2,379 matches
-
plăcută.. fericirea ce o căutau în celălalt se întinsese și se întoarse în văluri asupra lor. Obosiți își reveniră, ea a început încet să-l mângâie duios. Întârzia voit, continuând să-și afle liniștea în repaus gradual. Își exterioriză sentimentele încântată și repeta toropită, - Iubitule! îi plăcea cum arată acum femeia aceasta cu ochii încărcați de dragoste, însă nu vru să se recunoască cucerit și își spuse nervos, - Nici nu distinge clar cine se află în fața ei, puteam fi oricare! Iar
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
banii, deși am vrea să mai rămânem... eu mă simt ca în ,,sânul lui Adam și mai ales al Evei,, cu atâta băutură, dar trebuie să plecăm, astea sunt posibilitățile noastre! Mimi, mă liniștește strângându-mă de mână, peste masă, încântată că vorbesc din inimă, Cine a spus că trebuie să plătiți numai voi? Eu am la ora actuală bani în exces și trebuie să fac o balanță între venituri și cheltuieli! Iar Giulia, că de aceea m-am îndrăgostit de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Shirley își puse cămașa de noapte. — Nu tot ce zboară se mănâncă, spuse Kenneth. Ea ieși din spatele capului său, cu trupul înfășurat în cămașă până la genunchi și spuse: — Acum poți să te întorci. El se întoarse și o privi. Părea încântat. — Mamă, ce provocatoare ești! Shirley își dădu părul spre spate, stingherită. Mâna mea se opri. Am întins mâna ca să apăs pe butonul de pauză, dar m-am răzgândit. Kenneth începu să se plimbe prin cameră și spuse, bravând: — Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că am fost bine. L-am întrebat dacă a observat că n-am răspuns la nici o întrebare și a zis că nu, nu și-a dat seama. Trebuie să le spun asta celor de la relații cu publicul: vor fi foarte încântați. Ne-au instruit intens în ultimele săptămâni și uite că se văd reztultatele. Am cronometrat interviul pe video aseară și am fost impresionat să descopăr că la numai 23 de secunde după ce am fost întrebat de Belgrano, vorbeam deja despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la un bătrân care o abordase pe Fiona când veneam la restaurant. Deși el o întrebase doar cât e ceasul, ea scosese imediat douăzeci de penny din portofel și îi vârâse în palmă. Bătrânul a părut mai degrabă surprins decât încântat și a trebuit să-i spun eu că era nouă fără un sfert - pentru care mi-a mulțumit în timp ce își continua drumul. Exact, spuse ea. Mi-e milă de oameni. Chiar și când ei n-au nevoie de mila ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai departe ieșind din stop-cadru... Kenneth spuse: — Nu tot ce zboară se mănâncă. Ea ieși din dosul capului său, cu corpul înfășurat în cămașa până la genunchi și spuse: — Acum poți să te-ntorci. El se întoarse și o privi. Părea încântat. — Mamă, ce provocatoare ești! Am închis televizorul. Kenneth și Shirley se micșorară până ce se transformară într-un punct luminos și m-am dus în bucătărie să-mi torn băutură. Acum de fiecare dată când intram acolo și-mi vedeam imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că n-or să-mi dea pace, așa că am coborât ca să văd dacă exista o explicație. Graham se uita la programul de știri locale la televizorul lui Joan. Am luat ziarul aruncat pe jos și m-am uitat la cronică, încântat să constat că era la loc de frunte, în partea de sus a paginii. — Nu văd ce e enigmatic aici, am spus, citind în gând primul paragraf și admirând nota discret sarcastică pe care reușisem s-o strecor într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
olandez sever și un neamț gălăgios. Mâncarea era franțuzească (condamnau toți cu vehemență bucătăria din orientul mijlociu); șampania era excepțională (Roederer Cristal ’77) și din belșug. Fiecare invitat beneficia de atențiile unei micuțe chelnerițe filipineze, care chicotea și se prefăcea încântată când o mână i se strecura pe sub minijupă sau sânii îi erau frământați grosolan în timp ce încerca să servească mâncarea. Pe chelnerița lui Graham o chema Lucila: din câte-și dădea seama, celorlalte nu li s-a cerut niciodată să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
