23,741 matches
-
și bine reprezentată de mamifere, păsări, pești, reptile, și amfibieni (unele aflate pe lista roșie a IUCN), cu specii de: cerb ("Cervus elaphus L."),căprioară ("Capreolus capreolus"), lup ("Canis lupus"), mistreț ("Sus scrofa"), vulpe ("Vulpes vulpes crucigera"), râs ("Lynx"), pisică sălbatică ("Felis silvestris"), jder ("Martes martes"), cocoș de mesteacăn ("„Lyrurus tetrix"), găinușa de alun ("Tetrastes bonasia"), corb ("Corvus corax"), pițigoi moțat ("Parus cristatus"), aușel ("Regulus regulus"), mierlă de apă ("Cinclus cinclus"), ciocănitoare neagră ("Dryocopus martinus"), ciocănitoare de munte ("Picoides tridactylus"), pițigoi
Ineu - Lala () [Corola-website/Science/311375_a_312704]
-
și regiune de munte cu vegetație subalpină. Are din punct de vedere geologic structura unei regiuni frământate bogată în fosile, fiind situat la locul de tangență a două plăci continentale. Parcul oferă adăpost la ca. 80 % din animalele și păsările sălbatice din Papua, ca și la unele grupări etnice locale de indigeni ( Asmat, Nduga, Amungme (Damal), Nakai (Asmat Keenok), Sempan, West Dani și Kamoro). In anul 1999 sub presiunea internațională a organizațiilor de protecție a naturii este declarat de președintele Indoneziei
Parcul Național Lorentz () [Corola-website/Science/311394_a_312723]
-
Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), zadă ("Larix"), tisă ("Taxus baccata"). Specii de foioase cu arboret de: gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), tei ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), castan sălbatic ("Aesculus hippocastanum"), ulm ("Ulmus glabra"), arțar ("Acer platanoides"), jugastru ("Acer campestre"), mesteacăn ("Betula pendula"), cireș ("Prunus avium"), plop tremurător ("Populus tremula"), arin de munte ("Alnus viridis"), arin negru ("Alnus glutinosa"), salcie albă ("Salix alba"), salcie căprească ("Salix caprea"). La nivelul
Parcul Național Munții Rodnei () [Corola-website/Science/311373_a_312702]
-
unele protejate prin lege și aflate pe lista roșie a IUCN) de mamifere, păsări, pești, reptile și amfibieni. Animale ocrotite: capră neagră ("Rupicapra rupicapra"), marmotă ("Marmota marmota"), ursul carpatin ("Ursus arctos"), vidra de râu ("Lutra lutra"), râsul ("Lynx lynx"), pisică sălbatică ("Felis silvestris"), jder de copac ("Martes martes"), jder de piatră ("Martes foina"), nevăstuică ("Mustela nivalis") vulpe roșcată ("Vulpes vulpes"), căprioară ("Capreolud capreolus"), cerb ("Cervus elaphus"), mistreț ("Sus scrofa"), veveriță ("Sciurus vulgaris"), șoarecele de Tatra ("Microtus tatricus"), șoarecele săritor de pădure
Parcul Național Munții Rodnei () [Corola-website/Science/311373_a_312702]
-
urechi de șoarece ("Myotis blythii"), liliacul comun ("Myotis myotis"). În arealul parcului se află mai multe specii avifaunistice (de migrație și pasaj) enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/CE din 30 noiembrie 2009 (privind conservarea păsărilor sălbatice); printre care: acvila de stâncă ("Aquila chrysaetos"), potârniche de tundră ("Aegolius funereus"), ieruncă ("Tetrastes bonasia"), caprimulg ("Caprimulgus europaeus"), ploier de munte ("Charadrius morinellus"), barză neagră ("Ciconia nigra"), ciocănitoare cu spate alb ("Dendrocopos leucotos"), ciocănitoarea neagră ("Dryocopus martius"), ciocănitoare de munte
Parcul Național Munții Rodnei () [Corola-website/Science/311373_a_312702]
-
de a primi în proprietate întreaga pădure: După preluarea pădurii de la Ministerul Domeniilor, primăria a trecut la mărirea grădinii publice și la transformarea acesteia într-un parc mare. În 1890, au fost aduse trei statui în parc, "Leu și porc sălbatic", "Leu și căprioară" și "Călăreț atacat de leu". În 1897, a fost construit Restaurantul Crâng, într-un stil arhitectural inspirat de casele țărănești din regiunea Chiojdului. În același timp, lângă restaurant a fost amenajat lacul, cu o singură insulă în
