3,716 matches
-
oameni - și nu numai pe ei - îi făcea să îmbătrânească, de pildă. Chiar și meșterul Biscornet s-a trezit într-o bună zi că îl cam lăsau puterile și că mișcările lui nu mai erau nici viguroase și nici precise. îmbătrânise și el, meșterul cel mare. Păcatul nu a fost iertat Într-una din nopți, după ce diavolul l-a chinuit mai mult ca în alte rânduri, Biscornet nu s-a mai ridicat din pat. înainte de a se pierde în neant, adică
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
Am plecat mai departe, trecând prin poienița unde în ceilalți ani, de fiecare dată când treceam cu bătrânul pe acolo, ne ieșeau în cale veverițele care ne furau nucile sau alunele din palmă. “Unde or fi acum? De când călugărul a îmbătrânit și nu mai trece atât de des prin poiană, ele și-or fi găsit alți prieteni. Uitecă și la ființele necuvântătoare este valabilă spusa că: ochii care nu se văd, se uită”... Iată-mă-s în portița dincolo de care stă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mai crede că sunteți „buricul Pământului”. Chiar dacă sunteți o personalitate, putred de bogat, cu un fizic de invidiat păstrați-vă smerenia (dar nu falsa smerenie). Fiți moderat și echilibrat în toate. Evitați extremele! Știți de ce unele celebrități și nu numai, îmbătrânesc frumos iar altele nu? are legătură și cu stilul lor de viață, dar în plus cele care au fost recunoscătoare lui Dumnezeu pentru ceea ce El le-a dat, pentru corpul frumos, pentru avere, aceste persoane au înțeles că totul vine
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
cu stilul lor de viață, dar în plus cele care au fost recunoscătoare lui Dumnezeu pentru ceea ce El le-a dat, pentru corpul frumos, pentru avere, aceste persoane au înțeles că totul vine de la Dumnezeu și ca atare deși au îmbătrânit arată (mai) frumos, au un corp armonios, iar alții nu, eventual au multe boli etc. De ce? Simplu: nerecunoștința se pedepsește. Mai ales în fața lui Dumnezeu. Amintiți-vă: vreți ceva mai mult de la Dumnezeu (în plan material sau în orice alt
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
de dans al morții pe tăișul iataganelor destinului, n-au fost consemnate de cronicari sau de istorici, spre a arăta urmaașilor prin ce arderi și come de infarct a trecut acest demn și frământat domn, în vremuri de nebănuite cumpene, îmbătrânind și uzându-se prematur. Totuși, când mai târziu frații Golești, aflați în străinătate, au relatat lui Alexandru Ioan Cuza, cu lux de amănunte, preripețiile principeluli Alexandru Dimitrie Ghica la Sultan, Cuza uimit, a înțeles apreciindu-pe pe curajosul domn ce-și
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93459]
-
a fost frică de grinda cea mare din podul casei, și a avut tot ce și-a dorit! Doar mie, cînd se apropie carnavalul, mi se umple gura de o spaimă nobilă, ca atunci cînd ai trece pe un pod Îmbătrînit de apă. Nu-i semăn tatei, lui nu i-a fost frică de apa cleioasă, de grinda cea mare, de podul casei... Ținînd-o pe mama de mînă ― la bine și la rău, după jurămînt ― a Înhățat bîrna, ca pe o
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
în chingile cerului, în fântâna văzduhului - în marea aceasta de milenii secată. - Acolo își caută puii, acolo în afunduri de mare...munte de gânduri cu veacurilen spate, el se afundă în chingile tainei”. El nu spune că oamenii pe ostrov îmbătrânesc și mor. Ar fi banal și nu ar mai fi poezie. El scrie că ei se înnobilează ca fluturii toamna, ca frunzele colorate în cădere pe băncile unde, pe sub ziarele necitite, ce zac pe sub brumele groase. Spre amurg se îndreaptă
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
În rest, nu știu ce să vă mai spun despre chipul meu, decât că aș vrea să fiu și eu alături de dumneavoastră, într-o cameră normală; înainte de orice altceva, m-aș bărbieri, n-aș mai sta cu barba asta nerasă care mă îmbătrînește, deși n-am decât patruzeci și unu de ani... Dar melancoliile nu sânt bune. "Profesore, atenție la porunca a șasea!" 2. Nu vreau să vă conving de nimic, domnilor, și de fapt nu vreau nici măcar să mă credeți. Pur și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
