3,598 matches
-
un capăt de scîndură iar aceasta se ridică brusc, ca o cumpănă de fîntînă. Eșafodajul dispăru, mistuind dedesubt pe interpreți. Pantomima distră de minune babele care, dezmorțite, șușoteau între ele: „Vezi, fa, Dumnezeu nu bate cu ciomagul!” Cum toți se îmbătaseră, nimănui nu-i mai păsa acum de noi. Ca doi copii nevinovați, am pornit-o peste cîmp cu Ieduț de-a dreptul către gară. Plin de mușuroaie, șesul era mlăștinos. Umflat de sloiuri, un pîrîu se revărsase pe deasupra. Tîrziu după
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Din nou, pe o pală de vînt, sosiră cu putere și mai mare. Mergînd de a hoarța prin noroi, un flăcău cu privirile buimace traversa șoseaua. Bucuros, unul din glasuri îl strigă: - Ce-i, Petrache, ai căzut? - Noah! - Te-ai îmbătat, măi!... Încă nu contenise ploaia cînd s-a lăsat întunericul. După ce a șters cu ziar funinginea de pe steclă, lelea Ghența mi-a adus lamba. Am început să scriu o epistolă. Abia apucasem s-o închei cînd, din ogradă, bubui un
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
respect; fiind salariatul familiei, el nu muncea: îi dirija pe ei la treabă. Din exemplele pe care de obicei la folosea Jugan, reieșea că cea mai mare bucată de putere îi revine lui Mitică Tanasă, fiindcă era bețiv. De cum se îmbăta, lui Mitică nu-i mai păsa de nimeni. Se așeza cu curul pe șine în gară și cînta: Calic e rău, Chiabur e greu; Da-i mai bine cum fac eu: Toată ziua beu și cînt Și sara mă culc
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Mă gândesc că m-am izbit prea din scurt de melancoliile mele plângăcioase și de singurătate. Și spunându-ți, dar mai ales scriindu-ți despre slăbiciunile mele de june chinuit de romantisme feciorelnice, Îți voi da prilej, atunci când ne vom Îmbăta prima oară după revedere, să râzi de mine și să-ți așterni o spoială de satisfacție cretină pe fața ta de maimuțoi Îmbătrânit În rele sterile. Așadar, ca să nu mă pierd În ocolișuri ce te-ar putea face să caști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai urât om din sat, iar de la băuturile lui nu murise nimeni. E adevărat că berea lui avea gust de pișat de măgăriță fecioară - cum zicea poetul Foiște - și, dacă nu turnai În ea ceva rachiu, n-aveai să te Îmbeți nicidecum, să scoți vorbe Înțelepte, dar mai ales frumoase, și să devii Îndrăzneț cu femeile. Unul dintre neajunsuri era că, atunci când Îți goleai și tu, ca omul, bășica, scoteai pe tulumbă clăbuci și spumă, iar dacă adia un pic vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
e altă poveste. Omul golea scurt sticluța și, Înveselit de această frumoasă Întâmplare, Își lua de unde le lăsase treburile prin curte ori, dacă Îl apuca așa, un sentiment de melancolie, Își turna niște țuică din damigeana lui, după care se Îmbăta și urmările le știți și voi, că părinții o iau pe arătură chiar dacă Tatapopii nu mai trece pe drum să le ofere cu țoiul Întâmplări frumoase. Era viclean ca un cotoi stricător. Știa foarte bine că mulți dintre copii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aproape În nesimțire de la băutură, cele două neveste Începură să care cele pregătite de ele, ca să se răzbune, dar să și facă o faptă bună, soldaților care, Întinși pe iarbă, beau vin pe inima goală, ascultau muzica tarafului și se Îmbătaseră la rându-le binișor. Pe o foaie de cort În jurul căreia așteptau cu nerăbdare hămesiții poposiră de-a valma toate bunătățile lumii: prepelițe și potârnichi fripte la foc mic, Înfășurate În feliuțe de slănină de porc; pâine albă coaptă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un somn greu. Dormi toată ziua. Spre seară, un plutonier veni să-l trezească. „Spală-te pe ochi, Cătănuță, că pleci În misiune, n-am ce-ți face. Nu e mare brânză. Porcii ăia de pe avionul de stropit s-au Îmbătat și n-au Înțepenit cum trebuie dopul de la cisternă. S-a scurs toată benzina În pământ și mâine n-au cu ce zbura, dobitocii. Te cobori În Baltă cu cisterna, o lași acolo și-o aduci pe a lor. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prăvălia de la capul satului, care nu avea firmă și-și schimba numele după cel al gestionarului? La Titi, La Olga, La Marioara... de acolo mi-am târguit cina. Mă opresc. Ai scăpat pe ziua de azi. Du-te și te Îmbată. * * * Astăzi vom Încerca să vedem cum a pornit cel mai vechi război din lume și cum a ajuns el până În zilele noastre. Când unii dintre voi veți fi mari, veți putea lua parte la Îngrozitoarele bătălii de pe granițele câmpurilor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cortului cu petrecerea -, dar și pentru teancuri de sute albastre, slobozeau În difuzoare cântece fără perdea. Lumea prinsese slăbiciunea șoferului, știa că-i place să se dea mare cu bogăția și puterea lui și-l stârnea, mai ales când se Îmbăta nițel, să le dea artiștilor bani ca să lucreze peste timpul stabilit și să zică și cântece porcoase. Nu se temea de nimeni. Unui primar din sat Îi zicea, față de alții: „Ce faci, bă, pulă cu urechi?”. Iar ăla nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
râdă de prostia câte unuia, dar Își lua repede seama și se Întorcea la Îndeletnicirea lui pe care o respecta ca pe un canon: să aibă grijă de omul care se purtase bine cu el. Iedul se ferise să se Îmbete ori măcar să bea. Acuma arăta, și el, ca un diavol la locul lui: blana și barba păreau pieptănate și căpătaseră luciri albastre; coarnele erau lustruite inel cu inel și unse cu ulei de nucă, coada, groasă la rădăcină precum cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
flăcăii de la noi se duc În fiecare an să se bată cu ăi din satul dinspre Răsărit - adică să se Înjure nițel, să-și Încrucișeze ciomegele și să se pună, după aia, pe chefuit cu vin nou. Câte unii se Îmbată, se Încaieră de-adevăratelea, ca să aibă după aia ce povesti un an Întreg. Când pleacă la Război, mulți cară după ei chivăre și platoșe sparte și Îndoite ca vai de mama lor, moștenite din vremuri vechi ori mai dincoace. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
barbă, căruia urma să-i trimită nu peste multă vreme stufoase scrisori ce n-aveau să-și găsească nicicând destinatarul, la primele pahare de vin Într-o cârciumă murdară, dintr-o mahala a marelui oraș, Înainte ca amândoi să se Îmbete cumplit și să se apuce să pună ordine În univers. „Domnule”, făcea viitorul Repetent, „bătrânul a fost monumental. Am dormit și-am stat cu rândul la coada din fața ambasadei trei zile și trei nopți. Se ținea drept, cu privirea ascuțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din Încurcătură. S-a Întâmplat, Într-un rând, că, fără știrea mea, un soldat a băut, Înainte de atac, și rația unui camarad rănit. Tot plutonul a scăpat fără vreo zgârietură măcar, În afară de tâmpitu’ ăla, Dumnezeu să-l odihnească, care se Îmbătase și Își săltase spinarea dintr-o groapă cu o palmă mai mult decât ar fi trebuit. Dacă n-ar fi băut În plus, reflexele lui l-ar fi ținut cu burta lipită de pământ”. Băieții mai aflaseră că, la intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe spate și, când le primeam, se făcea coadă la valiza mea soldățească de lemn. Ne promiseserăm unii altora c-o să ne nășim, eram convinși că urma să ne strângem cu toții În fiecare an, decenii multe la rând, ca să ne Îmbătăm și să ne povestim Întâmplări Înflorite din armată. N-a fost așa, dar nu asta mă apucasem să-ți spun. M-am suit Într-un tren aglomerat, plin de oameni care cărau În bagaje hălci de porc și bidoane cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ce pică sunt buzele tale, mireasă , miere și lapte e sub limba ta. /.../ Grădină Închisă e sora mea, mireasa, grădină Închisă, izvor pecetluit. /.../ Intrat-am În grădina mea, beut-am vinul mieu cu laptele mieu: mâncați, prieteni și beți și vă Îmbătați, fraților. Deschide-mi ușa, sora mea, iubita mea, porumbița mea, săvârșita mea, că s-au umplut capul mieu de roao și părul mieu de picături de noapte. /.../ Vino, frățiorul meu, să ieșim la țarină, să mânem În sate. Să mâncăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-mea, cu o zi Înainte de cununie, și o puneau să le coasă două-trei copci acolo ca să poată juca fericite Cămașa În noaptea nunții și ca să-l umple de fudulie pe dobitocul care-și Închipuia că avusese mireasă fecioară și se Îmbăta cu voioșie ca să vadă lumea că se arătase bărbat adevărat. Familiile fetelor nu aflau nimic ori, dacă se Întâmpla