23,608 matches
-
casă, spre România și-mi aranjam bagajele, puțin îngrijorat de număr și greutate. Se făcuse de-acum de ora 12 noaptea și toți din cameră se culcaseră. Doar finlandezul stătea liniștit lângă patul său, îmbrăcat și așteptând răbdător: mi-a zâmbit - pentru prima oară am observat așa ceva la el! - mi-a luat cele mai grele genți și m-a ajutat până la mașină. Un lucru absolut firesc și simplu a reușit, în fine, să mi-l descopere pe fratele sahaja yoghin și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
remarcat din primele clipe la meditația colectivă; avea mereu același loc, nimeni nu i-l ocupa, i se recunoștea poziția vibratorie în colectivitate. Chiar de a doua zi, la meditația colectivă de dimineață, s-a apropiat de mine, mi-a zâmbit și s-a prezentat: - Peter, from Australia. M-a surprins plăcut inițiativa lui, ea venind în întâmpinarea pornirilor mele interioare: - Florin - i-am răspuns - from Romania. În engleza mea poticnită am schimbat primele impresii, i-am spus câte ceva despre Sahaja
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
joc al memoriei și al imaginației cinematografice a fiecăruia dintre voi. Vă amintiți, desigur, scena clasică de comedie spumoasă în care personajul principal moare într-un accident stupid și ajunge în rai, iar aici lumea are aripioare de înger, toți zâmbesc, plutesc și... sunt în culmea fericirii!... Așa eram toți cei prezenți în ashram (mai puțin aripioarele și... bineînțeles, partea cu accidentul!...): mersul ne era ușor de parcă pluteam, iar fețele ne erau destinse și înnobilate de zâmbete inocente. Nimic forțat, totul
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
dialectele din zona din care provin și sunt foarte puțini cei ce vorbesc limba engleză, doar cei școliți. Conducătorii de ricșă, muncitorii din ashram, oamenii simpli de pe stradă cu care încercasem un dialog simplu în engleza mea limitată - toți ridicau zâmbind din umeri, nu ne înțelegeam de fel. Deodată, am avut surpriza de a-l cunoaște pe acest indian care, sub simplitatea vânzătorului ambulant ascundea un spirit instruit, lucru ce pe mine m-a îndemnat la o mai profundă meditație asupra
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
țările din Golf, iar bietul Mihai-RĂzvan Ungureanu a fost trimis de BĂsescu, în prima lui vizită ca ministru de Externe, la Gaddafi. Și acum îl țin minte cum stătea pe marginea scaunului la Gaddafi, ca un băiat cuminte, și-i zâmbea. Deci toate acestea sunt mari ipocrizii. Nimic din orien‑ tarea externă nu se va schimba. Dar nu înseamnă că toți candidații noștri ar avea aceeași credibilitate externă. Nici vorbă ! Este evident că Iohannis, etnic german, s-ar bucura de trecere
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
în suflet ca să citească cu o clipă mai devreme verdictul. Dra Elena Hihoiu, logodnica lui Codreanu, s-a strecurat în primele rânduri și s-a lipit aproape de banca acuzaților în imediata apropiere a logodnicului ei. Îl privește cu înduioșare. Îi zâmbește și pare mulțumită de marea manifestație de simpatie ce se face. Deliberarea durează cinci minute. Clipele sunt solemne. O nerăbdare manifestată nervos domnește în sală. Nimeni nu mai stă la locul său. E nevoie să intervină dl. președinte care face
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
supus ultimelor indexări și reașezări ale pensiei de ... subzistență. A fost o revistă bună Satirul de care nu scăpau nici liberalii, nici țărăniștii, nici iorghiștii, nici averiscanii, dar nici bucovinenii locului. Și omul de pe stradă ori de la stat avea de ce zâmbi, măcar din când în când. * Satyrul s-a numit și gazeta săptămânală a lui B.P. Hașdeu, care a apărut în București între 6 februarie și 5 iunie 1866, iar redactorul ei, în nici un caz, nu poate fi suspectat de necunoaștere
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
înjgheb 30 de pagini despre religiile turco-mongolilor (!!), pentru o enciclopedie orientală (și de vulgarizare) condusă de G. Tucci 3. Toate astea mă plictisesc și mă demoralizează în cel mai înalt grad - dar am învățat să mă resemnez și chiar să zâmbesc dinaintea „terorilor” Istoriei (așteptând, bineînțeles, ca această majusculă să mă strivească într-o bună zi...). Am fost foarte fericit primind scrisoarea dvs., deși veștile pe care mi le-ați dat despre familia dvs. nu erau câtuși de puțin încurajatoare. Dar