luciul unui lac. Restul, da, restul e tăcere. Orice am face. Concertele sânt ca și noi. Accidente ale tăcerii. O, dacă am putea să ne întoarcem de la jumătatea unui concert înapoi spre începutul lui! Dar nu se poate. Un cântec îmbătrînește în timpul cât îl cântăm. El începe tânăr, luminos, plin de încredere și de speranță. Se maturizează, continuă îngîndurat, apoi deodată îmbătrînește. Uneori îmbătrînește solemn, alteori îmbătrînește melancolic. Asta n-are importanță. Ceea ce contează e că se apropie de sfârșit și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
am putea să ne întoarcem de la jumătatea unui concert înapoi spre începutul lui! Dar nu se poate. Un cântec îmbătrînește în timpul cât îl cântăm. El începe tânăr, luminos, plin de încredere și de speranță. Se maturizează, continuă îngîndurat, apoi deodată îmbătrînește. Uneori îmbătrînește solemn, alteori îmbătrînește melancolic. Asta n-are importanță. Ceea ce contează e că se apropie de sfârșit și de moarte. O moarte somptuoasă nu e mai puțin moarte... Dacă am încerca să ne întoarcem... dar nu, nu se poate
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să ne întoarcem de la jumătatea unui concert înapoi spre începutul lui! Dar nu se poate. Un cântec îmbătrînește în timpul cât îl cântăm. El începe tânăr, luminos, plin de încredere și de speranță. Se maturizează, continuă îngîndurat, apoi deodată îmbătrînește. Uneori îmbătrînește solemn, alteori îmbătrînește melancolic. Asta n-are importanță. Ceea ce contează e că se apropie de sfârșit și de moarte. O moarte somptuoasă nu e mai puțin moarte... Dacă am încerca să ne întoarcem... dar nu, nu se poate. Nici să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de la jumătatea unui concert înapoi spre începutul lui! Dar nu se poate. Un cântec îmbătrînește în timpul cât îl cântăm. El începe tânăr, luminos, plin de încredere și de speranță. Se maturizează, continuă îngîndurat, apoi deodată îmbătrînește. Uneori îmbătrînește solemn, alteori îmbătrînește melancolic. Asta n-are importanță. Ceea ce contează e că se apropie de sfârșit și de moarte. O moarte somptuoasă nu e mai puțin moarte... Dacă am încerca să ne întoarcem... dar nu, nu se poate. Nici să ne oprim. Știți
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
că la o carte e mai ușor să-ți dai iluzia că poți să rămâi la aceeași pagină. Chiar dacă și asta e o iluzie. O minciună. Pentru că, dacă rămâi la aceeași pagină, de fapt citești mereu o pagină nouă pe măsură ce îmbătrînești... Dar cărțile sânt mai generoase cu iluziile noastre. Putem să le citim mai încet, să întîrziem, să amânăm, să revenim, să ne mințim, să uităm fatalitatea sfârșitului, în timp ce ascultând un concert e imposibil să faci asta. Iată de ce am renunțat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
-mă pe culme. Voi mă sărbătoriți, cărțile mele sânt citite de milioane de oameni, am 50 de ani și o femeie frumoasă care mă adoră. Toate acestea sânt azi, le simt și-s beat de ele. Dar mâine când voi îmbătrîni și pana mea neputincioasă va mucegai ce va fi ― mîine? Se vor ridica alții, mă veți uita și voi rămâne să mor singur, neștiut de nimeni. Câți oameni se pricep să dispară când trebuie? Adică atunci când sânt iubiți, stimați, în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
v-ar întoarce negreșit inimile înspre dumnezeii lor." De aceste neamuri s-a alipit Solomon, tîrît de iubire. 3. A avut de neveste șapte sute de crăiese împărățești și trei sute de țiitoare; și nevestele i-au abătut inima. 4. Cînd a îmbătrînit Solomon, nevestele i-au plecat inima spre alți dumnezei; și inima nu i-a fost în totul a Domnului, Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său David. 5. Solomon s-a dus după Astartea, zeița Sidonienilor, și după Milcom, urîciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
mulțumi cu foarte puțin. Acolo cea mai mică atențiune, o privire binevoitoare, o strângere de mână, dată nu în silă cu un singur deget fricos de mânjire la contactul plebeian, mă vor plăti de extrema nesocotire sub apăsarea căreia am îmbătrânit [...] Gândesc că Take, cum îl știu om bun, mă va pune la masa lui, bogată ori săracă, în cel din urmă loc din coadă, mă va pune însă la masă - între meseni.“ De ce nu are Sinaia un album somptuos, ori
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
șobolăneli prin care se coace dintotdeauna istoria. Revin. Nu vă dați seama ce uriașă deosebire e să copilărești printre câini de vânătoare, și nu cu bișoni cu fundulițe, pekinezi arțăgoși, caniși de canapea, tekeli posesivi ș.cl. De bună seamă că, îmbătrânind, am trecut la motani, infinit mai comozi. Însă acea legătură tainică, frisonantă, de totală fidelitate cavalerească, dintre ogari și vânător ține pur și simplu de mistică. Mă opresc. Sunt convins că Eugen Negrici vă poate mărturisi esențialul. Acestea fiind zise
