22,890 matches
-
2.c. Hepatomegalia din tumorile benigne este în general izolată, nedureroasă, crește foarte lent, suprafața ficatului este neregulată, de consistență variabilă și rămâne mobilă cu mișcările respiratorii. 2.d. Hepatomegalia din chistul hidatic: izolată, variabilă ca dimensiuni, nedureroasă, suprafață netedă, senzație de elasticitate la palpare. 2.e. Hepatomegalia din abcesul hepatic: moderată sau voluminoasă, frecvent localizată la lobul drept, foarte dureroasă și asociată cu stare septică. 3. Hepatomegalia de stază 3.a. Hepatomegalia din staza biliară este variabilă ca dimensiuni, nedureroasă
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
se instalează acut se poate identifica un factor precipitant: hemoragie digestivă superioară, consum de alcool, infecții sau tromboză de venă portă. Simptomele variază în funcție de cantitatea de ascită și rapiditatea instalării; cele mai comune acuze legate de ascită sunt dureri abdominale, senzație de tensiune sau dispnee. Examenul clinic evidențiază prezența lichidului de ascită doar când este în cantitate de peste 1l. Se pot pune în evidență: mărirea de volum a abdomenului cu aspect de batracian sau 257 CIROZE HEPATICE obuz, micșorarea distanței dintre
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
mare, "hidrocolecist" se realizează prin obstrucția completă sau incompletă a cisticului. Uneori calculul permite intrarea bilei în colecist, dar împiedică ieșirea acesteia, ceea ce are drept consecință mărirea de volum a veziculei biliare, realizând "hidropsul vezicular". Subiectiv, hidropsul vezicular determină o senzație de greutate în hipocondrul drept, colici biliare mai puțin intense, și semne de vecinătate. La palpare în hipocondrul drept se constată o veziculă mărită în volum, lipită de fața anterioară a ficatului. III. Pancreatita acută biliară este o consecință a
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
prin diferite legi impuse oamenilor, vrem să arătăm că toți suntem egali, toți avem dreptul la aceleași servicii. Oamenii consumă astăzi droguri mai mult ca oricând. De ce consumă oamenii droguri? Răspunsul pare a fi simplu... ei doresc să simtă alte senzații decât de obicei. Este greșit să spui și să faci "încerc doar o dată de curiozitate". Dacă încerci o dată vei dori și a doua oară și astfel vei ajunge fără să-ți dai seama la dependență. Drogurile sunt principala armă a
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Petrea Diana Valentina, Popa Luminiţa Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1973]
-
formă de pudră cristalină, de culoare albă.Dacă este sub forma lichidă se poate injecta. Are un efect rapid asupra organismului, efect ce durează până la 20 de minute. Ecstasy se prezintă sub formă de tablete sau capsule. Pentru unii, produce senzații placute,senzații de fericire și armonie. Acest drog afectează în primul rând creierul.Marihuana este un amestec verde, maro sau gri din frunzele, tulpinile, semințele și florile uscate ale cânepei. Toate tipurile de marihuana au efect halucinogen, perturbând funcțiile creierului
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Petrea Diana Valentina, Popa Luminiţa Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1973]
-
pudră cristalină, de culoare albă.Dacă este sub forma lichidă se poate injecta. Are un efect rapid asupra organismului, efect ce durează până la 20 de minute. Ecstasy se prezintă sub formă de tablete sau capsule. Pentru unii, produce senzații placute,senzații de fericire și armonie. Acest drog afectează în primul rând creierul.Marihuana este un amestec verde, maro sau gri din frunzele, tulpinile, semințele și florile uscate ale cânepei. Toate tipurile de marihuana au efect halucinogen, perturbând funcțiile creierului. Consumul unor
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Petrea Diana Valentina, Popa Luminiţa Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1973]
-
poate însemna asta, aici, pe Bahlui și pe Dâmbovița, unde influența franceză despre care vorbea odinioară un ilustru înaintaș, a lăsat tipare recognoscibile și în larghețea piețelor ieșene populate cu palate occidentalizante de la sfârșitul sec. al XIX-lea, și în senzația de déja-vu din zona Arcului de Triumf de pe Dâmbovița. "Le Petit Paris" rămâne însă o formă mimetică, pe când eseurile Simonei Modreanu creează o altă dimen siune francofonă, ad usum delphini și pentru adulmecătorii de esen țe fine. Regăsești în paginile
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