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
notează: "Recitind, după o trecere de ani, ceea ce am scris, sîntem surprinși să constatăm schimbările ce s-au produs în felul nostru de a gîndi, cîte dintre certitudinile noastre au fost sfărîmate de timp; entuziasmele de odinioară ne fac să zîmbim cu oarecare melancolie, regretînd, poate, înțelepciunea sceptică strînsă în urma atîtor amare experiențe. Ne schimbă anii nu numai fizicește, ci și sufletește; adesea modificările produse în spiritul nostru sînt mai substanțiale decît cele produse în fizicul nostru". El se considera un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
trebuie să-mi fie milă, nu semnez". Atunci plecați. Și în fiecare noapte aceeași cerere, pînă cînd în 13 spre 14 octombrie, am spus: nu, același lucru. Zice: domnule protopop: de ce nu vreți să fiți bun român. Mai întîi am zîmbit puțin și am spus: "Eu vreau să fiu, nu știu ce îmi lipsește, pentru că nu a spus nimeni niciodată că nu sînt bun român, dumneavoastră îmi spuneți prima dată". Zice: să treceți la ortodocși ca să fiți bun român. Da? "Dar dumneavoastră ați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cu gura căscată la vederea ei. O căldură ciudată pe care nu o întâl- nise niciodată. — Dacă nici acum nu-i spui ceva, Cristi... — E, îi spun... Ne-a auzit șușotind întruna, d-aia s-a-ntors. — Da’ putea să nu-ți zâmbească, nu ? întreabă Mamutu’. — Cui, lui Cristi ? ! întreabă Pribeagu. — Păi, cui ? — Pot să jur că mie mi-a zâmbit. Da, da, știu, tocmai mie, arătarea ciufulită și aparent castrată. Toți izbucnesc într-un hohot de râs. — Nu, nu, că o-ntrebăm
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
acum nu-i spui ceva, Cristi... — E, îi spun... Ne-a auzit șușotind întruna, d-aia s-a-ntors. — Da’ putea să nu-ți zâmbească, nu ? întreabă Mamutu’. — Cui, lui Cristi ? ! întreabă Pribeagu. — Păi, cui ? — Pot să jur că mie mi-a zâmbit. Da, da, știu, tocmai mie, arătarea ciufulită și aparent castrată. Toți izbucnesc într-un hohot de râs. — Nu, nu, că o-ntrebăm, insistă Pribeagu. Asta-i curată nedreptate ! Dar când să se apropie, doi țigani o abordează pe dom- nișoară
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
atunci. Îl trage cu putere de mână pe Cristi și îl ia cu el până la frumoasa zeiță. — Domnișoară, stați ! Domnișoară ! Nu ne părăsiți încă. Și exact când trăsura oprește în dreptul ei, ea, în loc să urce grăbită, se întoarce spre cei doi, zâmbindu-le. Iar surâ- sul ei pare că luminează întreaga stradă întunecată. — Ha ! Domnișorule Cristian, e rândul tău, eu am întors-o din drum. Dar Cristi nimic. E înmărmurit de-a dreptul. Parcă i-ar fi tăiat cineva limba sau, mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Cristi tăceau mâlc, absorbiți de aburul miilor de stele care vegheau orașul. Pe ei nu-i interesa așa de tare lumea. În orice direcție s-ar fi dus, cerul rămânea la fel. S-au privit câteva secunde și și-au zâmbit, ca și cum numai ei doi ar fi știut niște taine ascunse ale vieții. Un zâmbet care n-avea nevoie de cuvinte, pentru că pornea dintr-un sentiment adânc ce nu putea fi rostit și pe care erau siguri că doar ei îl
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
emoțiile lui Cristi. Dar el încearcă să nu le bage în seamă. O privește pe domnișoara fără nume, care pentru prima dată de când a intrat la Răcaru se uită în sfârșit la el. Este ușor uimită și nerăbdătoare. Cristi îi zâmbește. — Ce cântăm ? întreabă pianistul. — Inimă pribeagă, îi șoptește Cristi. — Stolz să fie, îmi faceți semn când începem, da ? — Așa facem. — Hai, frumosule, cântă-ne ceva, nu sta acolo ca o piatră, se aude o voce tare din sală. — Hai, franțuzule
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și de a cânta la Operă. L-a susținut din greu pentru mutarea în marele oraș și intrarea la Conservator, chiar dacă sufletul ei a fost sfâșiat când Cristi a plecat de acasă. Nu i s-a arătat niciodată plângând, ci zâmbind, încărcându-l mereu cu un entuziasm și o determinare care puteau muta munții din loc. Și i-a spus atunci Cristi, înainte s-o îmbrățișeze și să plece la gară, că de nu va fi Opera, atunci calea învățăturii va
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