Parcul Crâng () [Corola-website/Science/311423_a_312752]
-
ul (denumire științifică "aria veșca"), numit popular "agrange", "buruiana de fragi", "căpșuni de pădure", "fragi de pădure", "frăguța sălbatică", "frunză", "vărăguțe" și "fragi-de-câmp", este o plantă perena din genul "Fragaria", familia Rosaceae, care are fructe comestibile. Specie cu un areal mare de răspândire, cuprinzând Europa, Nordul Africii, America de Nord și de Sud. Plantă mezotermofită, helio-sciadofită eutrofa care crește îndeosebi în
Frag () [Corola-website/Science/311461_a_312790]
-
păduri de "Pinus sylvestris", păduri de amestec (fag și carpen), lunci aluvionare cu "Alnus glutinosa", tufărișuri de mesteacăn și alun, pajiști și pășuni cu graminee. Acestea adăpostesc o gamă variată de floră spontană (arbori, arbuști, ierburi și flori) și fauna sălbatică (mamifere, păsări, reptile, amfibieni și insecte) specifică nordului Apusenilor. Vegetația întâlnită este eterogena, de la făgete și gorunete până la pajiști și plantații de conifere (pin). Pădurile ce acoperă o importanță suprafață a măgurii au în componență arbori cu specii de: fag
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
mai mare parte din plante cu specii mediteranene, daco-balcanice, pontice sau panonice; dintre care unele protejate la nivel european prin "Directivă C.E." 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică). Printre speciile de plantele semnalate în arealul Măgurii Priei se află: laptele cucului ("Euphorbya amygdaloides"), osul iepurelui ("Ononis spinosa"), pătlagina ("Plantago major"), clopoțel ("Campanula serrata"), plămânărica ("Pulmonaria officinalis"), vinarița ("Asperula odorata"), sănișoara ("Sanicula europaea"), pâștița ("Anemone nemerosa"), frag ("Fragaria veșca
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
ale câinilor, incluzând faptul că este foarte protector cu colegii săi și savurează orice mâncare pe care poate pune mana.Cea mai evidentă conexiune cu câinii este prezentă constantă a câinelui sau ninja, Akamaru.Kiba îi este de o loialitate sălbatică lui Akamaru, fiind ostil ideii de al abandona și ar fi gata să se pună în situații periculoase pentru siguranța lui Akamaru. În schimbul devotamentului lui Kiba, Akamaru lupta cu el în bătălii;el își folosește simțurile sale dezvoltate în avantajul
Lista personajelor din Naruto () [Corola-website/Science/312363_a_313692]
-
i-au confundat pe belgieni cu francezii și au tras. Williams notează: „Apoi a avut loc unul din acele tragice incidente ale războiului, în care oamenii mor din cauza erorii prietenilor. Văzând olandezii în albastru (husari) și verde (dragoni ușori) galopând sălbatic către intersecție și auzindu-i țipând în franceză, scoțienii din Regimentele 92 și 42 Highland de-a lungul drumului Namur i-au confundat cu francezii și li s-a ordonat să deschidă focul asupra lor. Mulți cai în special au
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
Podișul Sotturilor, mare parte din Meseta marocana și Tunisia de Sud), cu precipitații între 200 și 350 mm anual. Este caracteristică formațiunea de maquis, alcătuită din tufișuri sempervirescente, greu de străbătut de 1,5-3 m înălțime, în care apar: măslinul sălbatic (Cistus solvifolium), mirtul (Myrtus communis), leandrul (Nerium oleander), laurul nobil sau dafinul ("Laurus nobilis"), rodiul ("Punica granatum"), drobița ("Genista"), si pe alocuri palmierul pitic ("Chamaerops humilis"). În funcție de masivitatea reliefului, care determină modificarea pe verticală a condițiilor climaterice și edafice, se
Vegetație mediteraneană () [Corola-website/Science/312406_a_313735]
-