să le ajungă câte ceva la urechi, tăceau mâlc, ca să nu se facă de rușine. Toate ca toate, domnule, da’ eu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ci de Dracu, nu din lut, ci din scârnă. De atunci și până acum, a avut timp să-și Îngrijească mușchii zdrobiți și sfâșiați și promitea adversarilor o revanșă pe cinste. Galeria s-a pregătit cum se cuvine: s-a Îmbătat cu măsură, a ascuns În buruienile de pe marginea terenului lucioase măciuci, iar În buzunare agere șurubelnițe bine ascuțite, cu care să repare, la momentul potrivit, bucile neîmpăcaților dușmani. Arbitrul, sosit cu o seară Înainte de marea confruntare, a fost omenit cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sticlă de un litru cu vin alb, astupată cu un vârf de cocean și Înfășurată Într-o coală albastră care de obicei era folosită la Învelitul coperților caietelor. Ectoraș se amețise după primele două sau trei Înghițituri, iar apoi se Îmbătase de-a binelea și râdea Întruna, așezat turcește În țărâna măruntă ca un mălai și plină de capace albe de scoici și cochilii răsucite de melci. Vieru se Întreba, cântărindu-le și fărâmițându-le În palme, dacă vreun Urmaș al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Gulu - adunase de pe pielea gingașă a lui Ectoraș zeci de lipitori și le azvârlise Într-o găleată cu apă limpede, luată din altă știoalnă. Acasă urma să le pună Într-o oală, să toarne peste ele niște vin ca să le Îmbete și să le curețe mațele și apoi, tăvălite prin făină, avea să le arunce În untura Încinsă dintr-o tigaie care, după moartea prematură a lui Gululu, avea să fie folosită ca armă În luptele de gladiatori din fața frizeriei. Ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și să-l iertăm. Tu ești tot burlac? Noi pe-aicea ne-am cam Însurat și am Început să facem copii și să ne rotunjim burțile de oameni Împliniți și serioși. Ne strângem din când În când, rar, să ne Îmbătăm cu bere și să râdem de amintiri. Ne cam lipsește moaca ta de diliu furios care n-ar fi În stare să omoare o muscă măcar. Băieții abia așteaptă să te vadă și când au auzit că nici măcar Însurat nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-se Înșelați de mișcările dinăuntrul șubei de oaie. Când o deschiseră, sări de acolo, vioi, purcelul din neamul leneș și iubitor pe care Florea Cucu și-l târguise ca În fiecare an, după care, ca să-l ducă mai lesne, Îl Îmbătase și-l adormise dându-i să mănânce un codru de pâine Înmuiat În rachiu. În timp ce oamenii se opinteau să salte trupul mort și ghemuit În sanie, purcelul grohăia nehotărât și Întrebător și tremura din toate Încheieturile. Încercară În zadar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și să nu-i mai pună nicicând asemenea Întrebări: „Nu e treaba voastră!”. Nunta la care petreceau tuspatru se apropia de clipa În care mirele avea să-și ducă mireasa În odaie și să-i ia fetia. Băiețoiu se cam Îmbătase și le povestea celorlalți cum se Întâmplau lucrurile pe care ei nu le puteau vedea, dar pe care ea le putea foarte ușor bănui: „Acuma, nepoata lui nea Mitu e În odaie cu mireasa și o Învață, chipurile, cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
domnule! N-are rost să pui la inimă. Uite, și eu, de pildă, am fost de trei ori la Război, că m-am Însurat târziu și degeaba, iar de fiecare dată am făcut pe bucătarul și după aia m-am Îmbătat. Nu-i nici o nenorocire...”. Repetentu Înțelese că această autoumilire a maestrului reprezenta prețul plătit pentru chinurile pe care el, studentul restanțier, avea să le Îndure a doua zi, când urma să străbată hățișul birocratic ținând sub braț dosarul de profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
era așa cum s-ar fi cuvenit. Nimic din înfățișarea lui Mitsuhide nu sugera că se întorcea de la un banchet care sărbătorea victoria. Stăpânul său ar fi trebuit să călărească spre casă într-un mod triumfal, legănându-se elegant în șa, îmbătat împreună cu însoțitorii săi de sake-ul oferit în acea zi. Dar Mitsuhide mergea pe jos, părând abătut. Un vasal îi ducea de căpăstru calul, care mergea fără chef, în timp ce ajutoarele veneau în tăcere pe urma lor, cu aceeași stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]