poate glazurate? Adu cinci mere. — Și să drumul la muzică! strigă Louis după ea. Tare, tare de tot! Când se întoarse, Mark le puse pe toate chelnerițele să stea sprijinite de perete. — O, începe jocul! spuse Louis, bătând din palme încântat. Îmi place jocul ăsta Mark puse câte un măr pe creștetul fiecărei chelnărițe, apoi băgă mâna în sacou și scoase un revolver. Cine va fi primul? spuse el. Deși beți, ceilalți se dovediră a fi excelenți trăgători - cu excepția lui Louis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-i așa? — Mă numesc Michael, Michael Owen, răspunse el, și sunt scriitor. Printre lucrările mele neterminate este o istorie a familiei dumneavoastră, părți din care probabil ați citit. — A, domnul Owen! strigă Tabitha punând jos andrelele și bătând din palme încântată când auzi vestea. Mă întrebam dacă veți putea veni. Abia așteptam să vă cunosc. Desigur, v-am citit cartea - editorii mi-au trimis-o, după cum știți - și am citit-o cu mult interes. Trebuie să ne așezăm și să avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o să ajungem și la...prr...prr...prr... Sună telefonul. Motanul ciulește urechile dar nu-și schimbă dispoziția. ─ Nici eu n-am chef să răspund, zice Aurora. Telefonul sună în continuare. ─ Bine, bine, vin. Mămăligă e nemulțumit. Nici Aurora nu e încântată și își târăște dinadins picioarele pe coridorul întunecat. ─ Aurora, credeam că nu mai răspunzi! Mă uitam la programul despre cinteze, dragă. Hai că te-am rezolvat. ─ Serios? Da, mâine înainte de recepție vii pe la mine și-ți dau sabia. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
se îndreaptă spre el, săltând de pe un picior pe altul, ca în copilărie, alergând parcă fără efort, după o insectă zburătoare, și trăiește pentru o secundă iluzia că zboară, exact ca odinioară. Clara a rămas pe loc și-l privește încântată, profilat pe zare ca un uriaș executând un joc ciudat, venind de nu se știe unde pentru a intra în lumea ei, ca să rămână aici pentru totdeauna. Pentru că îl vede acum (presupune scriitorul P.H.Lippa) ca pe un fluture rotindu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
-i poți băga pe băieți la o distracție de asta. Careva o să fie rănit cu siguranță. — Dar cei care ne cară puștile? A, ei vin cu noi, e shauri-ul lor. Au semnat pentru treaba asta, pricepi? Da’ nu par prea Încântați, nu? — Nu vreau să merg după el, zise Macomber, fără să se gândească Înainte de a deschide gura. — Nici eu, spuse Wilson cu veselie. Da’ nu prea avem de ales. Apoi, cuprins parcă de o bănuială, Îi aruncă o privire rapidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și tu. Porniră toți trei spre locul unde zăcea cu capul În iarbă al doilea bivol, imens și negru, cu coarne puternice desfăcute larg. — E un trofeu remarcabil, spuse Wilson. Deschiderea coarnelor e de aproape un metru. Macomber Îl privea Încântat. — Arată groaznic, spuse Margot. Nu vreți să mergem la umbră? — Ba da, zise Wilson. Uite, Îi spuse lui Macomber arătând cu degetul, vezi tufișurile alea? — Da. — Acolo s-a dus. Băiatul mi-a spus că atunci când a căzut din mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
duci pe vas și să nu mai cobori azi. Pe urmă i-am zis turcului că băiatu’ a fost trimis la bord și va suporta consecințele cele mai severe. O, sigur că da, cele mai severe. Era de-a dreptul Încântat. Acum gata, eram cei mai buni prieteni. Cea mai urâtă treabă, spunea el, era cu femeile care umblă cu bebeluși morți În brațe. Țineau În brațe și copii morți de șase zile. Nu voiau să-i dea. N-ai ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În care să se poată duce la pescuit În mlaștină. Expulzatul Regele lucra În grădină. Păru foarte bucuros să mă vadă. Ne-am plimbat prin grădină. — Ți-o prezint pe regină, mi-a spus. Ea tundea o tufă de trandafiri. — Încântată să vă cunosc, mi-a zis. Ne-am așezat la o masă, sub un copac mare, și regele a cerut whisky cu sifon. — Avem un whisky bun, În orice caz. Mi-a povestit cum comitetul revoluționar nu-l lăsa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pare, spuse Guy. — La desert ce ne dați? o Întrebai pe fată. — Fructe. Avem banane. — Banane vrem. Ele sunt acoperite de coajă. — Oh, vrea banane, spuse doamna și-l Îmbrățișă. — Ce zice acolo? mă-ntrebă el, ferindu-și fața. — E Încântată că vrei banane. — Spune-i că nu mai vreau nici o banană. — Domnu’ nu mai vrea banane. — Of, spuse doamna dezamăgită, nu mai vrea banane. — Spune-i că fac În schimb un duș rece În fiecare dimineață. În schimb, domnu’ face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