aruncate lor de papa, Cesare și "domina Lucretia sorore sua", scrie Burcardo. Al doilea episod are loc în 11 noiembrie 1501, când de la o fereastră Alexandru al VI-lea și Lucreția asistă ""cum magno riso et delectatione"" la o scenă sălbatică de montă între două iepe și patru armăsari. Bucardo ne povestește doar aceste episoade izolate unde participă și Lucreția și dacă ar fi fost și altele în mod cert le-ar fi povestit. Pentru acest motiv, cum cele două episoade
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
mare Conte de Munster și acordând pentru ceilalți copii titluri de marchiz. În ciuda acestui lucru, copiii lui au fost mari oportuniști, presa scriind "obrăznicia și lăcomia FitzJordans este neasemuită". Relația dintre William și fiii săi "a fost punctată de certuri sălbatice și cel puțin pentru rege, dureroase" legate de bani și onoruri. Pe de altă parte, fiicele lui s-au dovedit un ornament la curtea sa. William nu avea încredere în străini, în particular în orice francez, lucru recunoscut de el
William al IV-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/312922_a_314251]
-
calcea, brusturul, rogozul, pipirigul, „izma-broaștii”, gingașa „nu-mă-uita”, asociate sau nu cu feriga. În fânețele din preajma pădurii, predomină „ierburile” (gramineele), cum sunt: timoftica, meișorul, păiușul „tremuricea” (Briza media) și „păru porcului”. Dintre plantele cu flori se cuvin a fi amintite: trifoiul sălbatic, „lipitoarea” ("Viscaria vulgaria"), „sunzuenele”, scăunelele numite și „scaonu popii” ("Dianthus carthusianorum"), sulfina, chimul, ochiul boului, pojarnița, sunătoarea, arnica, păpădia, clopoțeii și bujorii. Prin ogoare și miriști cresc: iarba roșie, trei frați pătați, traista ciobanului, urda vacii, rocoina, rapița sălbatica, neghina
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
trifoiul sălbatic, „lipitoarea” ("Viscaria vulgaria"), „sunzuenele”, scăunelele numite și „scaonu popii” ("Dianthus carthusianorum"), sulfina, chimul, ochiul boului, pojarnița, sunătoarea, arnica, păpădia, clopoțeii și bujorii. Prin ogoare și miriști cresc: iarba roșie, trei frați pătați, traista ciobanului, urda vacii, rocoina, rapița sălbatica, neghina, cicoarea, cocoșeii, știrul, loboda, „purecii” (turița), pălămida, volbura, mohorul, costreiul, pirul, ceapa ciorii, laptele câinelui, susaiul, „iarba scumpă” (colilia) și cânechioara. Specifice pentru lunca Oltului sunt: macul, iarba lui tati ("Pulmonaria augustifolia"), codâia, lintița, inărița, crinul de baltă (stânjenelul
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
stupii și poamele de prin ogrăzi. Îl urmeaza cerbul carpatin, căpriorul, lupul, râsul și mistrețul, acesta din urmă dijmuind și el toamna lanurile de porumb și culturile de cartofi. Destul de frecvent se întâlnește jderul și veverița cât și, uneori, pisica sălbatică. În zona colinară, ba chiar și în lunca Oltului, își fac veacul, „iezănea”(bursucul), iepurele, vulpea,nevăstuica, „helciu”(hermelina) și dihorul. Prin cotloanele săpate în țărmuirea Oltului, tot mai rar se vede vidra. Din fauna mărunta amintim: ariciul, „sobolul” (cârtița
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
poate atinge o lungime de 35 m. Frunzele alternează, sunt lobate palmat și au o lungime și lărgime de 5-20 cm. Fructul este o bacă, boabele respective dezvoltându-se într-un ciorchine cunoscut sub numele de "strugure". Boabele, la specia sălbatică, au un diametru de circa 6 mm, iar când se coc dobândesc o culoare purpurie închis spre negru; la speciile cultivate, de regulă, boabele sunt mult mai mari, de până la 30 mm lungime și pot avea diverse culoari: albe, alb-gălbui
Viță de vie () [Corola-website/Science/309618_a_310947]
-
