu tongyi" substituie pe Nüwa cu Suiren, inventatorul focului. Izvorul "Diwang shiji" substituie pe Nüwa cu Împăratul Galbăn, strămoșul totem (presupus) al întregului popor Han. Și aceștia ca și primii trei Auguști, sunt personaje legendare: regi-înțelepți și, din punct de vedere moral, perfecți. Conform "Analelor Marelui Istoric" acești împărați au
Trei Auguști și Cinci Suverani () [Corola-website/Science/307299_a_308628]
-
și de către urmașii săi la domnie. După 1829 va apărea un nou medalion, corespunzător județului Brăila, iar după 1845 va dispărea medalionul județului Săcuieni, odată cu districtul respectiv. Iată reprezentările județelor, așa cum se regăsesc pe sigiliul din 1782: Cel mai vechi izvor cunoscut cu privire la stemele ținuturilor moldovenești datează din perioada 1806 - 1812 și reprezintă sigiliul Divanului Cnejiei Moldovei. Acesta avea dispuse în jurul stemei țării, similar pecetei valahe a lui Nicolae Caragea, medalioane cu stemele ținuturilor moldovenești. Lipseau cele din Bucovina (cedată în
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
într-o prima versiune a lucrării, în locul tânărului din prim-plan apărea o femeie făcând baie. Acest fapt i-a determinat pe unii cercetători să atribuie lucrarea genului peisagistic. Există însă și studii iconografice care interpretează tematica lucrării cu ajutorul unor izvoare literare; astfel, în scenă este văzută despărțirea lui Paris de nimfa Oinona, ilustrarea visului lui Poliphilio, Dionis alături de Semele și Io, Zeus alături de Io ori legendă ermetica a nașterii lui Moise. Un cercetător precum Edgar Wind interpretează tema mult mai
Giorgione () [Corola-website/Science/307327_a_308656]
-
Mantegna, Rafael și Michelangelo, Văsari consideră în 1550 că artistul și-a fermecat atât contemporanii cât și urmașii. Admirația pentru Giorgione a persistat și a devenit o sursă a controverselor dintre istoricii de artă. Deoarece cercetarea dispune de foarte puține izvoare cu privire la viață artistului și doar de patru tablouri care îi pot fi atribuite acestuia cu certitudine, a apărut la începutul secolului al XX-lea o dispută între cercetătorii care tind să includă în corpul operei sale, bazându-se pe criterii
Giorgione () [Corola-website/Science/307327_a_308656]
-
al unui unchi (organist). După moartea tatălui în 1847 se stabilește la Paris unde studiază la "Conservator". a intrat de timpuriu în contact cu scena muzicală franceză, căreia îi va dedica întreaga viață. Prima sa compoziție de balet "La source" ("Izvorul"), îi va aduce primul mare succes. În anul 1870 urmează Coppélia - baletul său cel mai popular - apoi Sylvia (în 1876). Cu opera „Le Roi l'a dit” (1873) cunoaște succes la Opéra-Comique din Paris, iar în 1881 opera Lakmé (prezentată
Léo Delibes () [Corola-website/Science/307351_a_308680]
-
sulf de către ozon sau peroxid de hidrogen. În ploaia acidă, acidul sulfuric trece sub formă diluată (sulfat de hidrogen sau ioni de sulfat) și ajunge pe pământ. De asemenea, există o cantitate mică de acid sulfuric liber și în unele izvoare vulcanice numite solfatare. Spre deosebire de acidul sulfuric în sine, sărurile sale, sulfații, sunt foarte răspândiți în natură. Există multe minerale care sunt sulfați ca și compoziție, iar printre cele mai cunoscute sunt: gipsul (CaSO · 2HO), baritina (BaSO) , calcantitul (CuSO · 5HO) și
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
Eftimiu din București în stil neobizantin, cu motive obișnuite în bisericile românești din epoca brâncovenească. Biserica a fost sfințită la 2 octombrie 1932 de episcopul Cosma Petrovici (1921-1947) cu hramul "Adormirea Maicii Domnului". Biserica de la demisol se sfințește cu hramul „Izvorul Tămăduirii și s-a folosit ca biserică de iarnă pâmă la 1954. La câțiva pași de biserică se află casa călugăriței Paisia, în curtea căreia a fost amplasată o troiță pe locul bisericii edificate în 1910, cu sfânta masă protejată
Mănăstirea Celic-Dere () [Corola-website/Science/308518_a_309847]