-l arate colegelor ei de clasă și "dacă o întreabă de ce are un ghiozdan de tablă albă, ea le va răspunde, cum ai învățat-o tu, că e așa fiindcă cuvintele nu ar trebui să existe. " (SL) Cu Popescu, avem senzația că un cuvînt este o construcție mentală dispensabilă, așa cum spațiul francofon este o construcție mentală a Franței, așa cum orientalismul a fost inventat în Occident. Și totuși e dependent și fascinat de verb, ca orice alt scriitor, și aspiră, în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Dar cartea nu a dispărut, pentru că un roman nu se citește pe ecran. Bun, sunt unii care o fac, îndeosebi pentru textele scurte, dar în marea lor majoritate, oamenii, de indiferent ce vîrstă, preferă încă să trăiască întreg complexul de senzații, de la cele fizice atingerea filelor, mirosul cărții, plăcerea estetică trezită de organizarea vizuală și pînă la pătrunderea în fabulă, căci romanul pretinde să-i creezi niște condiții, are nevoie de un spațiu al lui, de o ambianță specială, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
acuze brutale: romane de gară, scriitură facilă, neverosimil, redundant etc. Nu-ți trebuie mai mult de două-trei ore ca să citești un text de Amélie Nothomb, dar îți trebuie mult mai multe ca să te eliberezi (evident, dacă o dorești) de o senzație stranie, fluidă și persistentă, aceea că ai întredeschis "camera obscură", ca în Barbă Albastră, cea în care nu ai voie să pătrunzi și în care ești împins de la spate să o faci, suportînd apoi, potrivit propriei constituții și disponibi lități
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
să scriu despre el nu-l prea cunoșteam. De fapt, la sfîrșitul fiecărei cărți, nu știu mai multe despre el decît cititorii mei, astfel încît rămîne mereu proaspăt pentru mine, îi descopăr mereu noi aspecte, noi fațete. Și am avut senzația, atunci cînd a apărut acest personaj, că era suficient de mare și puternic pentru a duce pe umeri toate romanele pe care le-am scris în continuare. Cu timpul, s-a dezvoltat acest personaj solitar, depresiv, dar care resimte multă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
perfecțiune stilistică cu care ne-au obișnuit acești scriitori inactuali. Iată cîteva pasaje din discuția lor : Le Nouvel Observateur Prin urmare, nu vă cunoșteați? Patrick Modiano Fizic, nu, dar literar, da. Mi-a plăcut Echenoz de la prima sa carte. Aveam senzația unei fraternități evidente. Din generația noastră, el e cel pe care îl prefer... Cărțile sale limpezi mă hipnotizează. Suntem foarte departe de Noul Roman, ne aflăm mai degrabă în suprareal. Mă face să mă gîndesc la Hermann Hesse, Limbour, Dhôtel
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nu vă deranjez. P. Modiano Îmi amintesc și eu, și nu am îndrăznit să vă răspund de teamă să nu vă plictisesc. Pot să vă mărturisesc astăzi că dacă aș fi răspuns scrisorii dvs., v-aș fi spus că aveam senzația tulburătoare că mă adresez geamănului meu... Asta îmi amintește de istorisirea unui prieten care se afla într-o zi într-o cafenea, unde îl studia pe un bărbat care semăna foarte mult cu el. S-a apropiat, au discutat și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și atunci am simțit dorința de a construi o ficțiune pură pornind de la acea masă de informații. P. Modiano Există atîtea elipse în 14, stilul e atît de muzical, de concentrat, iar finalurile de capitole atît de misterioase, încît ai senzația că citești un roman de 650 de pagini ce virtuozitate! J. Echenoz Aș putea spune același lucru despre L'Herbe des nuits. În romanul dvs., ca de altfel în toate cărțile dvs., ceea ce mă izbește cel mai tare sunt variațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
iubiți la fel de mult capitala ca autorul Bulevardelor de centură. J. Echenoz Mi-am petrecut copilăria în Sud, la Orange, unde m-am născut, apoi la Marsilia, Rodez, Aix-en-Provence. Cînd am ajuns la Paris, la 22 de ani, am avut imediat senzația extrem de puternică cum că acest oraș fabrică o inifinitate de motorașe de ficțiune, că produce imaginar cu nemiluita. Mutîndu-mă la Paris, mă instalam în romanesc. Mă plimb în continuare foarte mult. Mi-a plăcut să descopăr, în L'Herbe des
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de cel care visase să ajungă un scriitor marcant și care se trezește din nou în micul său Fiat 500, alături de o nouă dulcinee, Barbara, care îl interesează la fel de puțin ca toate cele ce o precedaseră, tot mai sufocat de senzația blocării într-un mecanism repetitiv, ucigător. Primele rînduri conțin în germene esența romanului. Apoi, cititorul pătrunde în cercuri concentrice în această lume întunecată a frustrărilor, obsesiilor și neîmplinirilor care, însă, rămîne profund umană. Odată ce s-a debarasat de cadavrul stînjenitor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în loc să reacționeze unitar, acesta apare ca scindat, el însuși locatar precar al unei contradicții fără sfîrșit: N-am coincis niciodată decît cu intervalul care mă separă de ființe și de lucruri, decît cu vidul ce se deschide în mijlocul fiecăreia din senzațiile mele; cum să nu mă mir atunci dacă mă văd subscriind la orice, asumîndu-mi propriile afirmații, raliindu-mă la rătăcirile, ba chiar și la convingerile mele? (Demiurgul cel rău) În felul acesta, eul devine loc de manifestare a negativității universale