6 mm, iar când se coc dobândesc o culoare purpurie închis spre negru; la speciile cultivate, de regulă, boabele sunt mult mai mari, de până la 30 mm lungime și pot avea diverse culoari: albe, alb-gălbui, alb-verzui, roșii sau purpurii. Specia sălbatică crește de obicei în păduri umede și pe malurile apelor curgătoare. Strugurele sălbatic este deseori clasificat ca "V. vinifera", subsp. "silvestris" (în unele clasificări considerat "Vitis silvestris"), cu "V. vinifera", subsp. "vinifera" restricționată la formele cultivate. Vița-de-vie cultivată are flori
Viță de vie () [Corola-website/Science/309618_a_310947]
-
la speciile cultivate, de regulă, boabele sunt mult mai mari, de până la 30 mm lungime și pot avea diverse culoari: albe, alb-gălbui, alb-verzui, roșii sau purpurii. Specia sălbatică crește de obicei în păduri umede și pe malurile apelor curgătoare. Strugurele sălbatic este deseori clasificat ca "V. vinifera", subsp. "silvestris" (în unele clasificări considerat "Vitis silvestris"), cu "V. vinifera", subsp. "vinifera" restricționată la formele cultivate. Vița-de-vie cultivată are flori hermafrodite, dar subsp. "silvestris" este dioecică (are flori masculine și feminine pe plante
Viță de vie () [Corola-website/Science/309618_a_310947]
-
considerat "Vitis silvestris"), cu "V. vinifera", subsp. "vinifera" restricționată la formele cultivate. Vița-de-vie cultivată are flori hermafrodite, dar subsp. "silvestris" este dioecică (are flori masculine și feminine pe plante separate) și pentru ca fructul să se dezvolte este necesară polenizarea. Strugurii sălbatici au fost recoltați de cultivatori și fermierii timpurii. De mii de ani, fructul este cules atât pentru proprietățile sale medicinale, cât și pentru cele nutriționale, istoria lui fiind strâns legată de cea a vinului. Schimbări în conformația sâmburilor (mai mici
Viță de vie () [Corola-website/Science/309618_a_310947]
-
timpurii. De mii de ani, fructul este cules atât pentru proprietățile sale medicinale, cât și pentru cele nutriționale, istoria lui fiind strâns legată de cea a vinului. Schimbări în conformația sâmburilor (mai mici la formele cultivate) și distribuții ale semințelor sălbatice cultivatorilor, au avut loc între cca 3500-3000 î. Hr., în sud-vestul Asiei sau în sudul Transcaucaziei (Armenia și Georgia). Cultivarea strugurilor s-a răspândit și în alte părți ale lumii, în perioada preistorică sau în antichitate. Strugurii au fost transportați în
Viță de vie () [Corola-website/Science/309618_a_310947]
-
ca întreg cât și sub formă de vin. Cultivarea "Vitis viniferei", ca și producția vinului, au început în China în timpul dinastiei Han, în secolul al II-lea î.Hr., odată cu importarea speciei din Ta-Yuan. Totuși, după alți autori, vița de vie sălbatică, crescută la munte ca "Vitis thunbergii", a fost folosită pentru producerea vinului înainte de secolul al II-lea î.Hr. Seva viței de vie a fost folosită de vindecătorii tradiționali europeni pentru tratarea bolilor de piele și de ochi. Alte utilizări includ
Viță de vie () [Corola-website/Science/309618_a_310947]
-
sale vrednice de băgat în seamă, la zalele calului și la toate celelalte podoabe strălucitoatre (căci se întâmpla să fie poleite cu aur) și crezură că e împăratul; ei alergară din toate părțile cu armele și-l sfârtecară în chip sălbatic cu săbiile și securile, apoi îi înălțară capul într-un vărf de lance și-l fixară de-asupra turnurilor (e vorba de turnurile cetății Durostor-n.n), bătându-și joc de romani, zicând că le-au măcelărit împăratul ca pe o
Ioan I Tzimiskes () [Corola-website/Science/309633_a_310962]
-
ul ("Ficus carica") este un arbore mic sau un arbust din familia Moraceae, una din numeroasele specii ale genului "Ficus". Originar din Asia sud-occidentală, crește sub formă sălbatică și în zona Mării Mediterane. De mărime mică (4 m înălțime) și puțin pretențios la calitățile terenului, creșterea lui este lentă. Frunzele sunt căzătoare, de 12-25 cm lungime și 10-18 cm lățime, foarte lobulate, formate din 3-5 lobi, scoarța este
Smochin () [Corola-website/Science/309653_a_310982]