decât s-ar fi cuvenit și azi nu sunt în apele mele, iertare, vă rog. Mâine mă pun pe picioare. — Iertare, iertare, normal că iertare ! Un bărbat mai trebuie să-și încingă și ficatul, nu ? — Așa-i, domnule, așa-i, zâmbește. Un bărbat mai trebuie să iasă și cu prietenii, un bărbat, ca să nu-și iasă din mână, mai trebuie să cucerească și o madmoazelă, păi, nu, Cristian ? De ce n-aș înțelege ? Eh, te-ai distrat și tu o seară, ce
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
că fără să vrem am descoperit un diamant, care nu știu de ce zăcea până acum acoperit de praf, fără nicio noimă, fără să aibă habar de ce poate face cu adevă- rat. Ha, deja văd titlurile, amice... Omul care aduce tangoul... zâmbește Pribeagu. — Și în ce fel... Nu a trecut mult până când Cristi a ajuns să fie printre capetele de afiș ale Bucureștilor. Angajamentul de câteva seri de la Răcaru s-a transformat repede într-un contract frumușel, atunci când patronul a văzut că
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
potriveau de minune atmosferei cizelatului restaurant de la parterul clădirii La Fayette, lângă celebrele galerii franțuzești din Palatul Socec. — Dar stați, stați, stați, domnii mei ! Prieteni, colegi, nu de aceasta v-am chemat aici, să sărbătorim o simplă mutare de loc, zâmbește Cristi. Din nou o liniște nemaiîntâlnită se face în jur, amicilor săi nevenindu-le să creadă că ceva putea fi mai important decât mutarea sa în centru. — Numai dacă ai aflat secretul nemuririi ne mai poți minuna, amice, se ridică
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
unul, mai amețit, de la o masă de lângă ei. Era un tip solid, puțin mai gras chiar, cu o ceafă mare și niște fălci slinoase ca de porc, încruntat și iritat la culme de afișarea ostentativă a micuțului evreu. — Ne băgăm ? zâmbește Fernic către camarazii săi, având în ochi o strălucire ca a unui nebun. — Unde să te bagi, Ionele, te-ai țăcănit ? Mai bine lasă-l să plece, ce Dumnezeu a venit cu kipa aia pe cap într-un bar unde se
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și ultimele porți în casă. — Ia uite, ăsta e marț toată ziua, nu-ți mai ajunge-o linie, ai ? Dacă vine, eu ce să le fac, domnule Vasile, să nu le joc ? Da’ concertu’ ? — La fel de bine ca în orice zi, zâmbește mândru Cristi, făcând cu ochiul către noua sa cucerire. V-am pupat, mergem la somn ! La somn, copii ? Apăi să-l învelești bine pe domnul Vasile, îi spune bătrânul domnișoarei. Să nu care cumva să răcească și să-și înfunde
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de colonie pe față și își alegea mereu un costum de culoare închisă, care îi venea perfect, cu o cămașă albă, deschisă la primul nasture, asta dacă nu-și lua o cravată, își aranja batista în buzunarul de la piept și zâmbea apoi în oglinzile sale mari, urându-și o zi bună. Avea peste cinci oglinzi, de diferite forme și mărimi, ca să se poată zări cum arată din toate unghiurile, să nu fie ceva nelalocul lui. Aceleași în care repeta ore întregi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și să vă pun câteva întrebări. — Anume ? — Anume că, se frământă Eliade, n-am auzit niciodată de la dumneata, de exemplu, decât cântece de amor. Și-atât. Și am găsit că e un lucru curios. — Păi, eu numai dintr-acestea cânt, zâmbește mândru Cristi, amintindu-și de primele întâlniri cu Fernic de acum câțiva ani de la Răcaru. După primele repetiții, aproape că i-a interzis să cânte altceva decât tangouri și romanțe și să abordeze alte subiecte în afară de dragoste și femei. Pentru că
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
doar tu... Din ’32, ultimul an în care Pribeagu a mai semnat pe vreun disc de-al lui Cristian Vasile sau al altui cântăreț, au rămas întipărite bine în sufletele oamenilor ale sale Siboney, Jyra, Jyra sau De ce mi-ai zâmbit, Mona Lisa ?, un tango care atunci când a fost auzit prima dată se credea că va fi cel puțin la fel de iubit ca Zaza și va intra la fel de repede în istorie, însă timpul a arătat că pariurile n-au fost tocmai potrivite
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tango care atunci când a fost auzit prima dată se credea că va fi cel puțin la fel de iubit ca Zaza și va intra la fel de repede în istorie, însă timpul a arătat că pariurile n-au fost tocmai potrivite. De ce mi-ai zâmbit, Mona Lisa ? Și m-ai ispitit, Mona Lisa ? Surâsul tău vrăjește stelele și luna, Și pentru el m-aș duce sclav pe totdeauna. Singurul lucru pe care Cristi îl mai făcea pentru Pribeagu era să meargă la piesele lui, jucate
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]