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
decis să se suprime, obligîndu-i pe utilizatori să-și reinițializeze calculatoarele, explicit-ul este uluitor: "A fost singura consecință a morții Minei Kemper, cea adevărată, cea care nu există."... Cioran pare să-i răspundă în ecou: "Sunt distinct de toate senzațiile mele. Nu reușesc să înțeleg cum anume. Nu ajung să înțeleg nici cine le trăiește. Și, de altfel, cine e persoana de la începutul celor trei propoziții?" (MA) Dacă principalele forme de construcții identitare rămîn relativ stabile în teorie, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
din inima sa și parusia imposibilă, mai treacă-meargă, dar ca propriul discurs să îl trădeze și să nu-l facă să coincidă decît cu intervalul este o condamnare la dislocare și ruină a unității interioare. [Eu] sunt distinct de toate senzațiile mele. [Eu] nu reușesc să înțeleg cum anume. [Eu] nu reușesc nici măcar să înțeleg cine le trăiește. Și de altfel, cine e acest eu de la începutul celor trei propoziții ? (AA) Omul acesta ars de viu, "omul streașinilor", cum singur se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Giambattista Marino (ale cărui Canzone dei baci le imită în Baciurile sale), Gabriello Chiabrera, Claude-Joseph Dorat, Évariste Parny, Jacques Delille, Gentil-Bernard au ecouri numeroase în lirica lui galantă, manieristă ca și modelele sale, dispusă să sacrifice adevărul sentimentului sau vigoarea senzațiilor convenției idilice, pastorale, grației minore, tonalității tânjitoare, jocurilor de artificii ale unor concetti. E o poezie plină de „suspin”, dar și de voluptate a „chinului”, de laudă a plăcerilor, întemeiată pe morala lui carpe diem, în care „jurări, nădejdi, dulci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
în Călătoria sau în Despărțirea (Cântec românesc), gingășia unor imagini din Zâna de plăcut, La espresia fisionomiei unei fetițe, Măsura gurei. Față de discursivitatea din La Amor sau din Iubirea-n veci, pline de generalități plate, invocarea gesturilor, notația neatenuată a senzației aduc o sevă lirică mai bogată în Minutul îndumnezeit: „Acum suflet iau/ Acum al vieții beau/Nespus ceresc nectar;/ Când rodii c-un miros/Sfânt, dulce, prea frumos/ În buze mi-l dau dar”. În Hartomandia ghicitul în cărți devine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
gândim la Peirce care spunea că ideea este de fapt un “semn interior” și la ipoteza limbajului gândirii. Prin urmare, limbajul contribuie, astfel, la construirea gândirii, dar, mai ales, servește ca mediu de obiectivare a acestor conținuturi psihice. Pe traseul senzații -> percepții -> reprezentări -> concepte, judecăți, raționamente -> cuvinte, enunțuri, discurs, individul uman încearcă să cunoască lumea și să o fixeze într o formă lingvistică, spre exemplu textul. Dar individul uman nu are experiența lumii, nu cunoaște lumea doar printr-un raport direct
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
de straturi semantice care își induc reciproc semnificații în cadrul unei circularități de tip hermeneutic. Coborârea în transparența straturilor palimpsestului este un vertij, o cădere în Maelströmul lui Edgar Poe, acolo unde sensurile explodează în progresie geometrică, dând cititorului neprevenit o senzație de fascinație și angoasă. Mai târziu, într-un articol din 1990, autorul, în acord cu gândirea poststructuralistă, va numi acest tip de palimpsest unul „intertextual”, pentru a-l delimita de o specie de palimpsest cu mult mai dificilă, aceea „intratextuală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
și pentru a te domina. Poetul pare obsedat de primejdia dispersării lucrurilor, a propriei ființe, și se apără strângând legăturile, ale propriei făpturi, ca și cu ceilalți. Chiar un catren de calambur și subtilitate, cum este Peisaj vechi, transmite o senzație de tensiune. Autorul e din spița lui Sisif, făcând însă figură singulară: împinge îmbrăcat în redingotă bolovanul. Înainte de a pleca „la lucru”, și-o perie cu grijă, în răgazuri își tamponează fruntea cu batiste de mătase. Dar, prin aceasta, tragedia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288132_a_289461]
-
situează variațiuni narative pe motivul „a trăi înseamnă a înțelege” (prima treaptă spre „a spera”) și pe motivul confruntării cu amenințarea morții. Capacitatea de a povesti fluent întâmplări curente, de a sugera psihologia personajului printr-o replică, de a da senzația autenticității fac din aceste narațiuni care proiectează problemele sentimentale pe fond social lecturi agreabile pentru un public numeros. SCRIERI: Mihail Săulescu, București, 1970; Iubire de țară, București, 1974; Regăsire, București, 1975; La porțile lumii, București, 1977; La Porolissum, București, 1978
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287368_a_288697]