argintiu și pe capotă scria Dans Argent. Nu știam sigur ce-nseamnă, putea să fie dans argintiu sau dansatorul de argint, și am continuat să merg pe strada acoperită de zăpadă, ușor nedumerit că nu știam exact ce-nseamnă, dar Încântat că știam o limbă străină. Plecasem din localul fraților Woolf, unde se servea un curcan gratuit de Crăciun și de Ziua Recunoștinței, și mă-ndreptam spre spital, care era așezat pe un deal Înalt, deasupra fumului, clădirilor și străzilor orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să le fac să zboare. Și, cum se iveau În timp ce eu abia Îmi țineam echilibrul printre tufele alea Înghețate și elastice, mi-era greu să le nimeresc, așa că am omorât două, pe cinci le-am ratat, și am pornit Înapoi, Încântat că am găsit un stol atât de aproape de casă și fericit că au mai rămas atâtea de care să mă ocup În altă zi. Acasă mi s-a spus că băiatul nu voia să primească pe nimeni În camera sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Notre Dame și, În cele din urmă, după ce se Întunecase demult, le comunică rezultatul final. — Cum se simte sora Cecilia? o Întrebă pe internistă. — S-au strâns toate În capelă. A doua zi dimineață, sora Cecilia intră În cameră foarte Încântată și plină de Încredere: — Știam eu că n-au cum s-o bată pe Doamna noastră, spuse ea. N-aveau cum. Și Cayetano se simte și el mai bine. Mult mai bine. O să-i vină și ceva vizitatori. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o zăpăceală de moment, altă explicație nu se afla, căci el rosti cu un zîmbet ce păru amabil: - Să poftească, o aștept cu plăcere! „Ce bine e să ai de a face cu oameni civilizați”, Își spuse proprietăreasa și plecă Încîntată. După vreun sfert de oră, profesoara rosti, prefăcîndu-se a fi uitat: - Aaa! Trebuia să mă duc la domnul judecător! Apoi către doamna Pavel, ca să audă și celelalte femei: Mă conduci, tanti? - Ei, asta-i! răspunse doamna Pavel, găsind cererea nepoatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
CÎnd ajunsei acasă doamna Pavel Îmi Înmîna o ilustrată de la Marga Popescu. Fotografia, sarcofagul În marmură roșie al lui Napoleon la Domul Invalizilor. Era pentru mine: „Iubite domnule judecător, iată Franța, esența ei...”. O altă ilustrație aparținea mătușii: turnul Eiffel. Încîntată doamna Pavel Îmi cerea explicații asupra istoriei celebrului turn pe care nu i le putui da. Era ușor nemulțumită, căci dorea la rîndu-i să le transmită mai departe, căci În zilele ce urmară, făcu ce făcu și arătă mîndră ilustrata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
corăbiilor tocmeau un muzician, Îl puneau să interpreteze o sonată pe plajă, negrii cădeau În nisip de Încîntare și marinarii, la pîndă, Îi băgau În cală ca pe șerpi , așadar nu doar că Îl acceptă dar, mai mult, se arată Încîntați să-i facă vocea a doua, a treia și așa mai departe. A doua scenă: finalul, cînd, după ce focul devastează cortul predicii incendiind-o și pe sora Falconer, Gantry Își redobîndește masca de comis voiajor și este de acord să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În Cowboyul de la miezul nopții , și făcea parte dintr-o comunitate rusească de undeva de prin America unui orășel de munte prin care treceau trenuri și cerbi, acum Însă, În filmul ăsta pe care-l urmăream la televizor tot mai Încîntat În timp ce-mi revenea prin minte deși-mi păruse dat dispărut În memorie, mi-am zis că se-ntîmplă ceva, dirijorul camerei de vederi pare un mare regizor, cine-o fi, eu văzusem, cum am spus, caseta monocolor cu monoclul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fără să văd pe unde calc, am călcat Într-un impresionant căcat de om. Gata. Am văzut chipul celor două Gorgone, a treia decedase la radio, cum spuneam, și-n anii următori am murit conform legendei, transformat Într-o umbră Încîntată că Gorki s-a sinucis și enervat că Gorbaciov a venit prea tîrziu sau prea devreme, dînd drumul din casele de toleranță oligofrenilor securistici fortificați rapid În vile cu garduri de oțel cu vizor, ca să apucăm acum vremea gorilelor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]