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
că e timpul să urcăm în arborele genealogic. Bunicul după tata, Ilie Brumă împreună cu fratesău, Tache, veniseră din Perieni, județul Lăpușna. Se pare că fugiseră nu de fete, că erau bărbați frumoși și bine clădiți, dar refuzaseră ideea de a îmbătrâni în armata rusă. Ilie s-a însurat cu Maria, fiica preotului Ștefan Istrati și între cei patru copii unul s-a numit Iorgu, tatăl meu. Sa însurat cu Maria, fata lui Ion Mihai din Budălești și bine a făcut, pe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
pribegiei, mai exact al căutării unui rost. Și iată-mă angajat la Fabrica de cherestea “Raux et Lalu” la Cosmești. Câte 9 kilometri la dus și la întors, iarna cu felinarul pentru contra lupilor în brațe, credeam c-am să îmbătrânesc numărând pe metri, pe pași, pe talpă la talpă drumul. Dar n-a fost să fie așa. Nu știu ce mă îndeamnă într-o zi, atunci când am dus la contabilitate lemne de foc, să trag cu urechea la o dispută din care
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
fete și eu să vin la școala mixtă. De acord? Imposibil. Dacă află revizorul șef că mi-am spălat așa repede batistele de lacrimi, mă dă afară din învățământ! Nu v-ajunge doamnă o victorie? Lăsați-mă să încerc să îmbătrînesc frumos. Dar nu ai decât 18 ani! Exact. Dar răutatea celor din jur te pot face să te simți de 100. Și am plecat fără să spun bună ziua. De altfel ziua orice zi de întâlnire cu o astfel de femeie
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
a Athenei e neprihănită și pustie. Favoriții ei nu pot fi, așadar, decât cei care judecă exclusiv cu creierul. Ceilalți nu merităm decât o divină compasiune. N-avem o cerebralitate curată, inima ne trage înapoi. Vedem că viața trece, că îmbătrînim, că avem amintiri. Parcă prea multe amintiri! Se lungesc ca o noapte, în urma noastră. Și, probabil, zeița bănuiește că nu e nimic de făcut cu noi, că suntem incorigibili. Orice contact cu lumea se transformă pentru noi nu doar în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
asemenea dorințe, ne spune că frumosul păstor s-a trezit noapte de noapte pentru a o iubi pe Artemis cu care ar fi avut cincizeci de fete! Ceea ce naște două gânduri contradictorii. Dragostea e singura care nu (și nu ne) îmbătrînește. Dar cine a deschis ochii numai pentru a iubi? Ca să nu mai vorbesc de deruta în care te aruncă o scenă aflată în friza de la Olimpia unde Zeus însuși patronează o cursă de care trucată. Privești și te întrebi: oare
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
prozaice. În tinerețe, de pildă, nu mă sinchiseam de ținuta vestimentară. Puteam umbla îmbrăcat oricum. Puțin îmi păsa dacă nu mă bărbieream, la mare, trei zile. Puteam sfida orice normă. De abia acum îi înțeleg pe cei care zic că, îmbătrînind, trebuie să fii elegant și atent cum arăți. Pe un tânăr, neglijența îl face interesant. La un bătrân, e neplăcută. La fel se întîmplă, probabil, și pe alte planuri. Multă vreme, am fost convins că, pentru a fi mai puțin
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
comparații cu situația de la noi. Comunismul a produs peste tot cam același tip de mizerie, dar aici mizeria pare intrată mai adânc în ziduri, ca o igrasie istorică. "Timpul sovietic" și-a pus mai vizibil amprenta pe clădiri, le-a îmbătrînit, a standardizat cenușiul. Pietonii sunt prost îmbrăcați. Duc, ca la noi, sacoșe de plastic în mâini și au un aer tern, la fel ca străzile pe care umblă. Cotim pe un bulevard cu platani uriași. Aici, surpriză. Priveliștea se schimbă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Au vreme până la prânz. Am rămas aproape singur în "marele salon". Mai târziu, mă voi retrage, probabil, în cabină să citesc. "Strada" nu m-a interesat niciodată prea mult. Am preferat să trăiesc printre cărți. Dacă "a trăi" înseamnă să îmbătrînești preocupat nu de lumea "așa cum e", ci de cea care "ar putea fi". Sper să ajungem la timp la Pireu, pentru a lua de-acolo autobuzele spre Delfi. Dacă n-am ajunge la Delfi, aș fi nenorocit. În fond, am
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]